De ce urăsc arhitecții cutremurele?

Mihai DUŢESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 935 din 10 – 16 martie 2022
De ce urăsc arhitecții cutremurele? jpeg

Pentru arhitecți, amenințarea cutremurelor e mai puțin apăsătoare decît pentru inginerii de rezistență: dintre toți specialiștii implicați în proiectarea clădirilor (atît clădiri noi, cît și intervenții asupra celor existente), cînd vine vorba de cutremur ei sînt vioara întîi. Lucrăm în echipă, ne coordonăm, luăm decizii împreună, dar aici ei au ultimul cuvînt. Din punct de vedere juridic, ei răspund toată viața pentru eventualele erori de proiectare – noi, ceilalți, doar un număr de ani. Cert e că nici unii, nici alții nu ne simțim deloc confortabil la capitolul ăsta.

Pentru inginerii de rezistență e de la sine înțeles de ce – deși există, îmi imaginez, și o satisfacție cînd știi că ai proiectat ceva „care ține”, care nu se va prăbuși decît în cazuri extreme –, așa că voi încerca să prezint povestea doar din perspectiva mea, a unui arhitect care de 17 ani lucrează aproape exclusiv proiecte situate într-o zonă seismică (sudul României). Voi lăsa deoparte componenta emoțională, frica generală de cutremure, alegînd să vorbesc strict din punct de vedere profesional. Ca un chirurg care povestește despre tumori.

Așadar, de ce urăsc arhitecții cutremurele? Pentru că le strică proiectele. Atenție: proiectele, nu construcțiile. Atunci cînd o casă e la faza de proiectare, deci nici măcar n-a fost construită.

E complicat să faci case faine cînd structura îți iese butucănoasă. Cînd, din calculele inginerești, cu respectarea normativelor de proiectare seismică actuale, îți rezultă ditamai stîlpii, ditamai grinzile etc. Cînd în mod uzual nu poți face console mai mari de doi metri. Și chiar și-atunci cu eforturi, de parcă ar fi cine știe ce chestie, cu muncă de convingere dusă cu inginerul, echilibristică și alte minuni. Sau cînd orice configurație asimetrică crește pe loc aportul de fier și beton, deci afectează direct bugetul casei. Și-ți sare clientul în cap. Asta, în caz că realizează în ce l-ai băgat – deseori, doar „de amorul artei” din punctul său de vedere. Pe scurt, cheltuiește mai mult de jumătate din banii alocați construcției și e încă „la roșu”. Și își blestemă ziua cînd v-ați întîlnit, că avea mii de alți arhitecți pe care i-ar fi putut alege.

Tu, în schimb, te uiți la ce fac confrații prin Olanda sau Spania. Te uiți pe Pinterest și vrei și tu la fel: nu se poate. Obișnuiește-te cu ideea că, dincolo de alte motive (economice, culturale etc.), n-o să-ți iasă la fel. Aici, la cîțiva pași de Munții Vrancei, gabaritul covîrșitor al structurii față de restul elementelor spațial-constructive, ori dispunerea ei în cele mai precaute (și previzibile) configurații reprezintă handicapul cu care sîntem nevoiți să trăim. Ne mulțumim să proiectăm case care din start prezintă premisele unui design mediocru. Și care, din alte zeci de motive, pînă ajung să fie construite, sînt pradă riscului de a arăta și mai rău. Pentru ca, la final, să spunem cu toții în cor „Atît s-a putut”. Iar la asta, așa cum insinuam mai devreme, costul disproporționat al structurii joacă un rol esențial.

Oricum ar fi, costul structurii e implicit mai mare la noi, procentual vorbind, raportat la costul total al clădirii, decît „la ei” – indiferent de cît de simplă ar fi clădirea, de cît de bun terenul de fundare și cît de grozavă echipa de ingineri cu care lucrezi. Or, asta ajunge din start să tragă în jos calitatea arhitecturii, de vreme ce structura se execută înaintea celorlalte părți ale clădirii – și cu atît mai mult înaintea finisajelor. De aceea, pe finalul șantierului, cînd se aleg finisajele, buzunarul e aproape gol. Structura a fost făcută prima, a mîncat o parte semnificativă din bugetul construcției, iar tot ce vine după ea e supus unei puternice relativizări. Încep negocierile, se mai taie de ici, de colo – și se pierde la calitate. La structură nu ai ce negociere să ai, nu există sute de variante de materiale care să pară că fac în mod fundamental același lucru, doar că au prețuri diferite. Fierul și betonul sînt mai mult sau mai puțin la fel (sau așa ar trebui să fie), indiferent de producător. În schimb, cînd vine vorba de zugrăveli, pardoseli, tîmplării, balustrade etc. ai un spectru uriaș de produse, cu prețuri și calități pe măsură, iar riscul de a alege variantele cele mai ieftine este, de asemenea, uriaș. Fiindcă ai cam rămas fără bani. Fiindcă structura te-a costat prea mult (poate și fiindcă te-ai zgîrcit la cîțiva euro în plus pe metru pătrat și ai lucrat cu proiectanți mediocri). Fiindcă, în ultimă instanță, ai ales să faci dezvoltări imobiliare la București (a se citi: Bragadiru etc.), și nu la Rotterdam. Iar la noi, la Bragadiru, e zonă seismică. Intră mult fier și beton. Ajungi să nu mai poți să faci garsoniere cu 49.000 de euro – o să fii nevoit să le scoți la 55.000... Și atunci, de voie, de nevoie, le mai trîntești cîțiva pereți prin interior și le vinzi ca mini-apartamente de două camere. Super-ofertă, doar 59.000 de euro. Doar la Bragadiru.

Măcar au structura ca lumea, nu pică la cutremur.

Mihai Duțescu este scriitor, arhitect și lector la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Ultimul său roman, Bureți de fag, a apărut recent la Editura Trei.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

cropat traian savu foto linkedin jpg
Chirurg român de excepție, mort în Franța într-un teribil accident cu bicicleta
Traian Savu, chirurg român stabilit în Franța, a murit într-un accident de bicicletă. Vehiculul său a rămas blocat într-o șină de tramvai, iar doctorul a fost proiectat pe carosabil izbindu-se cu capul de asfalt.
facturi
Calculul facturilor la energie, modificat din nou. Când primesc oamenii banii înapoi
Iarna care vine rămâne incertă din punct de vedere al cuantumurilor facturilor la energie, autoritățile luând în calcul noi modificări ale legislației abia trecute de Senat.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Volodimir Zelenski salută sprijinul Indiei pentru Ucraina
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avut o discuție telefonică cu premierul indian Narendra Modi căruia i-a mulțumit pentru sprijinul acordat Ucrainei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.