Pe dinăuntru

Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 23 - 29 aprilie 2020
Invizibilii jpeg

Rulez niște poze pe Google Photos. Uite-mă, acum aproape un an, stau la o masă roz, într-un decor roz, într-o cofetărie/brutărie/cafenea ținută de două doamne pufoase precum pandișpanurile din vitrina cu dulciuri. Am o ceașcă de ceai în față, mi-a fost foarte frig în ziua aia sub ploaia mică și stăruitoare și sub niște nori care-ți ștergeau creștetul capului undeva în Paisley, lîngă Glasgow. Stau la poză cu falca sprijinită în palmă, îmi cunosc privirea: aș fuma o țigară. Masa e acoperită cu o față de masă roz, o dantelăraie de plastic, rozul e aprins, saturat în fotografia asta de parcă lentila telefonului, agasată de nesfîrșitele griuri de afară,s-ar fi aruncat hulpav cu toate setările turate la maximum pe pata asta de culoare. Pe masă – o înșiruire de dulcegării. Prăjitura mea, ceașca de ceai, rotundă, diafană, pictată cu niște găini durdulii, roșcate. Două bibelouri mici cu terrierii ăia de pe sticla de whisky – unul alb și unul negru. O linguriță mică-mică, aurie. Ghirlande de flori croșetate pe pereți, porțelan cu trandafiri roz, căsuțe mici de lemn la vitrina din stradă, un cheesecake din plastic cu căpșune roșii din plastic. Îmi place totul, îmi place atmosfera, kitsch-ul ăsta naiv, bun, neasumat, căci îl simt natural, îmi dă o stare de bine.

Femeile vorbesc în spate în scottish gaelic-ul lor, nu pricep nimic, abia înțeleg cînd mă mai întreabă cîte ceva într-o engleză aspră. Morrh suga, luv?

Termin cu fotografiile, plec în excursie în bibliotecă, mi-a plăcut întotdeauna în biblioteca mea, pun mîna pe cotoarele cărților, din unele citite nu-mi mai amintesc nimic, poate ar trebui s-o recitesc, dar am timpul, am răbdarea? Trec repede peste un Sorokin (cînd naiba l-om fi cumpărat?) și peste imaginile sinistre cu zeamă de oameni pe care mi le reamintește, brrr, mă gîndesc, cu ce limbă rusă dulce și molcuță poți pune toate grozăviile pe foaie. Uncheșii molestează copii, iar băietani cu capete blonde ca puful de pui de găină sînt putrezi pe dinăuntru. Ca noi toți, mă gîndesc, și alung imediat gîndul. Uite mai încolo o ediție Camus (da, toată lumea a citit zilele astea Ciuma) care strînge laolaltă Fața și reversul, Nunta, Mitul lui Sisif, Omul revoltat și Vara. Pun mîna pe carte, pe prima pagină prietena mea bună mi-a scris acum mai bine douăzeci de ani „Selmo, dragă, la mulți ani!“. Mi se face brusc dor de ea, e departe al naibii, în Canada, ce oră o fi la ei acum? Deschid cartea, stau acum turcește, jos, lîngă rafturile cu cărți. Intru în zilele toride, algeriene, ale unui Camus tînăr. Simt arșița albă, văd cîmpurile înnegrite de atîta soare, miros Mediterana, și rozmarinul, și salvia dintre niște ruine albe bîzîite de albine și muște mari. Mă așez mai bine, citesc în continuare. Fac acum baie într-o mare sărată, turcoaz și mă așez în soare, pe mîinile mele negre deja sarea face dîre albe, îmi vuiește capul de atîta arșiță și liniște țiuitoare, simt, miros totul și mă apucă un puseu grozav de fericire. Erau vremuri cînd aveam asemenea pusee inexplicabile de cîteva ori pe zi. O fericire nebună, copleșitoare mă inunda cîteva secunde, îmi expanda fizic inima pînă la explozie și pleca la fel de brusc. Nu mi le-am explicat niciodată, nici nu am vrut să stric scînteierea momentului cu tot soiul de explicații medicale. Puseele s-au rărit în ultima vreme, uite că vara algeriană a lui Camus ăsta mi le-a reamintit.

Plec mai departe cu el în Florența, în grădinile Boboli, văd chiparoși de un verde-negru care apar și dispar în cortine de nori, mă duc mai departe în carte, scurm în hîrtie, pagină după pagină – sinuciderea și absurdul. Oh, lasă.

În zilele astea cînd fiecare are, poate, mai mult timp să stea cu el însuși, îmi explorez peisajele interioare. Umblu așa prin mine, dau de imagini lunare, răscolesc cu tenișii praful, după colț, în cadre sacadate, montate abrupt – o stradă spaniolă plină de portocali în care fructele stau grămadă pe ramuri laolaltă cu florile care miros amețitor.

Mă întorc la fotografii: sînt cu sufletul în nord, cu trupul la Mediterana.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, Radio Kiss FM și Magic FM.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.