Cel mai bine ar fi să nu fie nevoie de Zilele Sofia Nădejde

Elena VLĂDĂREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Cel mai bine ar fi să nu fie nevoie de Zilele Sofia Nădejde jpeg

Cînd mi s-a propus să scriu pentru acest Dosar un text în care să vorbesc despre feminism şi feminitate, despre Zilele Sofia Nădejde şi despre cum s-a aşezat acest proiect al nostru în spaţiul cultural românesc, singura aşteptare a mea, ca şi a multor altora, era să se termine naibii odată pandemia şi să vină primăvara.

Dacă mă uit la ultimele două săptămîni, cît a trecut de atunci, pare că s-a scurs un timp pe care nu îl putem sau poate doar eu nu îl pot măsura. Toate întrebările pe care ni le-am pus în primăvara lui 2020 – Cît de relevantă e arta? Mai merită să facem ceva? Să aşteptăm să treacă sau, dimpotrivă, să facem acum-aici, pentru că de fapt arta ne salvează din cele mai negre coşmaruri? – au revenit, mai intens, iar răspunsurile sînt şi mai greu de dat. Şi, ca să fac o glumă, jur că e ultima oară cînd mă mai întreb, aşa cum am făcut-o în primele zile de lockdown acum doi ani de zile, „Ce se poate întîmpla mai rău?”.

E a treia ediţie (din cinci, a cincea doar în minte deocamdată) a Zilelor Sofia Nădejde pe care o gîndim, scriem, facem (sperăm) în condiţii excepţionale. E perioada în care scriem aplicaţia pentru call-ul AFCN, ca mulţi colegi ai noştri din arta și cultura independente. Ca şi ei, ne vedem obligate să ghicim viitorul apropiat (august, septembrie, octombrie), să înţelegem ce putem face, realist vorbind, şi ce nu. Deocamdată nu ştiu cum să abordez rubrica de „riscuri”.

Am început acest proiect în 2018 şi era să scriu „timid”, că am început timid, dar nu a fost timid deloc. De la început a fost o idee incomodă. În 2018, încă nu se vorbea serios despre reprezentarea femeilor în spaţiul cultural românesc, nu se vorbea serios de gender balance, nu se vorbea serios de un „procent convenabil”. Pînă în 2018, nu avuseserăm un proiect cultural exclusiv feminin (nu vreau să fiu nedreaptă cu nişte antologii, care pentru noi au fost resurse importante, precum volumele sau numerele speciale de reviste coordonate de Alina Purcaru, Mihaela Ursa, Ruxandra Cesereanu sau ideea lui Andrei Bodiu de a organiza la Braşov, în 2013, o Bienală Internaţională de Poezie exclusiv cu poete; poate au fost şi altele, dar nu ştiu de ele).  Chiar dacă reacţiile primite atunci nu au fost cele mai măgulitoare (dimpotrivă, chiar mi-am închis Facebook-ul două săptămîni după prima ediţie a Galei premiilor pentru literatură scrisă de femei), pot spune acum, cu convingere, că nu numai că era nevoie de această idee a noastră, dar şi că mediul artistic din România aştepta un astfel de proiect. Deja din 2019 au început să apară tot mai multe proiecte de acest gen, cu unele colaborăm (rezidenţa FemArt, de exemplu, sau festivalul „Literatură şi feminism“), pe altele le urmărim cu drag şi le vedem cum cresc (programul de proiecţii F-Sides. A female cineclub). Chiar am simţit asta, că, odată cu „Sofia Nădejde”, am deschis o poartă spre o zonă unde nu era nimic, doar un teren extrem de fertil. 

Ce spunem în fiecare an este că ne dorim ca anul următor să nu fie nevoie de un astfel de eveniment. Că nu ne dorim să facem un eveniment dedicat în exclusivitate artei femeilor încă – puneți voi un număr de ani aici – de acum încolo. Dar nu a venit ziua în care să zicem „Stop, nu mai e nevoie de asta, lucrurile stau bine, mai bine de atît nu se poate”. Încă avem paneluri la TV, chiar de 1 martie uneori, cu șapte invitaţi pe platou, șase bărbaţi şi o femeie, încă avem conferinţe în care sînt doar vorbitori, nu şi vorbitoare (vezi conferința anuală „Despre lumea în care trăim” pe care eu am botezat-o „Despre lumea în care trăim noi, nu și ele”). Încă juriile care dau premii literare sînt alcătuite doar din scriitori, nu și din scriitoare, unora încă li se pare cringy să spui artiste și artiști, scriitoare și scriitori, că de ce e nevoie de asta cînd masculinul integrează, în limba română, femininul atunci cînd te referi la o cantitate mai mare? Exact. Integrează. De ce e nevoie? Încă manualele de literatură și programa pentru Bac țin femeile la distanță, încă facem proiecte în instituții educaționale și punem pe pereți doar literatura bărbaților. Așa că o să mai avem treabă pe aici. Noi: Alexandra Turcu, Cătălina Stanislav, Corina Sabău, Liliana Basarab, Ruxandra Ghițescu și yours truly, Elena Vlădăreanu.

Elena Vlădăreanu este scriitoare și jurnalistă.

Sursa foto: Premiile Sofia Nădejde

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

alimente shutterstock 392741167 jpg
Alimentele expirate care pot fi mâncate în siguranță. Ce ingredient nu expiră niciodată
Există alimente care pot fi consumate fără teama de îmbolnăvire, chiar dacă nu se mai află în termenul de valabilitate.
Radu Oprea/ Facebook
Tensiuni PSD-PNL. Social-democrații, nemulțumiți că liberalii n-au votat mai multe amendamente pe domeniul energiei
PSD a transmis că PNL, alături AUR și USR, au respins amendamentele social-democraților pentru menținerea în funcțiune a CET Paroșeni și a minelor Lupeni și Lonea, în comisiile din Senat.
arestare
Un vasluian a distrus mai multe mașini într-o parcare, supărat că nu este lăsat să intre la discotecă
Poliţiştii Compartimentului de Investigații Criminale Negrești au reținut un tânăr în vârstă de 19 ani sub acuzațiile de distrugere, amenințare și tulburarea ordinii și liniștii publice.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.