Străinătatea: de la Cîineni mai sus - Un tron pentru o călătorie la Viena

Constanța VINTILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 931 din 10 – 16 februarie 2022
Străinătatea: de la Cîineni mai sus   Un tron pentru o călătorie la Viena jpeg

Cînd, în vara anului 1782, tînărul boier Toma Călinescu doreşte să plece la studii în Germania, pentru a urma medicina, marele spătar Ienăchiţă Văcărescu îi refuză paşaportul şi-l sfătuieşte să-şi vadă de boierie. Încăpăţînat, tînărul Călinescu decide să plece, clandestin, pe drumul Ardealului. Cum Bucureştiul era un oraş mic, iar Valahia o ţară şi mai mică, zvonul plecării tînărului la studii s-a răspîndit cu repeziciune. Pentru a-l face să revină, domnul porunceşte aruncarea fratelui mai mare în închisoare sub acuzaţia de trădare, învinuit că-l trimesese pe Toma Călinescu, chipurile, în Rusia, să comploteze împotriva Imperiului Otoman. Cum ziceam, Valahia era o ţară mică, astfel că armăşeilor nu le-a fost prea greu să ajungă la Cîineni, frontiera cu Imperiul Habsburgic, să-l prindă pe fugar şi să-l aducă acasă în fiare. Aici, tînărul învăţăcel era pedepsit cu 260 de lovituri de bici la tălpi şi închis la mănăstirea Snagov.

Episodul îl revoltă pe consulul rus la Bucureşti, Serghie Lascaroff, care protestează pe lîngă domnul Nicolae Caragea (1782-1783), acuzînd „o crudă injustiţie“ în judecarea tînărului, sacrificîndu-i-se astfel viitorul. La rîndul său, agentul austriac Ignatius Stefan Raicevich scria că totul era „l’opera dello Spatari“, asta pentru a se disculpa de acuzaţiile ce i se aduceau de reprezentanţa diplomatică rusă că ar fi contribuit la prinderea tînărului prin înştiinţarea generalilor austrieci de la graniţă.

Străinătatea nu era o opţiune de studii sau de călătorie pentru boierii din Valahia şi Moldova, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Deşi nu exista nici un firman oficial care să oprească călătoria boierilor către Viena, Berlin sau Paris, aceştia se temeau să plece la drum, pentru a nu fi acuzaţi de hăinire. Implicarea marelui spătar nu este greu de ghicit dacă ştim că tocmai trecuse printr-o experienţă similară cînd, la sfîrşitul anului 1781, beizadelele Ipsilanti plecaseră în călătorie, hai-hui, la Viena.

După cum bine se ştie, călătoria era privită ca un mijloc de instruire important în secolul al XVIII-lea. Tinerii nobili francezi, englezi, germani sau italieni îşi desăvîrşeau educaţia întreprinzînd călătorii lungi, de formare, către Roma, Paris, Atena, Aleppo sau Istanbul, notînd impresii sub formă de scrisori imaginare trimise tuturor, desenînd costume, colecţionînd antichităţi, adunînd plante şi confecţionînd mituri. Aşadar, dorinţa fraţilor Dimitrie şi Constantin Ipsilanti de a călători nu ar părea o problemă, dacă contextul politic ar fi fost diferit. Tatăl lor, Alexandru Ipsilanti (1774-1782), s-a preocupat de instruirea lor, oferindu-le posibilitatea de a studia franceza, italiana şi literaturile aferente. De altminteri, această educaţie „iluministă“ pare a fi explicaţia fugii lor către Viena, dacă ar fi să-i dăm crezare consilierului apropiat al domnului Ipsilanti, Ienăchiţă Văcărescu: „Nu am putut să dau la alt fuga acestor două îndestulate odrasle, decît că deosebi dă dascălii elineşti şi deosebi dă hogi turceşti avea şi dascăli europeni şi dă limba franţuzească şi dă limba talienească, oameni vrednici de laudă şi împodobiţi cu multe ştiinţe. Şi poate dîn istoriile gheograficeşti, luînd sevá ca să vază şi ţările Europei în simţire şi în mijlocire  cu care să otcîrmuiesc şi nefiind cu putinţă ca să meargă sau cu voie împărătească sau cu voia părintească, au cugetat siliţi fiind de rîvna vederii şi dă căldura vîrstei să meargă cu acest mijloc“, adică „s-au făcut nevăzuți într-o noapte din palaturile domneşti“. Escapada tinerilor de 18 şi, respectiv, 16 ani avea să-l coste tronul pe tatăl lor, Alexandru Ipsilanti, care-şi va depune mandatul în februarie 1782, în timp ce fiii lui vor hălădui o vreme prin Viena, înainte de a reveni la Istanbul.

Prin Viena şi Leipzig către Paris. Boierii şi domnii fanarioţi nu se îndepărtează de epicentrul puterii, Istanbul, şi de Imperiul Otoman de frică, împiedicaţi fiind de statutul lor de supuşi otomani. Dar lucrurile se vor schimba după aceste două episoade şi mai ales odată cu creşterea influenţei Imperiului Rus în regiune. Totuşi, dacă boierilor le era cerută o anumită fidelitate faţă de un regim politic, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte categorii sociale. Negustori feluriţi se perindau pe drumurile lor către Trieste, Veneţia sau Leipzig, ducînd ceară şi miere şi aducînd ţesături preţioase, mirodenii, cărţi şi mai ales informaţii despre mersul lucrurilor acolo în „Europa“.

Străinătatea începea la Cîineni şi Turnu Roşu, la Trotuş şi Moldoviţa, puncte vamale care opreau oamenii şi mărfurile lor în drum spre „Europa“. Activi şi mobili, negustorii suspină mai puţin după „Europa“, exploatînd teama celorlalți prin comercializarea tuturor „bagatelelor“ atrăgătoare şi sclipitoare prin conexiunea lor cu marile capitale imperiale şi regale. „Să fie după moda de la Beci“, scriu boierii către negustorii din Craiova, Sibiu sau Braşov, mediatori ai modelor şi gusturilor vieneze. Pînă la venirea ruşilor, la 1806, şi ocupaţia militară (1806-1812), „străinătatea“ era tangibilă prin intermediul acestor neguţători care aduceau gazete italieneşti pentru episcopul Chesarie al Rîmnicului, peruci franțuzești pentru Catinca Ştirbei, trăsuri vieneze pentru Ştefan Pîrşcoveanu, „piluri (remedii) de Frankfurt“ pentru Barbu Ştirbei, rozol (un fel de rachiu roşu) de Breslau pentru Gheorghe Jianu, „căţei frumoşi şi flocoşi“, care să „nu aibă seamă în Europa“, pentru Constantin Gianoglu, „orez de Italia“ pentru Stan Jianu, „vutcă franţuzească ce să cheamă rum“ pentru acelaşi Barbu Ştirbei şi multe, multe altele.

Cînd, în sfîrşit, în 1796 ajunge la Karlsbad pentru cure, Barbu Ştirbei este entuziasmat de frumoasa, inteligenta, interesanta „străinătate“. Compania prinţilor şi prinţeselor din Europa, plimbările prin grădinile staţiunii, conversaţiile „talieneşti“, cu un oarecare ambasador spaniol, îl încîntă peste măsură: „Zic dumitale că aşa traiu n’am trăit de cînd sînt“, îi scrie lui chir Hagi Constantin Pop care-i mijlocise ieşirea din ţară. Teama însă persistă: „Numai mă rog, kir Hagi, numai dumneata să ştii, să nu se facă vreo vorbă, ca să se auză în ţară“, completează, dornic să-şi păstreze nestingherită fericita petrecere.

Admiraţia pentru Europa, adică tot ce poate fi cuprins între Viena, Paris, Berlin, Geneva, va alimenta nestingherită gusturile şi moda pentru generaţii şi generaţii de boieri, intelectuali, dar şi oameni simpli, care vor găsi, în mirajul civilizaţiei europene, un model de urmat.

Constanța Vintilă este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române. Cea mai recentă carte publicată: Lux, modă şi alte bagatele politiceşti în Europa de Sud-Est, în secolele XVI-XIX, Editura Humanitas, 2021.

Foto: historia.ro

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Alexandru Arsinel Arhiva Adevarul (7) JPG
Cinci lucruri mai puțin cunoscute despre viața lui Alexandru Arșinel
Alexandru Arșinel a învățat încă de mic că trebuie să muncească din greu pentru a avea ceea ce își dorește, având în vedere că a crescut într-o familie foarte modestă.
madalina craiu din clanul foto pro tv jpg
Actrița Mădălina Craiu din „Clanul“, o adolescentă rebelă cu IQ de geniu
Deși învăța foarte bine, iar testele de inteligență i-au relevat un IQ de 140, Mădălina Craiu recunoaște că nu a fost o „adolescentă liniștită și așezată“.
trofeu cupa romaniei  foto frf ro jpg
Tragerea la sorți a grupelor Cupei României. Dueluri de foc. Cum va arăta noul format al competiției
Vineri s-au stabilit, la Casa Fotbalului, grupele Cupei, după ce joi s-au definitivat cele 24 de echipe calificate.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.