Ultimele șapte cuvinte

17 aprilie 2020
Ultimele șapte cuvinte jpeg

Un fost președinte român l-a întrebat pe un fost președinte american de ce președinții americani acordă o atît de mare atenție lui Dumnezeu (discuția avea loc cu ocazia unui mic dejun cu rugăciune, obicei respectat cu rigurozitate de președinții americani din 1953 încoace). De ce Îl invocă mereu, de ce americanii simt nevoia să se refere la Dumnezeu în public, pe cînd la noi, la europeni – mai finuți fiind –, chestia e „de prost gust”? Nu cumva e o manevră electorală, o piruetă dintre acelea pe care marii politicieni le fac cu mult talent pentru a impresiona ceva popor? Sau poate pentru că sînt ei mai cowboys, mai primitivi, așa?

Americanul i-a răspuns românului pe loc, fără să se gîndească mult, semn că reflectase el însuși la această întrebare încă înainte să-i fie pusă. I-a explicat că, pentru un președinte american, în general socotit drept cel mai puternic om din lume, cel puțin din punct de vedere politic, dacă nu și altfel, este esențial să știe că, oricîtă putere are, deasupra lui există o putere cu mult mai mare, față de care toată puterea lui e nimic. Dacă președintele american chiar ajunge să creadă că nimic nu-i întrece puterea, intră pe o pistă extrem de periculoasă care îl poate duce la decizii cu efecte catastrofale pentru toți oamenii. Așa, e bine să știe el însuși că, undeva, deasupra lui, Cineva este cu mult mai puternic. Să știe că, oricît de puternic este, sînt lucruri pe care nu le poate face nu pentru că l-ar opri alți oameni, ci pentru că putința lui e limitată în absolut, indiferent de limitările pămîntești. Nu e vorba, aici, de faimosul checks-and-balances, ci de lucruri care chiar sînt în prerogativele sale, dar pe care nu le poate efectiv controla, chiar dacă, teoretic, le poate declanșa.

Pe de altă parte, oricît i-ar fi puterea de limitată prin mecanisme instituționale, o conștiință a puterii nelimitate l-ar putea face pe un lider să le ocolească, să le gripeze, să le desființeze. Și cu atît mai ușor i-ar fi dacă se întîmplă să fie un lider charismatic, cu lipici la popor.

Însă există și oameni care vor să știe că Cerul e gol, că deasupra lor nu e nimic, că propriul lor creștet este tot ce e mai presus pe lume. Nu-i condamn, dar nici nu-i invidiez. Pentru ca ei să își poată trăi în liniște bucuria iluziei de sine e nevoie ca cei puternici să creadă, dimpotrivă, că Dumnezeu există și îi vede. Într-un fel, Iisus însuși ne dă această lecție de pe crucea suferinței fără margini pe care l-au bătut în cuie unii ca mine și ca dumneavoastră. El a fost cel mai puternic om din istorie și, totuși, S-a lăsat umil în mîinile omuleților furioși și, desigur, deștepți. Întreaga viață a lui Christos, de altfel, este o uimitoare (pentru noi!) lecție de „cine poate totul, face foarte puțin”, de diminuare a puterii Sale cosmice. S-a întrupat după regulile omenești, ceea ce înseamnă că s-a plasat în postura de sugar, de bebeluș, de copil mic, adică în cele mai vulnerabile postúri cu putință. Iar apoi, cînd a fost să se săvîrșească, s-a dus acolo unde omuleții L-au trimis: prin tortură, la moarte. Oamenii i-au dat moartea, iar El a luat-o, a băut cupa morții pînă la ultima picătură și a convertit-o în viață veșnică. Cuvintele Lui de pe cruce sînt, în sine, formidabile. Șapte vorbe care sintetizează totul.

Acestea au fost: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca; 23,34), „Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca; 23,43), „Femeie, iată fiul tău!” și „Iată mama ta!”(Ioan; 19,26-27), „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai părăsit?” (Marcu; 15,34), „Mi-e sete!” (Ioan; 19,28), „Săvîrșitu-s-a” (Ioan, 19,30) și „Părinte, în mîinile Tale încredințez duhul Meu” (Luca; 23, 46). Papa Ioan Paul al II-lea observa că ultimul Său cuvînt nu exprimă nicidecum un sfîrșit, ci, dimpotrivă, un început. După ce Și-a dat duhul, totul a renăscut și lumea întreagă s-a recompus altfel decît fusese. Minunea Învierii a pornit, din nou, ceasul vieții noastre. Vorba lui Dumitru Stăniloae, Iisus a decis să învingă moartea trecînd prin ea, nu evitînd-o. Ce dovadă mai mare de putere s-ar putea da? Și cît de orbi putem fi să n-o vedem? Și nu-i așa că e minunat că o asemenea putere îngăduie omuleților inclusiv libertatea de a-L ridiculiza, de a-L lua la rost, de a-I nega iubirea sau chiar de a-I nega existența? Eu cred că este.

Cele șapte cuvinte de pe Cruce au născut și o frumoasă tradiție culturală. În 1785-1786, Joseph Haydn a scris, la comanda unui episcop din Cadiz, un opus  orchestral intitulat „Ultimele șapte cuvinte ale Mîntuitorului pe cruce”, pentru a acompania slujba religioasă din Vinerea Mare. Catolicii, mai ales în vremea de dinaintea celui de-al doilea Conciliu de la Vatican, aveau un adevărat cult pentru „ultimele șapte cuvinte”, așa cum aveau un cult și pentru „cele cinci răni” din trupul Mîntuitorului. Din adorația pentru „ultimele șapte cuvinte” și pentru „cele cinci răni”, catolicii au dezvoltat o impresionantă mistică a crucii. Pe tema ultimelor cuvinte, înaintea lui Haydn, Pergolesi scrisese un oratoriu. Un veac mai tîrziu, César Franck și Charles Gounod vor compune și ei pe aceeași temă – e interesantă constanța cu care clerici catolici au comandat compozitorilor lucrări pe teme religioase care îi preocupau. Acesta este un fapt cultural care lipsește, din păcate, Răsăritului. În spațiul orotodox, Biserica nu prea obișnuiește că comande compozitorilor laici muzică pe teme religioase. Poate că n-ar fi rău să înceapă s-o facă.

Revenind, cea mai cunoscută și cîntată muzică evocatoare a ultimelor șapte cuvinte rămîne cea a lui Haydn. Cum spuneam, acesta a compus mai întîi o versiune pentru orchestră, care s-a cîntat în premieră la Cadiz, apoi a rescris-o pentru un cvartet de coarde și, cîțiva ani mai tîrziu, a transformat-o în oratoriu, adăugînd voci versiunii orchestrale. Cu aprobarea compozitorului, unul dintre elevii săi a realizat și o reducție pentru pian. În orice variantă o aveți la îndemînă, ascultați, vă rog, această lucrare într-una dintre serile acestea. Fie și pentru că această muzică nu poate fi negată nici chiar de cei mai radicali necredincioși, în aceste zile, de mi-ar sta în putere, aș oferi tuturor un concert cu „Ultimele șapte cuvinte ale Mîntuitorului” de Haydn.

Foto: wikimedia commons

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.