Două etici

14 aprilie 2020
Frica lui Putin jpeg

Am auzit cu toții zilele acestea de acele cazuri tragice, cînd doctorii din spitalele supraaglomerate cu bolnavi grav de COVID-19 și subdotate trebuie să decidă dacă un ventilator mai merge (sau chiar mai rămîne) la un bolnav mai vîrstnic sau în condiție mai rea, spre a-i prelungi agonia, sau mai curînd merge la un alt pacient cu mai multe șanse. Refuzul de a-l sacrifica pe primul poate conduce la moartea amîndurora.

E un conflict aproape „clasic”, am spune, între ceea ce Max Weber a numit „Gesinnungsethik” (etica convingerii, la care esențiale sînt intenția și voința bună), conform căreia nu se poate alege între viețile unor oameni, și „Verantwortungsethik” (etica responsabilității), care se preocupă numai de consecințele faptei și pe care le poate ierarhiza în funcție de un bine mai general. În cauză stă, de fapt, alegerea noastră între convingerea că există valori inestimabile (cum ar fi viața unui om), care sînt scopuri în sine și nu pot fi cîntărite în nici un fel, și constatarea „realistă” că, în fapt, e necesar uneori ca și valorile respective să fie cîntărite, la fel ca toate celelalte lucruri, cu cîntarul eficienței și al avantajelor mai generale, devenind astfel și ele numai mijloace și nu scopuri.

Cazurile despre care vorbesc sînt „tragice” în sensul propriu al cuvîntului (asociat tragediei antice), fiindcă, așa cum observa Hegel discutînd despre tragedie, ele pun decidentul într-un conflict de nerezolvat sub raport etic, deși el va fi, de cele mai multe ori, rezolvat practic, și anume în termenii eticii responsabilității. Cu alte cuvinte, pur și simplu nu există soluție etică univocă, fiindcă cele două etici, ireductibile una la cealaltă, formulează judecăți contradictorii în acest caz-limită, iar răspunsul etic e necesar să fie dat în termenii numai uneia dintre etici. Altfel spus, în această situație de viață sau moarte, este imposibil ca un om să fie tratat concomitent și ca un scop în sine (așa cum cere Gesinnungsethik), și ca un mijloc pentru un alt scop – de exemplu, minimizarea numărului de decese (cum cere Verantwortungsethik).

Știm ce se întîmplă de obicei în aceste cazuri: Verantwortungsethik iese cîștigătoare: ventilatorul va fi dat celui considerat ca avînd ceva mai multe șanse de a se vindeca. Unul va fi sacrificat pentru binele altuia. O viață se va dovedi un mijloc pentru salvarea alteia. Se va renunța la valoarea absolută a fiecărei vieți. Merită atunci să ne întrebăm: ce rost mai are atunci Gesinnungsethik și, mai cu seamă, agonia morală pe care ea o generează în asemenea cazuri? Nu cumva e inutilă și chiar periculoasă prin întîrzierea sau îngreunarea unor decizii practice inevitabile?

Nu cred că e așa, deși sînt de acord că etica convingerii nu are cîștig de cauză în asemenea cazuri extreme, ba chiar, destul de des, și în cazuri mai puțin extreme. Totuși, prezența și cultivarea ei rămîn, cred, decisive. Și iată de ce.

Să observăm că, de obicei, medicul plasat în situațiile-limită despre care vorbeam, nu e lăsat singur nici măcar cu etica responsabilității. Vreau să spun că peste sfîșierea lui morală intervine Organizația, și anume prin stabilirea unor protocoale și proceduri impersonale: medicul care tratează cazul (asemenea soldatului trimis pe front) este scutit instituțional de chinul unei alegeri personale între două vieți și două etici. Responsabilitatea formală a actului este preluată de Organizație, care prescrie prin regulamente conduita de urmat. Desigur, medicul poate încă adera interior mai mult sau mai puțin la o altă cale, dar aproape întotdeauna el va tinde să accepte procedura, nu odată ca pe o ușurare. Și așa se întîmplă cu orice „funcționar” și „executant”: el este cumva deresponsabilizat în favoarea Organizației (spitalul, statul, armata, partidul etc.). Așadar, nu mai putem vorbi nici măcar despre o autentică etică a responsabilității în ceea ce-l privește pe executant, deoarece el încetează să mai cîntărească personal lucrurile, devenind el însuși un simplu mijloc pentru realizarea scopului mare al Organizației. Or, după cum știm cu toții din experiența istorică a modernității, aici este capcana, aici se află marea primejdie a dezumanizării. Odată ce Organizația – indiferent de scopurile propuse inițial – preia sarcina responsabilității de pe umerii individului, orice – în sensul de orice crimă, orice oroare – devine posibil, ba chiar are mari șanse să se și realizeze la un moment dat.

Iar în acest punct cred că Gesinnungsethik își arată folosul și meritul inestimabil: sigur, ea nu poate adesea impune o conduită decisivă; dar poate bloca, măcar un timp, fie și prin lupta lăuntrică și tragică pe care o generează, deresponsabilizarea despre care vorbeam. Nu toate cazurile sînt la limită, din fericire, dar logica Organizației (dacă nu este împiedicată) este să încerce să convingă toată lumea încetul cu încetul că toate sau aproape toate cazurile sînt astfel și că trebuie procedat în consecință, ca și cînd n-ar exista niciodată vreo alegere. A rezista acelui imens pericol (pe care l-aș numi al „nelimitării limitei”), care – așa cum se întîmpla în Rusia stalinistă – riscă să transforme orice bucătărie într-o scenă a revoluției mondiale, nu e simplu, căci el se dezvăluie treptat. Dar un mijloc puternic pentru a-l bloca rămîne convingerea fiecăruia dintre noi că valorile contează, că omul este și un scop, și nu doar un mijloc, că aceasta este regula, chiar dacă excepțiile de la ea sînt mai numeroase decît cazurile cînd ea se aplică. Simpla rezistență înaintea abuzului eticii responsabilității (care devine, așa cum am arătat, una a deresponsabilizării), oricît de donquijotescă este uneori, nu e de prisos, chiar și cînd pierde practic. Fiecare tentativă, chiar nereușită, de a „bricola” cele două etici, respingînd mecanismul simplificator de deresponsabilizare al eticii responsabilității, rămîne utilă: ea întîrzie și amînă derapajele, măcar pînă ce circumstanțele se schimbă.

Nu există, firește, o rețetă pentru a stabili punctul de inflexiune al acestei rezistențe. Nu știm a priori cînd să refuzăm să mai cedăm înaintea eticii responsabilității. Nu știm cînd va trebui să spunem nu Organizației, cînd etica responsabilității își pierde justificarea. Dar tocmai ignoranța aceasta și încercarea înfrigurată de a afla un răspuns, aflînd o cale mai puțin rea (dacă nu mai bună), sînt decisive. Agonia morală nu-i un moft, de care ar fi bine să scăpăm pentru pacea noastră, dacă n-o putem soluționa definitiv (și n-o putem), ci șansa noastră la autenticitatea condiției umane. O dilemă morală rezolvabilă nu-i, pînă la urmă, o dilemă morală autentică. De fapt, la modul etic, cred că umanitatea înseamnă mai ales să „bricolăm” agonic eticile, refuzînd genuflexiunea exclusivă dinaintea uneia dintre ele și menținînd vie și dureroasă dilema.

Ne amintim vechea anecdotă cu filosoful care, privind prea mult la cer, a căzut într-o groapă de lîngă picioare și a fost luat în rîs de o slujnică. A te uita la cer prea insistent (etica convingerii), scăpînd din vedere cele ale pămîntului (etica responsabilității), este, într-adevăr, adesea o rețetă a eșecului practicii și o groapă pentru fericirea generală. Dar a uita împăcat de cer, uitîndu-te numai la pămînt, rămîne o rețetă de slujnică.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

carpathian mountains 7410557 1280 jpg
Cele mai periculoase plante pe care le găsești la munte, în România. Sunt otrăvitoare, iar una dintre ele îți poate opri inima în câteva minute, dacă te apropii de ea
România este cunoscută pentru peisajele sale montane spectaculoase, unde natura oferă o diversitate impresionantă de faună și floră.
Donald Trump FOTO Profimedia (2) jpg
TikTok, o nouă speranță. Trump ar putea prelungi termenul de interdicție cu 90 de zile
Donald Trump a anunțat că este „cel mai probabil” să acorde TikTok o amânare de 90 de zile în privința interdicției care urmează să intre în vigoare duminică, în ajunul depunerii jurământului său ca al 47-lea președinte al SUA, relatează BBC.
tiriac sucu jpeg
Țiriac, despre Dan Șucu: „E rudimentar la tenis. L-am văzut şi am plecat imediat. Să nu lase mobila pentru fotbal”
Miliardarul a reacționat după ce rapidistul a devenit acționar majoritar la Genoa.
hackeri
Implicarea unui militar american în atacurile cibernetice asupra unor mari companii de comunicații. Detalii noi din anchetă
Un soldat american a fost reținut sub acuzația de a fi implicat într-un scandal cibernetic major ce a vizat companiile AT&T și Verizon, fiind acuzat de furtul masiv de date din conturile Snowflake ale acestora, în anul 2024, conform unui raport al TechCrunch.
Darrin Bell, foto X Shelley jpg
Darrin Bell, laureat al Premiului Pulitzer, arestat pentru deţinere şi difuzare de materiale cu pornografie infantilă. Unele materiale erau generate cu AI
Câştigător al unui premiu Pulitzer, caricaturistul Darrin Bell a fost arestat după ce a încărcat pe o platformă online mai multe materiale video cu conţinut de pornografie infantilă, unele dintre ele generate cu AI.
buncar locatari baia mare jpg
Primul buncăr de protecție pentru situații limită amenajat exclusiv de locatari. VIDEO
Locatarii unui bloc din Baia Mare au luat inițiativă și s-au apucat cu resurse proprii să amenajeze un buncăr din subsolul blocului pentru situații limită. Primarul municipiului a fost invitat de asociația de locatari să viziteze locul.
arme militari FOTO Shutterstock
România se apropie de Rusia la exportul de arme. Scăderea masivă a vânzărilor rusești
În 2024, exporturile de arme ale Rusiei au înregistrat o prăbușire dramatică de 92%, scăzând de la 14,6 miliarde de dolari în 2021, la sub un miliard de dolari, potrivit unui raport al The Jamestown Foundation.
Gabriela Ruse (EPA) jpg
salvamont maramures jpg
Cinci tineri ucraineni rătăciți în Munţii Maramureşului, pe unde au trecut granița, recuperați de salvamontiști după 11 zile în frig
Salvatorii montani ai SPJ Salvamont Maramureș au încheiat cu succes o misiune începută în noaptea de sâmbătă și derulată până spre orele dimineții de duminică pentru găsirea și recuperarea a cinci cetățeni ucraineni rătăciți în munți.