Un președinte pentru Europa: Harry S. Truman

Octavian ROSKE
Publicat în Dilema Veche nr. 930 din 3 – 9 februarie 2022
Un președinte pentru Europa: Harry S  Truman jpeg

Invitat în 1952 la un dineu pe iahtul prezidențial, Winston Churchill îi declara președintelui Truman: „Ultima oară cînd am stat împreună la masa unei conferințe a fost la Potsdam. Trebuie să vă mărturisesc, domnule, că atunci nu  aveam o părere foarte bună despre dumneavoastră. Nu-mi plăcea că i-ați luat locul lui Franklin Roosevelt. Dar v-am judecat greșit”. Churchill a continuat: „De atunci, dumneavoastră, mai mult decît oricine altcineva, ați salvat civilizația occidentală. Cînd britanicii n-au mai fost capabili să apere Grecia, dumneavoastră, din proprie inițiativă, ați luat decizia care a salvat acest tărîm străvechi de comuniști. Ați procedat la fel cînd sovieticii au încercat să preia controlul asupra Iranului. Apoi a fost Planul Marshall inițiat de dumneavoastră, care a scos Europa occidentală din apele tulburi în care se bălăcea, victimă sigură a intențiilor malefice ale lui Iosif Satalin. Apoi ați pus bazele Alianței Tratatului Nord-Atlantic și ale securității colective pentru acele națiuni amenințate de uneltirile militare ale Uniunii Sovietice. Apoi a fost curajosul pod aerian pentru Berlin pe care l-ați susținut și, desigur, Coreea”.

David McCullough, autorul unei biografii a președintelui Truman recompensată cu Premiul Pulitzer, observa că „arcul vieții sale acoperă o perioadă în care au avut loc mai multe schimbări decît în orice fază a istoriei. Un om cu o formație de secolul XIX a avut de înfruntat multe din cele mai dificile decizii într-un secol XX pe care puțini și l-ar fi putut imagina că va arăta astfel. Fiul unei Americi rurale, departe de coasta oceanului, la o generație distanță de experiența frontierei, el s-a văzut în situația de a-și asuma conducerea celei mai puternice națiuni industriale din lume, într-un moment cînd puterea, în combinație cu uimitoarele progrese în știință și tehnologie, deveniseră o forță fără egal în lume. Responsabilitățile ce-i reveneau nu aveau precedent la nici un alt președinte dinaintea sa, dar el a fost la înălțimea provocării”.

În discursul de adio, rostit la 15 ianuarie 1953, Truman a vorbit despre responsabilitatea funcției prezidențiale: „Cea mai mare parte a muncii președintelui este ocupată de luarea deciziilor – mari sau mici, zeci dintre ele în fiecare zi. Hîrtiile pot circula prin guvern o vreme, dar în cele din urmă ajung pe biroul său. Iar de acolo nu mai au unde să meargă. Președintele, oricare ar fi el, trebuie să decidă. Nu poate da sarcina aceasta altcuiva”. Truman se referă în discurs la o singură decizie, deși lista momentelor de cumpănă, în care semnătura președintelui a dat o direcție  politicii externe americane, e destul de lungă: participarea la Conferința de la Potsdam; aprobarea pentru lansarea celor două bombe atomice la Hiroshima și Nagasaki; ocuparea militară a Germaniei și Japoniei; ajutorul acordat Greciei și Turciei în valoare de 400 de milioane de dolari, pentru a face față amenințării sovietice; adoptarea Planului de Reconstrucție Europeană anunțat de secretarul de stat George Marshall, într-un discurs la Universitatea Harvard, la 5 iunie 1947; asigurarea necesarului de hrană, combustibil, medicamente și alte materiale pentru populația din Berlinul occidental, estimată la 2,4 milioane de persoane, printr-un pod aerian, după ce sovieticii luaseră decizia de a întrerupe traficul terestru cu zonele ocupate de americani, britanici și francezi, începînd cu 24 iunie 1948; recunoașterera statului Israel la 14 mai 1948; semnarea Tratatului de la Washington, care punea bazele Alianței Nord-Atlantice; semnarea, la 6 octombrie 1949, a Legii privind Ajutorul pentru apărarea reciprocă, ce permitea Congresului să acorde ajutor militar țărilor amenințate de o agresiune; refuzul de a recunoaște guvernul comunist chinez al lui Mao Zedong, după proclamarea Republicii Populare Chineze, la 1 octombrie 1949; adoptarea, în aprilie 1950, a documentului NSC 48, ca program de politică externă în relația  cu Uniunea Sovietică, o țară, așa cum o definea Paul Nitze, principalul autor al textului, „animată de o nouă credință fanatică, în opoziție cu ceea ce credem noi, și care caută să-și impună controlul absolut asupra restului lumii... Nici un alt sistem de valori nu se află într-o opoziție atît de ireconciliabilă cu noi, nu este atît de determinat în urmărirea obiectivului său de a ne distruge și nu este atît de capabil în a utiliza în folosul său curentele cele mai periculoase și mai divergente din societatea noastră”; decizia, anunțată la 26 iunie 1952, de a interveni militar în Coreea, după ce, cu o zi înainte, trupele comuniste ale Nordului, înarmate de sovietici, invadaseră Sudul, iar Truman declara că „atacul împotriva Coreei arată fără pic de îndoială trecerea comunismului de la faza folosirii subversiunii pentru a cuceri națiuni independente la  invazie armată și război”.

Deciziile de politică externă au avut și sprijinul Partidului Republican. Pentru a face posibilă trecerea Planului Marshall prin Congres, Truman a colaborat cu președintele Comisiei de Relații Externe din Senat, Arthur H. Vanderberg, care a reușit să asigure susținerea Partidului Republican pentru acordarea de sprijin financiar Europei. Tot un republican, Henry L. Stimson, fost secretar de stat în administrația Hoover, a coordonat Comitetul pentru Planul Marshall, un grup nonguvernamental de susținători. Cînd Vanderberg l-a propus pe Paul Hoffman, conducătorul Corporației Studebaker, candidat pentru ocuparea funcției de șef al agenției care urma să coordoneze ajutoarele spre continent, Truman nu s-a împotrivit, deși pe lista sa de preferințe se afla alt nume. Aprobarea legislativului a fost previzibilă: 69 la 17 voturi în Senat și 329 la 74 în Camera Reprezentanților. Alocarea inițială de fonduri pentru ajutor a fost de 5,3 miliarde de dolari pentru primul an. În final, după patru ani, suma a ajuns la 13,3 miliarde, din care doar 1,5 miliarde erau acordate ca împrumut. 16 țări s-au aflat pe lista beneficiarilor.

Ajutoarele pentru Europa au sosit la timp. Optimismul inspirat de deciziile Conferinței de la Bretton Woods, New Hampshire, din iulie 1944, care punea bazele unei economii mondiale bazate pe un sistem deschis al piețelor, a fost temperat, la scurtă vreme după încheierea războiului, de continua degradare a situației din Europa, pe fundalul dificultăților întîmpinate de fostele țări aliate sau de cele aflate sub ocupație. Publicul american a fost probabil surprins să afle, atunci cînd George Marshall și-a ținut discursul la Universitatea Harvard, că toată armătura economică a continentului european era distrusă: de la relațiile economice la funcționarea băncilor, de la sistemul de asigurări pînă la companiile de transport maritim, de la prăbușirea infrastructurii la închiderea minelor și a fabricilor. Dacă nu se luau măsuri urgente de ajutorare, Europa putea intra într-o gravă criză economică, compromițînd șansele unei liberalizări a schimburilor comerciale. Pe plan politic, criza generalizată ar fi dus inevitabil la apropierea de Uniunea Sovietică, prin înclinarea electoratului spre măsuri radicale, amintind de elanul distructiv al Revoluției bolșevice. O estimare făcută în 1947 de United Press aprecia că în Franța existau 2 milioane de membri ai Partidului Comunist, iar în Germania peste 2,2 milioane. Și Italia era pîndită de un viraj spre extrema stîngă cu cele 2 milioane de membri. Lansat după decizia Congresului de a ajuta Grecia și Turcia, Planul Marshall se constituia într-o altă modalitate de a contracara influența și, într-un viitor apropiat, extinderea dominației sovietice asupra Europei occidentale. Nu întîmplător mecanismele de ajutorare economică au funcționat în primul rînd prin contribuția unor agenții americane private, fără implicare guvernamentală, mari companii americane, fermieri cu linii de export pe bumbac și porumb sau sindicate cu mare capacitate organizatorică, de genul AFL-CIO. Prin susținerea capitalului autohton din țările afectate de criză se urmărea în acest fel nu numai însănătoșirea mediului economic, stabilitate socială garantată de un regim parlamentar democratic, dar și reabilitarea spiritului de inițiativă și competiție, în spații geografice afectate de „foamete, disperare și haos”. Dimensiunea morală a programului, pe care Marshall a subliniat-o în campania susținută în Statele Unite, a avut sprijinul bisericilor și al grupurilor de femei.

Cum era de așteptat, Stalin a respins oferta de ajutor, interzicînd țărilor aflate sub ocupația trupelor sovietice să beneficieze de avantajele Planului Marshall, sub pretextul că americanii doreau să amenințe „suveranitatea și independența economică a națiunilor europene”. Sovieticii erau iritați, mai ales, de perspectiva unei îmbunătățiri a situației economice a Europei occidentale, inclusiv a Germaniei învinse, care ar fi scăzut spațiul de manevră al Kremlinului în țările unde partidele comuniste erau pregătite să preia puterea, sub presiunea crizei economice și a neîncrederii în guvern. Stăvilind ofensiva sovietică spre o dominație globală sub ideologia comunistă, Doctrina Truman și Planul Marshall au determinat Moscova să treacă la ofensivă propagandistică. După cum anunța Andrei Jdanov, în septembrie 1947, „lagărul imperialist”, format din Statele Unite, Marea Britanie, Franța, la care se adăugau țări care mai dețineau colonii, precum Belgia și Olanda, țări conduse de „regimuri antidemocratice, reacționare”, precum Grecia și Turcia, și „țări dependente economic și politic de Statele Unite”, urmărește să „întăreasccă imperialismul, să pună la cale un nou război imperialist, să combată socialismul și democrația, și să sprijine regimurile și mișcările reacționare, antidemocratice, profasciste”.  

În iulie 1949, după obținerea unui sprijin bipartizan în Congres, Senatul a aprobat Tratatul Atlanticului de Nord, printr-un vot categoric de 82 la 13. Esențială în aprobarea textului a fost promisiunea secretarului de stat Acheson că executivul se va consulta cu Congresul înainte de a implica Statele Unite în război. De acum înainte, speranțele Kremlinului de a-și extinde dominația asupra Europei occidentale, perspectivă atrăgătoare după 1945, cînd fostele țări combatante ofereau un spectacol al degradării și neputinței, iar o aducere la putere a partidelor satelite Moscovei părea o manevră facilă, nu mai aveau suport. Stabilitatea economică fusese garantată prin ajutoarele venite grație Planului Marshall, iar umbrela nucleară a Statelor Unite oferită Europei occidentale prin înfiiințarea Alianței Nord-Atlantice bloca orice posibilă agresiune sovietică.

Octavian Roske este specialist în Studii Americane și profesor universitar la Universitatea București.

Foto: Harry S. Truman (wikimedia commons)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

carne de porc la sare
Boala gravă pe care o poți face doar gustând în timp ce prepari bunătăți de Crăciun. Au fost 31 cazuri în România, anul trecut
La nivel mondial se înregistrează aproximativ 10.000 cazuri anual, iar în România, anul trecut, au fost tratate 31 cazuri, număr în creștere față de anul anterior. Boala nu se transmite de la om la om, însă te poți îmbolnăvi foarte ușor consumând carne infestată.
Timişoara-decembrie 1989 FOTO FORTEPAN/Urban Tamas
15 decembrie: La Timişoara s-a strigat pentru prima dată „Jos Ceauşescu!”. Începutul Revoluţiei din 1989
La 15 decembrie 1989, o demonstraţie de solidaritate cu pastorul Laslo Tokes declanşa o mişcare de protest împotriva regimului comunist la nivel naţional. Tot într-o zi de 15 decembrie, în 1947, se năştea George Pruteanu, celebru datorită emisiunii sale „Doar o vorbă săț-i mai spun”.
Aurora Boreală în Laponia Foto Eturia
Laponia, destinația externă cea mai căutată în luna decembrie. Oferte la prețuri reduse pentru 2025
Laponia continuă să fie una dintre cele mai populare atracții de Crăciun. Pentru sezonul 2025, au fost deja anunțate primele oferte pentru excursii în această destinație, care oferă oportunitatea de a experimenta magia Crăciunului în regiunile nordice.
image png
Mihaela Bilic, despre alimentul care ne distrugem organismul. Este consumat în timpul postului: „Postul nu face bine și nu ajută organismul decât atunci când...”
Românii care țin post se axează mai mult pe eliminarea produselor lactate, însă uită că un aliment consumat în exces le poate afecta sănătatea. Medicul nutriționist Mihaela Bilic a explicat în detaliu despre ce este vorba.
muzeul FOTO Ionica Nechifor jpg
Instituția publică din România care face profit 3.5 milioane de lei. Cum reușește un institut de cercetare să concureze cu mediul privat
În nordul extrem al României se află probabil singura instituție publică din România care face profit. Ba mai mult, asemeni unei societăți comerciale îl investește în dezvoltare. A încheiat anul cu 3.5 milioane de lei în conturi și a derulat investiții de peste 4 milioane de euro.
Condiții precare la Spitalul pentru Copii din Cluj Napoca Foto Mănici din Cluj Napoca jpg
Condiții deplorabile la Spitalul pentru Copii din Cluj-Napoca. Reacția unei mame: „O experiență îngrozitoare, am rămas traumatizată”
O mămică, care a fost internată împreună cu bebelușul său de doar două luni în secția Pediatrie 1, din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii din Cluj-Napoca, a povestit despre condițiile precare din unitatea medicală.
image png
Motivul neașteptat pentru care Ozana Barabancea nu va avea brad de Crăciun în acest an: „Nu sunt foarte fericită, dar ce să fac? Asta e!”
În timp ce vedetele autohtone din showbiz își etalează brazii de Crăciun pe rețelele de socializare, la polul opus se află Ozana Barabancea care a decis că anul acesta nu va împodobi pomul. Soprana a venit cu o explicație în acest sens.
Adrian Bejan   prof  univ  Duke University USA   Foto arhiva personală jpeg
INTERVIU Prof. univ. Adrian Bejan: „Societatea este un organism viu, iar dacă îi împiedici procesul natural de evoluție, te îndepărtează“
Dincolo de revoluționarea modului în care înțelegem lumea și universul, descoperirile despre legile naturii oglindesc și dinamica societăților, oferindu-ne instrumentele necesare pentru a o înțelege mai bine și a modela viitorul în avantajul nostru.
ger ninsoare zapada iarna termometru shutterstock 743819602 jpg
Județele care intră sub Cod galben de ninsori și vânt puternic. Până la ce oră este valabil
Administraţia Naţională de Meteorologie a emis o avertizare cod galben de ninsoare și vânt puternic pentru trei județe.