Spre o societate de control?

Copleșiți de criza sanitară, de urgența imediată, am uitat să avem grijă de democrație. Războiul cu virusul a pus în mișcare măsuri liberticide. Ceea ce în urmă cu două luni ar fi fost de neconceput a devenit, acum, realitate: starea de urgență se banalizează. Acceptăm mult mai ușor ca drepturi și libertăți cetățenești pe care le consideram de la sine înțelese să fie ciuntite sau chiar suspendate în numele sănătății publice și pentru a ne proteja sănătatea proprie. Statul acasă, autoizolarea au devenit virtuți civice, forme de rezistență, obligații cetățenești. Și dacă avantajele acestei autoflagelări sociale sînt cunoscute, știm, oare, și ce avem de pierdut? Și, mai ales: realizăm cît sîntem dispuși să cedăm?

Virusul ne influențează viața, dar ne modelează și raporturile sociale și economice. Logica asta de criză e foarte păcătoasă. Guvernele au nevoie de populație pentru a putea menține situația sub control. Aproape peste tot, cel puțin în Occident, oamenii se supun de bunăvoie normelor și aprobă preluarea de autoritate de către stat. Încrederea joacă un rol esențial aici: dacă scade, sprijinul pentru măsuri ar putea să dispară și el. Dar e valabil și reversul: dacă guvernul se bucură de prea multă încredere, va obține sprijin majoritar pentru măsuri încă și mai severe, adică pentru restrîngerea democrației.

Ungaria lui Viktor Orbán e poate cel mai grăitor exemplu: un virus extrem de contagios care a făcut mii de victime infectează viața politică și desfigurează democrația maghiară, atîta cîtă mai era. Parlamentul de la Budapesta a aprobat săptămîna trecută un proiect legislativ care sporește prerogativele premierului Viktor Orbán. Acesta ceruse mai multă putere în numele combaterii pandemiei. Noua lege îi permite să extindă pe termen nedeterminat starea de urgență și îi acordă puteri (aproape) discreționare, cum ar fi guvernarea prin decret. În plus, legea introduce pedepse severe pentru răspîndirea de știri false despre virus sau legate de măsurile pe care le adoptă guvernul pentru a limita efectele pandemiei. Lideri ai Opoziției, activiști civici și chiar lideri de state europene și-au exprimat îngrijorarea cu privire la degradarea democrației în Ungaria – fără nici un rezultat. Cum poate să mai involueze un regim iliberal?

În România sîntem guvernați prin ordonanțe militare. Restrîngerea libertăților, mai ales a celei de mișcare, e partea cea mai vizibilă a înscrierii în logica de război. Situația excepțională presupune măsuri excepționale: izolarea unor zone întregi (Suceava, Țăndărei), militarizarea unor spitale, derogarea temporară de la aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului și controlul strict al informațiilor publice legate de răspîndirea virusului de către un grup restrîns de decizie. Chiar dacă forța statului a fost pînă acum moderată, starea de urgență stîrnește motive de îngrijorare. Căci lasă spațiu de manevră pentru abuzuri.

Nu doar democrațiile oricum fragile sînt în pericol. Și în state cu veche tradiție democratică există riscuri pentru libertăți. Căci democrația e suspendată, temporar, aproape peste tot. Aceste riscuri se insinuează, subtil, în politicile publice gîndite de state. În perspectiva relansării progresive a activității după depășirea vîrfului pandemiei, guvernele își fac socoteli în legătură cu mijloacele de a controla un nou val de infecții. Sînt avute în vedere menținerea unor restricții de circulație și restrîngerea adunărilor publice, pe de o parte. În așteptarea unui vaccin, în Germania se vorbește despre certificate de imunizare, adică de un Ausweis care atestă că posesorul a trecut deja prin boală și că, prin urmare, nu mai prezintă un risc de contaminare. Pe baza unui asemenea document, oamenii se pot bucura de libertatea de a se (re)angaja, de a se deplasa în libertate, de a intra în contact cu alții. Vor fi aceste certificate o nouă formă de discriminare? Un cetățean imunizat e un cetățean mai bun? Și apoi, continuînd această politică (deocamdată doar imaginar) la nivel european: se vor bucura de dreptul de liberă circulație în Europa doar cetățenii imunizați? Cît de „european” și „democratic” ar fi un asemenea sistem?