De ce nu-s românii ca nemții? (în vremuri de pandemie și nu numai)

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 9 - 15 aprilie 2020
Ultimele zile din viața pisicii jpeg

Se tot discută în ultima vreme „cazul Germaniei” și oamenii, specialiști sau nu, își dau cu presupusul – cu un număr mare de cazuri, aproape 100.000 (la ora la care scriu) și un pic peste o mie de decese, situația pare sub control. Se spune că s-au pregătit din timp, încă din februarie și-au făcut stocuri de teste și materiale sanitare, că este țara europeană care a testat cei mai mulți oameni, dar și că nemții respectă la un mod foarte serios regulile impuse de autorități și că este o bună comunicare la nivel de comunități locale. Pentru că am cunoscut destui nemți la viața mea, aș înclina spre ultimele supoziții, nu pot să uit scena din Berlin, era într-o dimineață de duminică, am făcut un singur pas ca să traversez strada pe roșu pentru că nu se vedea la orizont nici o mașină, iar venerabila doamnă de pe trotuarul celălalt s-a uitat la mine de parcă eram picată de pe altă planetă și și-a făcut cruce. Sînt aproape convinsă că, dacă nemții n-ar avea deloc autorități, ar reuși foarte bine să se organizeze și singuri. Redau aici un fragment din cartea pe care am scris-o împreună cu Jan Cornelius – De ce nu-s românii ca nemții? (a apărut anul trecut la Editura Paralela 45) care mi se pare mai actual decît oricînd.      

Dragă Jan,

Pe la începutul lui septembrie am făcut parte dintr-o gașcă veselă de vreo 30 de nemți, unii dintre ei for the forst time in Romania, de vîrste diferite, care au venit tocmai pînă la Vama Veche, adică în cel mai sudic punct al unei țări din sud-estul Europei, pentru o dublă aniversare. Reuniunea noastră, care a durat patru zile, mi-a lămurit cîteva dintre „misterele“ legate de civilizația occidentală, respectiv de cea germană. Orice petrecere/sărbătoare organizată de români, mai ales una care durează patru zile, înseamnă în primul rînd haos. Farfurii și pahare sparte, risipă de mîncare, scaune distruse, gunoi cît cuprinde, gălăgie cît să acopere toate concertele de pe plaja din Vama Veche. Totdeauna se vor găsi cel puțin unul care să se îmbete criță și să le strice cheful celorlalți, cel puțin doi care să se certe, să se ia la bătaie și, eventual, după aia, să se împace și să se îmbrățișeze, o duzină de cîrcotași și de nemulțumiți cărora să nu le convină muzica, să nu-l placă pe Gigel și să întrebe de ce a fost invitat și Georgică, să le pice greu salata boeuf și să stea toată seara îmbufnați într-un colț. Iar la final, aproape nimeni nu se dă dus, indiferent dacă petrecerea a durat două ore sau trei zile, prelungind o euforie artificială la nesfîrșit, chiar dacă gazdei i se închid ochii de somn și transmite semnale clare că ar fi cazul să mai plecăm și pe la casele noastre. Sînt obișnuită cu toate acestea, de aceea în ultimii ani evit petrecerile și nici nu mai am curajul să mai organizez vreuna, după ce, în ultimul an de liceu, Luci și Bogdan au dat foc ușii apartamentului nostru, pentru că nu le-am mai dat voie înăuntru, ca să-și termine și ultima sticlă de vin.

Ei bine, am rămas surprinsă (deși într-un fel m-am așteptat) de cît de eficient, disciplinat, impecabil s-a desfășurat petrecerea nemțească și culmea e că ne-am simțit cu toții foarte bine. Una dintre micile mele sarcini din partea gazdei a fost să fiu cu ochii în patru și să am grijă ca lucrurile să fie în ordine, însă n-am avut mare lucru de făcut, pentru că am senzația că toți cei prezenți au primit (în particular) aceeași sarcină. Fiecare știa exact ce avea de făcut: prepararea rapidă a mîncării (și aici niște doamne respectabile din Germania s-au „certat“ constructiv cu privire la rețeta faimoasei salate de cartofi), servirea aperitivelor, reutilizarea resturilor a doua zi, pe principiul „De ce să aruncăm mîncarea?“, fiecare știa unde să-și ducă farfuria murdară și insista să și-o spele, dar mai ales fiecare știa cînd e cazul să se retragă.

Dar să luăm doar un exemplu – domnul responsabil cu țuica, un neamț în jur de 50 de ani. Doar el știa unde e sticla cu țuică, o servea în pahare mici în prima parte a serii. Trecea zîmbitor prin fața invitaților, cu tava cu pahăruțe: Poftiți! Mai serviți? După ce se sfîrșea acest mic ritual, stătea cu ochii pe sticlă ca pe butelie, pentru că știa că nu se cade să o dosească pentru mai tîrziu, așa cum ar fi făcut orice român țuicar și cu grija zilei de mîine. Regula casei pe care o pricepuse el era: țuică la început, după care, la masă, se trece pe vin, însă țuica rămîne în decor, doar așa, de politețe. Și cu toții au respectat această regulă pînă cînd un invitat român și-a adus niște prieteni (neinvitați, desigur) care au dat iama în țuică. Au reperat sticla, atunci cînd paznicul ei nu era prin preajmă, și au început să facă drumuri dese pînă la ea, ca să-și umple paharele. Pet-ul de doi litri s-a golit treptat, sub privirile disperate ale neamțului care nu mai avea ce face – era prea tîrziu și oarecum de prost gust să mai intervină. Așa că doar ofta și privea cum se duce pe apa Sîmbetei bunătate de țuică, sînt convinsă că în seara aceea a adormit cu un sentiment de vinovăție pentru că nu și-a îndeplinit datoria așa cum se cuvine.

Așadar, am privit cu uimire tot acest mecanism al petrecerii nemțești care a funcționat (aproape) perfect. Inutil să mai spun că nu s-a îmbătat și nu s-a bătut nimeni, însă degeaba îți povestesc ție aceste lucruri, le cunoști foarte bine.

Dragă Adina,

Îmi scrii despre cum petrec românii și că la petreceri, ca să nu le zic chiolhanuri, sînt adesea haotici și dezordonați. Ca să nu zic disperați. Trag concluzia că nu prea s-au schimbat multe în România, în privința luptelor cu paharul, chiar dacă pe timpurile mele, în Banat, totul era și mai frumos. Îmi amintesc că, pe cînd trăiam eu la Timișoara – am plecat în 1977 –, bărbații adevărați, care se respectau, consumau pe rupte băuturi spirtoase de la 30 de grade în sus (bere oricum nu se găsea), și nu doar la petreceri, și nu doar cu păhărelul, ci cu paharul de apă, cu vadra și cu cisterna. Se bea ce se prindea: vodcă, țuică de prune, pălincă și tot felul de poșirci și amestecuri chimice, în comparație cu care acidul sulfuric pare un blînd ceai de mușețel, băut cu înghițituri mărunte pentru protejarea stomacului, precum țuica făcută din zahăr, triplu sec, monopol, coniac Zarea și cîte și mai cîte… O, Doamne, ce mai vremuri! Ajunge doar să pomenesc numele acestor licori și deja începe să-mi bată inima mai repede și mi se blochează ficatul. Și flăcăii care mai de care zăceau prin crîșme și veneau în ziua de salariu clătinîndu-se acasă, doar-doar or fi uitînd mizeriile realității, dar cei mai vîrtoși luptători pe frontul paharelor erau pe atunci cei ce deveniseră sau voiau să devină scriitori și poeți, căci exista în anii aceia o profundă credință: dacă nu bei, n-ai talent.

Și apoi îmi mai scrii, Adina, cum petrec nemții pe care tu i-ai cunoscut în România și cît sînt de cumpătați și ordonați. Da, trăiesc de patruzeci de ani în Germania și pot spune că ai sesizat esențialul, nu prea mai am multe de adăugat, așa petrec nemții în general. Tu stai la București și uneori, de la distanță, adevărul se vede deosebit de clar. Totul în Germania e bine organizat și se petrece la un mod previzibil, așa că bețiile, dacă au loc, atunci sînt și ele planificate și au loc solidar, umăr la umăr, cu predilecție în perioada carnavalului. Carnavalul începe aici, în zona Köln-Düsseldorf, anual, în ziua de unsprezece, luna a unsprezecea, la ora unsprezece și unsprezece minute, nu vreau să fac un joc de cuvinte, vorbesc serios. Și se termină pe la sfîrșitul lui februarie sau prin martie. Totul se petrece deci la un mod cu grijă planificat, deși nemții nu iubesc nimic mai mult decît spontaneitatea, dar cu o singură condiție: să fie și aceasta planificată à la longue.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.