Muzee în pericol

Dragoş NEAMU
Publicat în Dilema Veche nr. 935 din 10 – 16 martie 2022
Muzee în pericol jpeg

Atunci cînd dorești să vorbești, mai tehnic, despre muzee și despre măsurile de prevenire în caz de cutremur, nu ar fi foarte multe de spus. Cel puțin din punct de vedere legislativ. Există o serie de legi privind situațiile de urgență ori proceduri de sistem privind gestionarea situațiilor de urgență determinate de producerea cutremurelor puternice, dar nu trebuie să ne așteptăm ca ele să menționeze, în cazul colecțiilor îngrijite de muzee, măsuri precum cele care ne vizează pe noi, ca persoane. Nu întîlnim recomandări ca, în caz de cutremur, să oprim gazul și curentul electric, să ne așezăm sub o masă sau în punctele de rezistență ale clădirii. Nici nu ai avea cum. Piesele dintr-o colecție muzeală sînt depozitate în spații special amenajate, acolo unde sînt păstrate în condiții specifice de microclimat care să evite deteriorarea lor. Nimic mai mult. În cazul unui cutremur devastator, dacă clădirea muzeului nu este sănătoasă din punct de vedere structural, atunci tot patrimoniul găzduit riscă să se distrugă ireversibil. Nu ai timp de reacție și nici cine știe ce măsuri de luat care să le protejeze de acest lucru. Există planurile de evacuare care ajută, în situațiile fericite cînd se mai pot salva piese de patrimoniu, cu proceduri privind recunoașterea lor, preluarea și depozitarea lor în spații special amenajate și în condiții de asigurare a securității, centralizarea acestor bunuri cu valoare de patrimoniu. Legea actuală a patrimoniului nu menționează nimic despre cutremure, iar în România, din cîte cunosc, nu există documente interne specifice managementului colecțiilor care să acopere și o asemenea temă. Noul Cod al Patrimoniului, aflat în consultare publică, are dezvoltate o serie de articole care obligă proprietarii, fie că este vorba despre stat, fie că este vorba despre persoane sau entități private, să restaureze clădirile de patrimoniu, iar aici vorbim și despre muzee. Este bine pentru că atingem și problema pregătirii clădirilor pentru a face față cutremurelor serioase. Asta înseamnă prevenirea distrugerii patrimoniului cultural și mai înseamnă investiții.

Și iată că am ajuns în punctul în care trebuie să facem o radiografie a situației clădirilor de patrimoniu care găzduiesc muzee și colecții muzeale peste tot în țară și care nu ar fi făcut sau nu ar face față unui cutremur. Prima problemă pe care o întîlnim aici este că nu am putea ști niciodată numărul lor real. Nu există nici o listă publică, oficială, care să inventarieze toate clădirile de muzeu aflate în risc seismic și care să detalieze, printr-o fișă tehnică informativă de monument, starea de degradare și nevoile de investiții pentru consolidarea clădirii respective. Pentru asta, ar trebui să faci o muncă impresionantă de documentare, sperînd ca fiecare administrație locală sau națională care are în subordine un muzeu cu probleme serioase din punct de vedere al integrității clădirii să fi demarat un proiect de investiție în restaurarea și consolidarea acesteia, pe care să-l prezinte public. Din acest punct de vedere, cel mai bine stă Ministerul Culturii. Pe pagina de web a Unității de Management a Proiectului, la rubrica dedicată fondurilor rambursabile, există un program mare de investiții, inclusiv în consolidarea și restaurarea unor clădiri cu risc seismic ridicat, unde se află muzee aflate în subordinea ministerului. Acolo găsim lista instituțiilor muzeale beneficiare, unele cu probleme de mult știute și despre care am crezut la un moment dat că nu mai există nici o șansă, precum Muzeul Național „George Enescu”, aflat în Palatul Cantacuzino. Dacă tot vorbim despre acest muzeu, acolo starea de degradare este extrem de avansată, mai ales a imobilului din spatele palatului, unde se află Casa Memorială „George Enescu”. Muzeul s-a închis vizitării din luna octombrie 2021, iar întregul proces de revizuire, restaurare și refacere a tuturor componentelor și detaliilor arhitecturale și artistice se va finaliza în 24 de luni, cu o investiție de peste șase milioane de euro (fără TVA). În zona muzeelor cu risc seismic pentru care a fost nevoie de intervenție s-a numărat și Muzeul Național al Țăranului Român – sau MȚR pentru apropiații și simpatizanții muzeului. Investiția de 6,3 milioane de euro (fără TVA) a rezolvat problema de integritate structurală a monumentului pentru a-l aduce la „starea de sănătate” inițială. În toate situațiile de acest fel există proceduri legate de modul cum transferi (dacă este cazul) piesele din colecție și din expunere, unde, în ce condiții și cum trebuie păstrate temporar. Aici trebuie să credităm muzeele că lucrurile decurg ca-n manuale.

Ajungem la subiectul Muzeul Național de Istorie a României, unde trebuie să spunem că avem cu adevărat o mare problemă. Muzeul se află într-un proces anevoios de restaurare și de consolidare, acum blocat, care a împlinit, iată, 20 de ani. S-a pornit la drum cu un contract de patru milioane de euro, s-au sistat lucrările din vina dovedită a constructorului, iar în 2016 trebuiau reluate după organizarea unui concurs internațional de arhitectură care avea scopul de a însănătoși vechea clădire și de a-i da totodată o interpretare modernă, non-invazivă, care să-i citească perfect contextul și potențialul. Deși Ministerul Culturii investea 100 de milioane de euro, împrumut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, managerul acestui muzeu a sistat punerea în aplicare a proiectului cîștigător, din motive care momentan nu sînt susținute juridic și profesional, toate în deserviciul unui muzeu și al unui patrimoniu aflate într-o stare accelerată de degradare, cu costuri greu de imaginat. Seria muzeelor cu probleme grave continuă cu Palatul Peleș, acolo unde aflăm că Turnul cu Ceas stă să cadă, fiind deplasat cu 10 cm față de clădire. Expertiza efectuată spune că restaurarea este obligatorie pentru a preveni un dezastru iminent, iar investiția numai pentru zonele cele mai afectate structural ar costa în jur de zece milioane de euro. Situația este însă imposibilă, deoarece avem Ministerul Culturii ca administrator al muzeului și al bunurilor și Casa Regală ca proprietar. Ministerul Culturii are bani, dar nu are justificare juridică să facă investiție într-o proprietate care nu-i aparține. Casa Regală nu are bani și nici disponibilitate de a vinde totul statului, așa cum propune managerul acestui muzeu.

Mai sînt și alte muzee care nu mai au timp, iar acestea sînt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu o investiție de trei milioane de euro din fonduri nerambursabile și lucrări oprite deja de către CJ Constanța din cauza intenției constructorului de a crește nejustificat costurile de intervenție post-contractare, Muzeul „Theodor Aman“ și Muzeul „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck”, ambele din București și ambele sub autoritatea Primăriei, de la care managerul muzeelor așteaptă o strategie și un plan de investiție pe baza unor evaluări care să demonstreze ceea ce se vede cu ochiul liber: degradarea pereților și prăbușirea decorațiunilor exterioare. În cazul celui de-al doilea muzeu din București, acesta este în aceeași situație cu Palatul Peleș, iar viitorul Cod al Patrimoniului ar trebui să rezolve problema în sensul în care moștenitorii imobilului să fie obligați să restaureze sau să vîndă muzeul Primăriei. Are Primăria bani? Asta nu știm, dar știm că un cutremur nu ține seama de nimic din toate acestea și, în cazul în care va fi mai determinat ca de obicei, ne va duce pe toți în irelevanță, odată cu distrugerea patrimoniului nostru cultural.

Dragoș Neamu este consultant muzeal.

Foto: Muzeul Național „George Enescu“ (wikimedia commons)

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Arme nucleare Rusia FOTO Shutterstock
Putin și riscul utilizării armelor nucleare tactice în Ucraina: câte focoase are Rusia și posibilul răspuns al SUA
Vladimir Putin s-a arătat dispus să folosească arme nucleare pentru a apăra teritoriul Rusiei, generând astfel temeri că ar putea ataca Ucraina cu o armă nucleară mică sau „tactică”.
Maxim
Iordănescu face lumină asupra neconvocărilor lui Maxim și Mitriță. ”Linie și excludere”
Selecționerul a suprins prin neconvocarea pentru meciurile cu Finlanda și Bosnia a doi jucători care făceau de obicei parte din lotul României. El și-a făcut cunoscută strategia, explicând de ce nu au prins naționala.
zimbru foto tvr
Un zimbru a apărut într-un sat din Neamț. ISU a emis un mesaj RO-ALERT
Un zimbru şi-a făcut apariţia, duminică, 25 septembrie, în satul Târpeşti, comuna Petricani, Neamț, speriindu-i pe localnici. ISU Neamţ a transmis un mesaj RO-ALERT cetăţenilor din zonă.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?