⬆
Tema săptămînii
Pagina 17
Cel mai bine ar fi să nu fie nevoie de Zilele Sofia Nădejde
E a treia ediţie a Zilelor Sofia Nădejde pe care o gîndim, scriem, facem (sperăm) în condiţii excepţionale.
„Cinci prietene geniale” (echipa proiectului Zilele Sofia Nădejde)
Putem crea un loc sigur de întîlnire între scriitoare, între artiste, între artiste și scriitoare, un spațiu din care se nasc colaborări, oportunități, legături, mici și mari revelații.
Trăim periculos
București e capitala europeană cu cel mai ridicat risc seismic pentru populație.
Ce-am învățat după ’77?
La noi, frecvența cutremurelor provoacă un balans între uitare și un firav semnal de alarmă.
O nenorocire nu vine niciodată singură
S-au creat, de fapt, toate premisele pentru demolarea centrului istoric al Capitalei şi al altor oraşe.
Pericol public
Întîmplarea face ca tocmai subsemnatul să fi fost redactorul de serviciu la Radio Europa Liberă în seara zilei de vineri, 4 martie 1977.
Cît de sigure sînt blocurile „socialiste”?
În puține cuvinte, clădirile pică la cutremur atunci cînd vîrful lor se mișcă mai mult decît baza.
De ce urăsc arhitecții cutremurele?
E complicat să faci case faine cînd structura îți iese butucănoasă.
Teama de cataclisme - putere sau vulnerabilitate?
Menținerea rutinelor și obiceiurilor de viață sănătoase e unul dintre cele mai bune instrumente în a face față anxietății.
Muzee în pericol
Are Primăria bani? Asta nu știm. Dar știm că un cutremur nu ține seama de nimic din toate acestea.
De la vaiete la eroism și viceversa
Ar fi fost preferabil să ne putem continua obiceiul văicărelilor noastre minore, de pace.
Văicăreala noastră cea de toate zilele
Ea este un virus social care se răspîndește prin interacțiune comunitară.
Aoleu, plouă afară, ce să mă fac? - sau despre anxietatea rolului de victimă
Rolul de victimă este un rol în care ne simțim fără putere, blocați, ca și cum nimic nu este în puterea noastră să schimbăm.
Sindromul Calimero
Calimero era un pui de găină ciufut, care se lamenta întruna de cît este de nedreptățit, atît de semenii săi, cît și de viață, în general.
Continua izgonire din rai
Dacă văicăritul este un sport naţional, există și teme regionale.
Cere și ți se va da
Propun un slogan al agriculturii din România – cere și ți se va da. Să vedem cît, dar ceva tot primești.
Văicăreala altora
În petiții, jalbe sau memorii, văicăreala are importante valențe retorice.
CSF? NCSF!
Dreptul de a critica a venit la pachet cu nevoia publicului de a identifica răul.
Proiecții despre noi și despre ceilalți
Dosarul de acum adună tot felul de povești legate de puterea noastră de a ne imagina scenarii posibile.
Amăgire, armură, artificiu
Cuvîntul iluzie vine de la latinescul illudere și are sensul de a înșela, a amăgi, a realiza un joc al aparențelor pentru a expune realitatea altfel decît este.
Iluzia de „acasă”
Am început să culeg din oraș mici fragmente de memorie, ceva care să-mi spună că există o legătură între atunci și acum, așa încît mintea mea să aibă senzația de continuitate.
Use Your Illusion
Am intrat în 2022 jupuită de toate pieile mele, încercînd să mă recompun între realități brutale, adevăruri care dor și resturi de iluzii.
„Iluzia supremă a omenirii e că avem timp” - interviu cu scriitorul Cătălin PAVEL
„În spatele gesturilor noastre, cu excepția doar a celor mai elementare, găsim tot felul de proiecții.”
Trenul de la linia 1 se retrage din circulație
În ziua în care mi-am golit dulapul de la vechiul meu loc de muncă m-am simțit de parcă aș fi făcut o vizită la morgă.
Ficțiuni convenabile
De cîte ori termin o carte mă gîndesc la cît de îngrădiți sîntem de propriile narațiuni, care nu-s musai neadevăruri, ci mai degrabă perspective, aparențe, iluzii.
Iluzia faptului de a avea dreptate
În formele sale dogmatice, habotnice, radicale, dreptatea personală nu doar că este nocivă, dar este distructivă.
„După o vîrstă, rînjetul timpului devine sadic” - anchetă
Mi-am întrebat invitații: „Care e iluzia cea mai mare pe care ați pierdut-o?”. Pare o întrebare ușoară, dar dacă încerci să răspunzi la ea descoperi că se ascund acolo stări de tot felul.
Romancierul
Marin Preda este romancierul canonic prin excelență al literaturii române postbelice.
Moromete și/sau Petrini
Preda s-a format la școala comportamentistă a marilor realiști americani și europeni, la care s-a adăugat excelentul său talent observațional.
La chair est triste, hélas!
Autorul Moromeților îi explică autorului Istoriei literaturii... cum stă treaba cu Sadoveanu, Rebreanu, Thomas Mann, Stendhal și Balzac.
Marin Preda în 1968: Intrusul - Sartre sau Camus?
O demonstrație epică a modului în care „spiritul revoluționar” se transformă în „spirit primar agresiv”, cu aproximativ aceleași argumente, avem în Intrusul, roman publicat tot în anul 1968.
Sudul local și Sudul global
Deși Marin Preda nu este explicit un autor progresist, în jocul realismului socialist el a mizat pe cartea cîștigătoare: ipostazierea acestei geografii economice a Sudului.
Moromeţii 1 & 2 - filmele
Nu s-a mai întîmplat ca un regizor care a făcut filme înainte de 1989 să revină după Revoluţie la universul unuia dintre ele.
Oamenii perfecți din revistele Burda
Străinătatea nu mai înseamnă atît succes, cît bani, țările se împart nu atît în funcție de ce pot ele să ofere, cît în funcție de cîți bani poți face acolo.
Străinătatea nu e un teritoriu
Străinătatea nu ține de teritoriu, ci de litere. Numai pentru oamenii de litere, străinătatea e, ca metaforă, un teritoriu.
Alba-neagra străinătate
Pentru mine, „străinătatea” a fost impregnată de o tensiune similară între atracție și respingere, între aspirație și dezamăgire.
Elveția. Urme
Au trecut aproape 14 ani de cînd m-am întors definitiv în România, după un deceniu de peregrinări în Elveția, Canada, Franța.
Străinătatea: de la Cîineni mai sus - Un tron pentru o călătorie la Viena
Călătoria era privită ca un mijloc de instruire important în secolul al XVIII-lea.
Departe
Sînt un călător, am văzut cîte ceva din lume și, ca Socrate, am aflat, din fericire, că nu știu nimic.
Freizügigkeit
Se mai laudă omul, dar unii emigranți sar calul, devin pur și simplu dezgustători, în timpul vizitelor la baștină.
Prezentul pe care ești dispus să-l trăiești
Plecarea e, de obicei, despre viitor. Cînd te desprinzi, e imposibil să nu ai un vis, un scop, ceva care se cere împlinit.
De ce visează românii străinătatea și cum e ea, de fapt
„Român stabilit în străinătate” e ciudat, din punctul de vedere al televiziunii, ceva ce-ar trebui folosit doar în situații ieșite din comun, cum ar fi atentatele sau catastrofele, cu sensul de „martor ocular”.
O fotografie mișcată deja
S-ar zice că e lumea rușilor și a americanilor, iar noi sîntem doar simpli trăitori în ea.
Mic îndreptar de înțelegere a prezentului rusesc prin istorie
Regimul Putin se teme cel mai mult de posibilul succes al construcției unei națiuni moderne ucrainene, care să-i cuprindă în ea și pe rușii din această țară, bazată pe valori și aspirații total opuse celor pe care se sprijină regimul de la Moscova.
„Rușii nu sînt atît de naivi, dar sînt atît de cinici...“ – interviu cu Armand GOȘU, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității București
„Rusia hărțuiește întregul Occident încercînd să provoace o reconfigurare a scenei internaționale care de data asta s-o favorizeze.”
De la Planul Marshall la CAER
Un plan scurt și eficient a adus beneficii și a creat bunăstare într-o parte a lumii schimbînd economia mondială postbelică, iar de cealaltă parte, impunerea unor măsuri prin sesiuni politice care forțau o integrare fără perspective a produs efecte dureroase.
Livada din fața Rusiei. Europa, diversitate în unitate
Noi, europenii, ne atingem limitele presupusului model cultural european atunci cînd vine vorba despre războiul SUA-Rusia.
Un președinte pentru Europa: Harry S. Truman
Un om cu o formație de secolul XIX a avut de înfruntat multe din cele mai dificile decizii într-un secol XX pe care puțini și l-ar fi putut imagina că va arăta astfel.
Să porți pălărie într-o lume de căciuli
Șicul iese din sfera vestimentației, intrînd pe terenul personalității.
De ce ignorăm sistematic rolul eleganţei în politică?
Charisma înseamnă putere de convingere, iar eleganţa poate fi un element complementar foarte potrivit pentru charismă.