Ce-am învățat după ’77?

Alberto GROȘESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 935 din 10 – 16 martie 2022
Ce am învățat după ’77? jpeg

Ziua de 4 martie este probabil una dintre cele mai mediatizate zile din an. Este momentul în care presa ne amintește că în 1977, la ora 21,22, timp de 56 de secunde, milioane de români au trăit cutremurul care a produs cel mai mare număr de victime și cele mai mari pagube din istoria României moderne.

Cei care au simțit cutremurul povestesc cu teroare momentul, iar noi, sau unii dintre noi, care nu existam atunci, simțim un fior rece și încercăm să ne dăm seama pentru cîteva secunde cum am fi reacționat în acele momente, apoi mergem mai departe și sărim peste aceste gînduri care ne scot din zona de confort. Știm cu toții că există un pericol pe care nu îl putem controla și căruia nu ne putem opune, dar care planează deasupra noastră, și cu toate acestea este destul de greu să găsim timp ca să vorbim despre cutremur. Există prea multe necunoscute atunci cînd vine vorba despre el și parcă niciodată nu știm de unde să începem. Și de obicei nu începem.

Bucureștiul este una dintre capitalele europene cele mai vulnerabile din punct de vedere seismic, iar nevoia de pregătire în fața unui cutremur este mai mult decît evidentă. Această nevoie a fost tratată în ultimii 45 de ani cu ignoranță, lipsă de acțiune și de informare, mituri urbane și o birocrație care conduce și mai mult în necunoscut atunci cînd vine vorba despre ce putem face practic. Problema riscului seismic s-a aflat de fiecare dată la sfîrșitul listei și nu a fost o prioritate reală pentru nici o administrație, iar asta a accentuat și mai mult dimensiunea problemei în ultimii ani.

În prezent, în București există, în mod oficial, 2.400 de clădiri vulnerabile în fața unui cutremur major. Acest lucru reiese din expertizele tehnicile realizate din 1990 pînă în prezent și în urma cărora aceste clădiri au fost încadrate în clasele I și II de risc seismic și în categoriile de urgență U1, U2 și U3. Ceea ce nu știm este starea și vulnerabilitatea a mii de clădiri care nu au expertiză tehnică și care au fost construite atît înainte de 1940 (clădiri care au trecut prin două cutremure majore), dar și între 1940 și 1977 (după normative diferite de standardele actuale).

Identificarea clădirilor cu risc seismic nu o putem facem cu ochiul liber și este nevoie de expertiză tehnică din partea specialiștilor. Putem totuși vedea starea în care se află centrul Bucureștiului, degradarea clădirilor istorice, abandonul și uitarea, care îl fac să pară un oraș al nimănui. Această imagine dezolantă a centrului orașului se datorează unui cumul de factori. Unul dintre factorii determinanți a fost legea naționalizării caselor din 1950, prin care mii de imobile private au trecut în proprietatea statului, fiind administrate de IAL (Întreprinderea de Administrare Locativă), devenit ulterior ICRAL (Întreprinderea de Construcții, Reparații și Administrare Locativă), iar în prezent AFI (Administrația Fondului Imobiliar). Între timp, miile de imobile naționalizate în 1950 au îmbătrînit și au devenit mai vulnerabile și mai puțin îngrijite. După 1989, imobilele naționalizate și-au modificat statutul și au intrat într-un regim juridic incert care continuă și astăzi: litigii, retrocedări, transferul drepturilor litigioase, moșteniri, drepturile de achiziție din partea chiriașilor de la ICRAL/IAL, locuiri ilegale, nerevendicări și altele.

Ce se vede sub ochii noștri din acest amalgam de probleme juridice? Un oraș cu un centru neutilizat, cu mii de clădiri într-o avansată stare de degradare și pe deasupra cu o vulnerabilitate seismică accentuată de proasta administrare. Înțelegerea deficitară a proprietății în țara cu cel mai mare procentaj de proprietari de imobile a rezultat într-un excedent de drepturi și un deficit de responsabilități asupra bunurilor imobiliare. Firește că acestor probleme li se adaugă altele la fel de greu de gestionat: lipsa resurselor financiare ale proprietarilor acestor clădiri, dimensiunea redusă a mecanismelor de finanțare care să încurajeze consolidările și restaurările, dar și birocrația greoaie care întîrzie nepermis șantierele și descurajează puținii oameni care se mobilizează pentru a schimba lucrurile. Să nu uităm însă de piața imobiliară, care profită din plin de cererea ridicată de apartamente și case din centrul orașului, atît pentru cumpărare, cît și pentru închiriere. Dezechilibrul dintre cerere și ofertă oferă un spațiu ridicat de manipulare a prețurilor, de supraevaluare și de mascare a riscului seismic pentru potențialii cumpărători/chiriași.

De ce (nu) ne este frică de cutremure?

Atunci cînd vine vorba de cutremur, ne este frică de clădiri, ne este frică pentru că nu știm ce să facem și ne este frică de modul cum vor gestiona autoritățile o astfel de situație. Ce știm despre cutremure este că sînt diferite, ca intensitate, durată, adîncimea la care se produc, iar nici un cutremur nu seamănă cu altul.

Cutremurul din 1977 a avut magnitudinea de 7,2 grade, iar cel din 10 noiembrie 1940 a avut 7,4 grade. Între cele două a fost o distanță de 37 de ani, dar între cutremurul din 1940 și cutremurul major de dinaintea lui, cel din 1838, care a avut magnitudinea de 7,5 grade,  a fost o distanță de 102 ani. Concluzia unei astfel de analize este că trebuie să fim mereu pregătiți și că, din nefericire, statisticile și cifrele nu sînt lămuritoare.

Cel mai discutat subiect, reluat anual în preajma zilei de 4 martie, este „nu s-a făcut nimic”. În primul rînd, statul nu a făcut nimic la nivel de prevenție, astfel încît sîntem extrem de nepregătiți în fața unui cutremur. Și mai trist este că în viitor nu se întrevede vreo schimbare.

Cel mai elocvent exemplu de pregătire la care ne raportăm este Japonia. Nivelul de pregătire, modul în care acționează și se organizează oferă un nivel ridicat de încredere și certitudine cetățenilor.  E ceva ce ne-ar oferi un sentiment de siguranță dacă s-ar întîmpla și la noi. În Japonia, frecvența cutremurelor este mult mai ridicată, asta înseamnă că japonezilor li se amintește destul de frecvent că se află într-o regiune seismică. Din 1990 pînă în prezent, în Japonia au avut loc 23 de cutremure peste magnitudinea de 7 grade, ceea ce înseamnă că, de la mic la mare, locuitorii conștientizează riscurile. Frecvența seismică reprezintă cel mai puternic argument de pregătire, iar în Japonia cutremurul este o normalitate integrată în viața de zi cu zi.

În România ultimilor 45 de ani am avut un singur cutremur major, pe care și-l amintesc doar cei care au peste 47 de ani, și alte trei cutremure cu magnitudinea de peste 6 grade. Ceea ce înseamnă că, la noi, frecvența cutremurelor provoacă un balans între uitare și un firav semnal de alarmă.

Concluzia este că, dincolo de modul în care ne găsim noi, românii, nepregătiți pentru orice, în general, există și un context fizico-geografic care influențează direct comportamentul social și raportarea la acest hazard natural. Iar frecvența redusă a cutremurelor din România face mult mai grea această raportare în rîndul populației. Totodată, riscul seismic nu este un aspect prezent pe agenda europeană, România fiind printre puținele țări din UE unde există această vulnerabilitate.

Cum înțelegem cutremurele?

Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate (ARCEN) desfășoară din 2019 proiectul de pregătire pentru cutremur „Antiseismic District” în parteneriat cu Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic – Re:Rise și cu susținerea fondului Bucureștiul Pregătit, gestionat de Fundația Comunitară București. Proiectul are ca scop informarea, educarea și pregătirea în caz de cutremur, și propune un set de acțiuni individuale, practice și responsabile pentru reducerea riscurilor în cazul unui cutremur major.

În acești trei ani am interacționat cu mii de oameni în București, am făcut întîlniri comunitare cu persoane care locuiesc în blocuri cu risc seismic, am făcut cursuri de pregătire în școli, am discutat cu administratori de bloc. Pe baza acestui dialog constant cu oamenii, care s-a dovedit o experiență foarte valoroasă, am construit pașii următori ai proiectului, am testat metode și abordări și am început să înțelegem mai bine percepțiile pe care le au oamenii despre cutremur.

Am înțeles din interacțiunile pe care le-am avut că oamenii se învîrt în jurul unor mituri care îi ajută să doarmă liniștiți și care îi fac să uite riscul seismic – de exemplu, mitul securistului care a locuit în bloc și care s-a asigurat că blocul a fost consolidat (chiar dacă nu există dovezi în acest sens) sau că blocul a fost construit să reziste, tocmai pentru că aici a locuit nepoata lui X, mitul că blocul a fost gîndit să aibă 13 etaje și să reziste la cutremur, dar s-au făcut doar 8 etaje, însă avînd structura de 13 etaje este sigur, mitul blocului cu sistem antiseismic pe roți sau pe bile, mitul tencuielii antiseismice, mitul că o clădire care a trecut prin două cutremure rezistă sigur și la un al treilea...

Atunci cînd vine vorba de cutremur, oamenii se gîndesc doar la locuințe și la consolidarea imobilului, modul în care pot acționa nu este conștientizat ca fiind extrem de important. Puțini își pun problema că este esențial ca în timpul unui cutremur să rămîi pe loc, să nu fugi pe scări și să te adăpostești sub o piesă de mobilier solidă. Domină ideea de adăpostire sub tocul ușii, o variantă care este optimă dacă locuim într-o casă veche, dar care nu este sigură dacă locuim la bloc, pentru că normele de construire s-au schimbat. Este răspîndită impresia că siguranța seismică a clădirii echivalează cu absolvirea de orice alt pericol. De cele mai multe ori nu se ia în calcul faptul că, indiferent de cît de solidă este structura clădirii în care ne aflăm, mișcarea provocată de seism produce deplasarea obiectelor, iar acestea ne pot răni. Este important ca obiectele de mobilier înalte, TV-ul, obiectele suspendate etc. să fie ancorate, să nu fie lucruri grele pe rafturile de sus, să nu avem rafturi deasupra patului sau a zonelor în care stăm de obicei.

Puțini iau în calcul că după un cutremur major sînt șanse foarte mari ca electricitatea și rețelele telefonice să nu funcționeze și astfel există posibilitatea să nu putem comunica cu membrii familiei sau cu cei apropiați. Pentru a preîntîmpina asta, e importantă stabilirea unui punct de întîlnire cu familia și cei apropiați, care să fie în preajma locuinței și într-un spațiu deschis, fără clădiri (ideal un parc). Am înțeles că doar cîțiva dintre cei cu care am interacționat au un rucsac de supraviețuire, cu strictul necesar care ne oferă independență în primele 72 de ore după cutremur. Chiar dacă e greu de închipuit, supermarket-urile și farmaciile nu vor funcționa imediat după cutremur, de aceea este important să avem această rezervă care să ne permită să ne descurcăm singuri pînă la revenirea la normalitate.

Acestea sînt doar o parte din măsurile importante de prevenție înainte, după și în timpul unui cutremur major. Ele sînt cuprinse în ghidul de pregătire, „Cum poți supraviețui unui cutremur”, pe care ARCEN l-a lansat în iunie 2021, care a fost tipărit în 70.000 de exemplare și distribuit gratuit bucureștenilor.

În mod evident, nu există o formulă sigură în cazul pregătirii pentru cutremur, dar primul pas este informarea, care inevitabil duce la conștientizare. Nivelul de informare ne face să știm cum să ne comportăm în caz de cutremur, dar și cum să punem presiune constant pe autorități pentru a veni cu planuri și măsuri concrete de consolidare și de prevenție.

Alberto Groșescu este director executiv ARCEN.

Foto: wikimedia commons

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

dacia jogger 2023. Foto: Captură video YouTube/ Super speed ProTV
Dacia prezintă Jogger, primul hibrid sub marca românească, la Salonul Auto de la Paris
Noul model Dacia Jogger hibrid va fi prezentat pentru prima dată la Salonul Auto de la Paris la sfârșitul acestei luni.
Antony Blinken FOTO EPA EFE jpg
Blinken, invitație la dialog pentru Putin în privința războiului din Ucraina: Suntem „pregătiți” pentru o soluție diplomatică
Statele Unite sunt „pregătite” să caute o soluţie diplomatică cu Rusia la conflictul din Ucraina, a declarat joi secretarul de stat american Antony Blinken, exprimându-şi regretul că Moscova merge „în direcţia opusă”.
hunter biden foto getty images
Ancheta asupra fiului lui Biden dezvăluie dovezi de evaziune fiscală
Cotidianul Washington Post a relatat joi că ofiţerii care investighează cazurile care îl privesc pe Hunter Biden, fiul actualului preşedinte american, au strâns dovezi de evaziune fiscală,.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.