De la vaiete la eroism și viceversa

Fenomene cu care ne întîlnim frecvent pe la noi, văicăreala ca stil de a întreține o conversație, văicăreala ca mod de a atrage empatia și compasiunea, văicăreala ca instrument de negociere par în momentul actual niște lucruri minore. Ba chiar ele își găsesc foarte aproape de granițele noastre contrarii de-a dreptul eroice, așa cum a fost și mult difuzatul răspuns al grănicerilor ucraineni de pe Insula Șerpilor la somația vasului de război rusesc. Un episod ce ne poate aduce în minte legendarul răspuns al regelui Spartei, Leonidas, care, aflat în fruntea puținilor săi luptători ce se opuneau unei enorme armate persane, s-a confruntat cu somația de a preda armele. „Veniți și luați-le”, ar fi răspuns Leonidas, o reacție înscrisă astăzi pe o placă memorială aflată la Termopile, pe locul celebrei bătălii, dar care a rămas întipărită și în conștiința istorică a omenirii timp de 2.500 de ani.

Asemenea fraze denotă opusul extrem al văicărelii și se pare că e vremea lor. Cu siguranță ar fi fost preferabil să ne putem continua obiceiul văicărelilor noastre minore, de pace. Căci, privită din această perspectivă, și povestea cu drobul de sare a lui Creangă pare un fel de moft pentru vremuri bune. Astăzi, nu eventualitatea foarte improbabilă a căderii drobului de sare în capul copilului ne îngrijorează, ci foarte concreta informație că, în apropierea noastră, pe geamul caselor intră rachete și bombe devastatoare. Iar în acest caz, soluția nu mai poate fi simpla văitare, ci acțiunea. În fața unei nenorociri adevărate, lumea începe să-și strîngă rîndurile și să treacă la fapte.

Ar fi bine să ne putem întoarce cît de curînd la starea mai „normală”, în care, de exemplu, un cunoscut întîlnit la colțul străzii să înceapă să ni se plîngă (cum am pățit eu deunăzi) că a ajuns să regrete vremurile lui Ceaușescu. Și, în ciuda enervării pe care ne-o provoacă, să putem înțelege din asta că nu e neapărat vorba de un nostalgic periculos, din cauza căruia ne-am putea întoarce la totalitarism (ca Vladimir Putin), ci de un biet individ care folosește asemenea reflexe verbale idioate doar pentru a începe o conversație sau pentru a-și exprima micile nemulțumiri curente ale vieții.

Despre această mică văicăreală, despre mecanismele care o fac atît de frecventă, despre cauzele, efectele, dezavantajele și, uneori, beneficiile ei va fi vorba în Dosarul care urmează.