Cel mai bine ar fi să nu fie nevoie de Zilele Sofia Nădejde

Elena VLĂDĂREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Cel mai bine ar fi să nu fie nevoie de Zilele Sofia Nădejde jpeg

Cînd mi s-a propus să scriu pentru acest Dosar un text în care să vorbesc despre feminism şi feminitate, despre Zilele Sofia Nădejde şi despre cum s-a aşezat acest proiect al nostru în spaţiul cultural românesc, singura aşteptare a mea, ca şi a multor altora, era să se termine naibii odată pandemia şi să vină primăvara.

Dacă mă uit la ultimele două săptămîni, cît a trecut de atunci, pare că s-a scurs un timp pe care nu îl putem sau poate doar eu nu îl pot măsura. Toate întrebările pe care ni le-am pus în primăvara lui 2020 – Cît de relevantă e arta? Mai merită să facem ceva? Să aşteptăm să treacă sau, dimpotrivă, să facem acum-aici, pentru că de fapt arta ne salvează din cele mai negre coşmaruri? – au revenit, mai intens, iar răspunsurile sînt şi mai greu de dat. Şi, ca să fac o glumă, jur că e ultima oară cînd mă mai întreb, aşa cum am făcut-o în primele zile de lockdown acum doi ani de zile, „Ce se poate întîmpla mai rău?”.

E a treia ediţie (din cinci, a cincea doar în minte deocamdată) a Zilelor Sofia Nădejde pe care o gîndim, scriem, facem (sperăm) în condiţii excepţionale. E perioada în care scriem aplicaţia pentru call-ul AFCN, ca mulţi colegi ai noştri din arta și cultura independente. Ca şi ei, ne vedem obligate să ghicim viitorul apropiat (august, septembrie, octombrie), să înţelegem ce putem face, realist vorbind, şi ce nu. Deocamdată nu ştiu cum să abordez rubrica de „riscuri”.

Am început acest proiect în 2018 şi era să scriu „timid”, că am început timid, dar nu a fost timid deloc. De la început a fost o idee incomodă. În 2018, încă nu se vorbea serios despre reprezentarea femeilor în spaţiul cultural românesc, nu se vorbea serios de gender balance, nu se vorbea serios de un „procent convenabil”. Pînă în 2018, nu avuseserăm un proiect cultural exclusiv feminin (nu vreau să fiu nedreaptă cu nişte antologii, care pentru noi au fost resurse importante, precum volumele sau numerele speciale de reviste coordonate de Alina Purcaru, Mihaela Ursa, Ruxandra Cesereanu sau ideea lui Andrei Bodiu de a organiza la Braşov, în 2013, o Bienală Internaţională de Poezie exclusiv cu poete; poate au fost şi altele, dar nu ştiu de ele).  Chiar dacă reacţiile primite atunci nu au fost cele mai măgulitoare (dimpotrivă, chiar mi-am închis Facebook-ul două săptămîni după prima ediţie a Galei premiilor pentru literatură scrisă de femei), pot spune acum, cu convingere, că nu numai că era nevoie de această idee a noastră, dar şi că mediul artistic din România aştepta un astfel de proiect. Deja din 2019 au început să apară tot mai multe proiecte de acest gen, cu unele colaborăm (rezidenţa FemArt, de exemplu, sau festivalul „Literatură şi feminism“), pe altele le urmărim cu drag şi le vedem cum cresc (programul de proiecţii F-Sides. A female cineclub). Chiar am simţit asta, că, odată cu „Sofia Nădejde”, am deschis o poartă spre o zonă unde nu era nimic, doar un teren extrem de fertil. 

Ce spunem în fiecare an este că ne dorim ca anul următor să nu fie nevoie de un astfel de eveniment. Că nu ne dorim să facem un eveniment dedicat în exclusivitate artei femeilor încă – puneți voi un număr de ani aici – de acum încolo. Dar nu a venit ziua în care să zicem „Stop, nu mai e nevoie de asta, lucrurile stau bine, mai bine de atît nu se poate”. Încă avem paneluri la TV, chiar de 1 martie uneori, cu șapte invitaţi pe platou, șase bărbaţi şi o femeie, încă avem conferinţe în care sînt doar vorbitori, nu şi vorbitoare (vezi conferința anuală „Despre lumea în care trăim” pe care eu am botezat-o „Despre lumea în care trăim noi, nu și ele”). Încă juriile care dau premii literare sînt alcătuite doar din scriitori, nu și din scriitoare, unora încă li se pare cringy să spui artiste și artiști, scriitoare și scriitori, că de ce e nevoie de asta cînd masculinul integrează, în limba română, femininul atunci cînd te referi la o cantitate mai mare? Exact. Integrează. De ce e nevoie? Încă manualele de literatură și programa pentru Bac țin femeile la distanță, încă facem proiecte în instituții educaționale și punem pe pereți doar literatura bărbaților. Așa că o să mai avem treabă pe aici. Noi: Alexandra Turcu, Cătălina Stanislav, Corina Sabău, Liliana Basarab, Ruxandra Ghițescu și yours truly, Elena Vlădăreanu.

Elena Vlădăreanu este scriitoare și jurnalistă.

Sursa foto: Premiile Sofia Nădejde

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.