Prezentul pe care ești dispus să-l trăiești

Ana-Maria CAIA
Publicat în Dilema Veche nr. 931 din 10 – 16 februarie 2022
Prezentul pe care ești dispus să l trăiești jpeg

Casa noastră din Bruxelles, subțire și lungită pe patru etaje, e pe o străduță liniștită care desparte două cartiere: Sablon și Marolles. Primul, cocoțat pe un deal, în buza Palatului Regal, e ilustrarea perfectă a succesului trainic, peste secole, al spiritului întreprinzător belgian. În palatele miniaturale ale cartierului sînt galerii de artă care vînd artefacte sumeriene sau statui romane, urși polari împăiați, bijuterii care se țin la bancă în seif, ciocolată sofisticată și cele mai scumpe feluri de whiskey japonez. Cel de-al doilea e plin de magazine de mobilă veche, galerii de artă pop, saloane de tatuaje, fundații, marxiști, anarhiști, baruri populare și magazine de haine second-hand. Între aceste două lumi, nici una mai puțin fermecătoare decît cealaltă, mi-am început viața în străinătate chiar cu o lună înainte de a intra în izolare.

Iar izolarea belgiană a fost neînchipuit de lungă și de restrictivă, fără posibilitatea de a primi pe cineva în casă. Și-n culmea acestei carantine, ne-am îndreptat privirile înspre vecinii cu care împărțim aceeași ușă de intrare. Așa am descoperit un cuplu de islandezi, veniți la Bruxelles, ca mulți alții, inclusiv noi, cu un job în „instituții”. Cînd i-am invitat prima oară la noi, am făcut o masă cu mici, ciorbă de burtă și sarmale. Au fost foarte încîntați, iar eu foarte uimită de mine: nu-mi mai amintesc să fi făcut vreodată o masă cu mici și ciorbă de burtă pentru niște musafiri. Încîntarea lor a însemnat că s-au revanșat: ne-au adus trascău islandez cu rechin putrezit pe care l-am consumat încet în timpul unei discuții despre cum e în Islanda și cum e în România. A venit rîndul nostru să le aducem niște vin moldovenesc și al lor să ne dea ceva tărie daneză. Am continuat, în întîlnirile noastre, să ne explicăm originile, să ne arătăm, mai întîi, unii altora, cine sîntem. Și-apoi, cînd ne-a fost clar că sîntem prieteni, am început să ne mutăm înspre subiecte comune, care aveau mai mult sens: relația UE-Rusia, meschinăria proprietarului, țevile reparate prost de antreprenorul român, chiauneala Primăriei Bruxelles, restaurantele foarte bune din Belgia, ultimele achiziții de cărți, tranziția ecologică sau salariile din instituții. Am devenit atît de relaxați unii față de alții, încît am început să mîncăm scoici la mesele comune și să bem, cum beau toți oamenii aici și de prin toată lumea, vin franțuzesc. Ajunseserăm, în sfîrșit, la un moment în care puteam trăi în prezent, confortabil, unii cu alții.

Plecarea e, de obicei, despre viitor. Cînd te desprinzi, e imposibil să nu ai un vis, un scop, ceva care se cere împlinit. Prietenul nostru islandez plecase pentru o carieră pe care nu avusese cum s-o aibă într-o țară cu 368.792 de locuitori (la 1 ianuarie 2021). Eu plecasem pentru o școală bună pentru copii și o relație profesională cu un om în care aveam încredere și pentru care aveam respect.

Pleci și, cum se zice, o iei de la capăt. Cînd ești în punctul zero, se cere să te gîndești la pașii următori. Viitorul îți cucerește prezentul, iar trecutul își cere și el drepturile. Aproape reflex, la început, simți nevoia să explici oamenilor cine ai fost, de unde vii. Prezentul devine o chestie din ce în ce mai neclară, pierdut între o limbă veche și o limbă nouă, o stradă veche și una nouă, între un vis vechi și unul nou. Și poate asta se numește străinătate. Poate în acest proces, în care nu mai poți trăi prezentul, devii, cu adevărat, străin. Și asta n-are nici o legătură cu geografia.

La nici un kilometru de Sablon, raiul patiseriilor și ciocolateriilor belgiene, e Matonge, numit așa după un cartier din Kinshasa. Matonge miroase a iarbă și condimente tari, tarabele cu fructe și legume scoase pe trotuar vînd manioc și tapioca, banane de gătit și frunze de bananier. Croitoriile lucrează stofele multicolore ale Africii și la coafor se fac codițe sau se îndreaptă părul creț. La 20 de minute distanță, în Schaerbeek, supa de linte e ca la Istanbul, dar și duhul locului e ca acolo. Am asistat la o suprarealistă întîmplare, în care vatmanul unui tramvai a oprit cîteva minute în fața unui restaurant de kebab și a coborît să-și ia de mîncare. În Molenbeek sînt străzi care nu fac economie de strălucire din Orientul Mijlociu – caftane de nuntă sclipicioase și pantofi bătuți cu cristale îți amintesc de bazaruri de la mii de kilometri distanță. De ți s-ar face dor de Obor, se rezolvă în piața L’Abattoir, alintată de compatrioți „La doi boi” – pentru că are doi tauri de bronz de-a dreapta și de-a stînga intrării. Ei, „La doi boi” se găsește și parizer, la o adică, iar pe podul din apropiere poți să-ți iei o țeapă tradițională la alba-neagra.

Într-un oraș cu peste 180 de naționalități, unii se simt acasă și unii în străinătate, și asta n-are nimic de-a face cu locul nașterii, ci cu prezentul pe care ești dispus să-l trăiești, cu trecutul pe care poți și să-l reconstruiești și cu viitorul care trebuie să rămînă în viitor.

Ana-Maria Caia trăiește la Bruxelles și este expert în comunicare într-o instituție europeană.

Foto: Sablon, Bruxelles (wikimedia commons)

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Maia Sandu
Ce spune Maia Sandu despre „referendumurile” orchestrate de Rusia în Ucraina
Republica Moldova respectă integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi consideră „false” aşa-zisele referendumuri desfăşurate de către Federaţia Rusă în patru regiuni ucrainene, a declarat vineri preşedinta Maia Sandu.
18230210 303 jpg
Povestea de succes a DNA: începe cu Macovei și se termină cu Kovesi
DNA a sărbătorit 20 de ani de când Adrian Năstase a inventat o butaforie anticorupție pentru a păcăli UE. Pentru adevărata DNA sărbătoare va fi în 2025.
premiul nobel foto epa efe
Premiile Nobel 2022, umbrite de războiul din Ucraina. Prima distincție, acordată luni, pentru Medicină
Celebrarea păcii şi a binefăcătorilor umanităţii în contextul conflictului dezlănţuit în Europa: premiile Nobel sunt decernate începând de luni în umbra apăsătoare a războiului din Ucraina, informează AFP.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.