Cînd vom ieși din case

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 9 - 15 aprilie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Abia am început să adulmecăm ce ni se-ntîmplă. Schimbarea a venit fulgerător, ca un pumn în plină figură, sosit de nicăieri. Iar dezmeticirea încă e departe. Acum e faza aia cînd simți locul în care ai fost lovit. Pulsează. Și-l simți de parcă ar arde. Iar arsura asta are o putere care trimite ceva în întregul organism. Pe de-o parte, ai senzația că fața, tot locul unde-ai fost lovit arde cumva spre exterior. Simți că o bucată din tine a devenit ca un fel de radiator, de aerotermă, de calorifer. Generezi căldură în mediu. Pe de altă parte, arsura dogorește și în interior. Pulsează și spre înăuntru. Trimite o undă de căldură care te traversează. Acolo, în străfundurile acelei unde, uneori poți să simți ceva care seamănă cu un soi de plăcere. Și-abia atunci îți dai seama că tremuri. Iar combinația de arsură cu vibrația care te bagă-n tremurat e un soi de anestezie. Nici măcar acolo încă nu sîntem. N-am ajuns. Am primit un pumn venit de nicăieri și, înainte de a-i simți efectul, ne găsim în fracțiunea aia de secundă a uimirii. A perplexității.

Cei mai mulți dintre noi nu s-au trezit nici acum de sub muntele colosal de miștouri și caterinci care circulă în orice rețea socială. Pe măsură ce-au trecut zilele, caterincile s-au diversificat. Au devenit o lume. Un univers. Creativitatea umană în a face haz de necaz s-a dat în stambă, în toată splendoarea. Unele dintre meme, glumițe, texte, poze, colaje, filmări de toate felurile, care manipulate grosolan, care lucrate cu mare finețe, au făcut înconjurul planetei. Nu e greu să obții performanța asta, azi. De prin toate colțurile lumii, fiecare, în funcție de cultura în care trăiește, trimite în rețea o „lucrare”, un mic spectacol al sinelui, al familiei, al grupului în care viețuiește. Despre boală, despre izolare, despre moarte, despre viață, despre mîncare, despre relații, despre tot ce se poate închipui. Nimic nu pare să scape miștoului universal. E ca și cînd ne-am mobiliza cu toții să facem un baraj de caterincă planetară, capabil să ia în piept valul imens care urmează. Pentru că mulți dintre noi îl simțim venind, fără să știm ce e. Sau nu vrem să-l numim. Sau credem c-o să treacă repede. Că n-o să fie atît de mare pe cît îl anunță briza rece pe care-o simțim mîngîindu-ne fețele proaspăt pocnite. E valul de Frică. Nu panica, nu neliniștea, nu agitația, nu isteria, nimic din toate astea. Frica goală. Prezența aceea fără chip, care poate lua orice înfățișare posibilă. Frica pură. Elementul acela universal pe care nu l-am adăugat încă în Tabelul periodic al elementelor, început de Mendeleev.

Într-un fel, știm că în lume a pornit ceva care are șanse mărețe să producă modificări ireversibile. Cumva, simțim că trăim un moment istoric de mari dimensiuni. Dar, firesc, neavînd distanță în timp, îl vedem neclar și nu-i întrezărim toate dimensiunile. Uneori ne gîndim că e panică exagerată, că e mult zgomot pentru nimic, încercînd să minimalizăm presiunea pe care o simțim venind. Toate mecanismele interne de apărare și-au aprins luminițele și au pornit avertizoarele vocale. E perfect omenesc. Una dintre primele reacții e să dăm muzica mai tare. Sigur că nu toată lumea simte la fel. Unii sînt scufundați în zeflemea și își miștocăresc pînă și propria umbră, încercînd să convingă în stînga și-n dreapta că e doar o manevră la care „mușcăm ca șalău’ la momeală”. Alții bat deja clopotul Apocalipsei. Nu puțini își văd de treabă, respectă izolarea, regulile, se comportă disciplinat și-ncearcă să-și formeze o părere despre ce se-ntîmplă-n jur.

Pe toți ne unește însă o formă de neliniște. În nordul Europei, lumea e obișnuită cultural să țină distanță. Nu se îmbrățișează și nu se pupă la fiecare întîlnire, nu frig mici și cîrnați pe balcoane și nu beau beri la scara blocului, punînd muzica să urle din telefoane pînă la miezul nopții. Pentru noi, ăștia meridionali, e o catastrofă. Ne-ai luat grătarul, ne-ai luat colacul de salvare. Noi nu putem vedea lumea dacă nu e filtrată prin fumul de mici. Ni s-ar părea slută și de neprivit. Exact așa cum e și cu măștile de protecție. În Japonia și-n Coreea de Sud, ele fac parte din garderoba cea mai firească, din cotidianul cel mai banal. Prin părțile noastre, avem senzația că, dacă ne punem așa ceva pe fețe, sîntem la carnaval. O vreme, așa au reacționat chiar și unii care lucrează prin spitale. Încetul cu încetul, însă, intrăm din ce în ce mai mulți în aceeași vibrație. Păstrăm distanța și ne protejăm. Dacă va fi fiind o imensă manipulare, a reușit. Dacă e, într-adevăr, ceva grav, în sfîrșit, ne-a convins. Acum știm cu toții că urmează, cel puțin pentru unele dintre țări, niște săptămîni grele. Așa cum știm că situația asta se va prelungi și că lucrurile nu se pot relua, cînd s-or relua, exact de-acolo de unde le-am lăsat. Deși, pentru unii, toate astea nu înseamnă absolut nimic altceva decît o prostie. Sau o vacanță mai plină de restricții, după care o luăm de la capăt.

Cînd vom ieși din case, multora ni se va părea deja deplasat și nefiresc să ne îmbrățișăm. Nu tuturor. Cînd vom ieși din case, vom dori mai întîi să umblăm, să ne bucurăm de natură, de sunetul parcului, al pădurii, al rîului care curge printre pietre. Alții vor deschide o bere la scara blocului și vor relua discuția exact de unde au lăsat-o pe la început de martie. Cînd vom ieși din case, vom evita locurile aglomerate, o vreme ne vom gîndi de două ori înainte de a intra într-o sală de concert sau de spectacol. Alții se vor mișca foarte repede în direcția asta și vor chema lumea să fie „din nou împreună”. Cînd vom ieși din case, nu vom iubi mai mult umanitatea, în general, așa cum n-am iubit-o nici înainte. Dimpotrivă. Cînd vom ieși din case, vom fi și mai suspicioși. Și, poate, chiar un pic mai înrăiți. Contează mult ce facem cu momentul ăsta. Cînd vom ieși din case, e foarte important să nu ne răzbunăm pe Lume. E unicul țap ispășitor pe care l-am avut dintotdeauna.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.