„Cinci prietene geniale” (echipa proiectului Zilele Sofia Nădejde)

Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
„Cinci prietene geniale” (echipa proiectului Zilele Sofia Nădejde) jpeg

 Liliana BASARAB, artistă vizuală

Sînt artistă vizuală, iar contribuția mea constă în a „traduce" în imagini identitatea Premiilor „Sofia Nădejde“. Realizez identitatea vizuală, dar și trofeele care sînt oferite cîștigătoarelor în fiecare an. Trofeele au mereu alte imagini, dar același suport: ca o mică ironie, am propus un obiect casnic, o farfurie care poate fi folosită în bucătărie. Imaginea diferă în fiecare an, himere, vrăjitoare, preotese păgîne, Meduze și alte „fete rele” sînt recuperate din punct de vedere feminist. Prefer personajele care în scrierile clasice sînt personaje negative și încerc să le schimb „destinul” în imaginarul contemporan. Chiar dacă simt că am o mare responsabilitate, apreciez enorm libertatea pe care o am în cadrul proiectului. Tot timpul am în cap întrebarea dacă e relevant proiectul nostru în general și contribuția mea în particular și, sincer, visez la ziua cînd echitatea și cota de gen în diverse proiecte va fi suficientă, astfel încît ce facem noi să fie redundant. Din păcate, mai e pînă atunci.

 Ruxandra GHIȚESCU, regizoare de film, scenaristă

În 2020 am fost invitată să prezint Ana se întoarce, primul scurtmetraj pe care l-am realizat după terminarea facultății, în cadrul programului de scurtmetraje curatoriat de Flavia Dima pentru proiectul Zilele Sofia Nădejde. Cred că atunci am cunoscut-o pe Elena Vlădăreanu, inițiatoarea proiectului, și de atunci nici că ne-am mai despărțit. Energia pe care Elena, Liliana, Alexandra, Cătălina și Corina o imprimă evenimentelor din jurul proiectului și solidaritatea pe care o propovăduiesc au definit pentru mine ultimii doi ani. Proiectul Zilele Sofia Nădejde mi-a amortizat șocul pandemiei și al schimbărilor profunde prin care am trecut și a dat sens unui demers conex ariei mele de lucru. Anul trecut a fost înființată și Asociația AntiFragil, care continuă activitatea de promovare și reprezentare a literaturii scriitoarelor, precum și pe cea de integrare în discursul mainstream, într-un mod aș spune mai degrabă subversiv, al microistoriilor, al poveștilor marginale. Personal, mă motivează în proiectul acesta latura sa educațională și încercarea de a pune în discuție identitatea de gen, nu prin diferență, ci prin empatie și transsubiectivitate. Nu am găsit încă un mod articulat, fie în cuvinte sau altfel, de a exprima recunoștința pe care o am pentru această întîlnire.

 Alexandra TURCU, scriitoare și traducătoare

Acum aproape cinci ani, o întîlneam pe Elena Vlădăreanu în Gara de Nord și ne miram că, deși scriam amîndouă, nu ne întîlniserăm pînă atunci. O jumătate de an mai tîrziu, cele 16 nominalizate la prima ediție a Premiilor „Sofia Nădejde“ luau masa la un restaurant din București și se întrebau (retoric) cum de nu s-au mai aflat niciodată împreună în aceeași încăpere. Răspunsul cred că nu mai are sens să fie discutat aici. Pe mine asta mă determină să rămîn an de an în proiectul ăsta – faptul că putem crea un loc sigur de întîlnire între scriitoare, între artiste, între artiste și scriitoare, un spațiu din care se nasc colaborări, oportunități, legături, mici și mari revelații. Și mai e și faptul că, odată cu proiectul ăsta, m-am ales cu (cel puțin) cinci prietene geniale.

 Cătălina STANISLAV, scriitoare și traducătoare

Am ajuns la proiectul „Sofia Nădejde“ chiar cînd aveam nevoie de el, iar el s-a născut chiar cînd aveam toate nevoie de el. Aveam 24 de ani cînd mi-a propus Elena Vlădăreanu să intru în echipă și am acceptat cu bucurie imensă. Ca scriitoare la început de drum, îmi doream un astfel de proiect atît pe plan profesional, cît și pe plan personal, pentru că înseamnă mult să oferi spațiu și platformă unor scriitoare, mai ales că atunci cînd s-a născut acest proiect nu erau atîtea oportunități în acest sens, și mai ales într-o țară de la periferia Europei, unde lucrurile se mișcă mai greu, unde nedreptățile iau forme diferite și sînt frecvente mai ales în rîndul femeilor și al minorităților. În același timp, e minunat să faci parte dintr-o astfel de echipă, în care să te simți în permanență sprijinită, acceptată, înțeleasă.

 Corina SABĂU, scriitoare și jurnalistă

Manualele de literatură română sînt teritoriul bărbaților. O carte în care un tînăr occidental seduce o tînără indiancă de șaisprezece ani și o alta în care un filozof în devenire afirmă că un bărbat înșelat își poate omorî nevasta sînt considerate momente importante în dezvoltarea romanului românesc, povești emoționante de iubire. Și Facebook-ul e plin de bărbați care știu foarte bine care-i treaba cu literatura și care se dezlănțuie mai ales în preajma decernării Premiului „Mihai Eminescu“. Iau poemele nominalizatelor și le analizează vers cu vers, ca în final să-și anunțe prietenii: nu, asta nu e literatură. Doar ei știu să prefacă în artă „cuvintele licențioase”, femeilor nu le iese. Sigur, dacă te aliniezi perspectivei lor, acești bărbați sînt gata să te ajute să-ți îmbunătățești scrisul. Ne spun, în cronicile lor, „ce mai scriu fetele”, fac parte din comitete și jurii (și nu se simt deranjați de lipsa aproape totală a femeilor), organizează cursuri, dau sfaturi. Evident, ar fi mult mai eficienți dacă ar scrie cărți bune. Cum spune Elfriede Jelinek, „bărbatul este norma, femeia este cealaltă”. De aceea sînt necesare premiile „Sofia Nădejde“, pentru că fac un pic mai mult auzite și vocile acestor „celelalte”.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Razboi in Ucraina tanc Foto: Anadolu Agency/Getty Images
Armata lui Putin se retrage înspăimântată după ce contraofensiva Ucrainei a obținut un avans uriaș în doar patru ore
„În ultima săptămână, numărul steagurilor ucrainene din Donbas a crescut. Peste o săptămână vor fi și mai multe”, a declarat președintele Vladimir Zelenski.
Taremi2 jpg
Porto – Leverkusen, nebunie în Liga Campionilor: Golul iranianului Taremi, urmat de scene incredibile
O partidă netelevizată de posturile românești a avut un final incendiar de prima repriză.
toamna copaci frunze galbene shutterstock
Vremea se încălzește, dar nu scăpăm de ploi și brumă. Unde se anunță cele mai ridicate temperaturi
Vremea se încălzește ușor, însă de ploi slabe și brumă nu scăpăm. După frigul neobișnuit, meterologii anunță joi, 6 octombrie, maxime de 25 grade Celsius în sud-estul țării.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.