De ce visează românii străinătatea și cum e ea, de fapt

Publicat în Dilema Veche nr. 931 din 10 – 16 februarie 2022
De ce visează românii străinătatea și cum e ea, de fapt jpeg

Pe la sfîrșitul anului trecut, am ajuns cumva să fac un fel de corespondențe pe un post de televiziune românească despre ce se întîmplă în Belgia atunci cînd sînt mitinguri sau se întețesc restricțiile legate de COVID. Cînd am intrat prima oară în direct, m-am mirat să văd pe ecran descriptorul – „burtiera”, în termeni de televiziune – de „român stabilit în străinătate”. Ce naiba? m-am mirat. Asta am ajuns? Nu puteau să-mi spună „consultant de comunicare” sau „jurnalist” – ultima, caracterizare perimată, dar, orișicît, precisă și comodă? „Român stabilit în străinătate” e ciudat, din punctul de vedere al televiziunii, ceva ce-ar trebui folosit doar în situații ieșite din comun, cum ar fi atentatele sau catastrofele, cu sensul de „martor ocular”. O televiziune care utilizează eticheta asta într-o știre oarecare sugerează că n-are la fața locului decît o persoană necalificată, își ia informația de unde poate, fără pretenții de profesionalism.

Așa cum se obișnuiește în ziua de azi, dacă tot m-am mirat, am făcut-o pe Facebook. Un prieten a avut un comentariu interesant: „N-ai înțeles. Îți dai seama ce aspirație e asta din punctul lor de vedere, «stabilit în străinătate»?”. Am stat și m-am gîndit: ciudat, dar, da, s-ar putea să fie așa pînă la urmă. La o dată ulterioară, cînd am intrat din nou în direct să spun ce și cum cu un protest de aici, am rugat televiziunea să-mi spună „consultant de comunicare”. Denumire care arată că am de-a face cu informația, mă prezintă ca pe o persoană credibilă. Producătoarea cu care eram în contact mi-a mulțumit și așa a făcut. O dată, fiindcă de două ori, în același calup, am fost iar „român stabilit în străinătate”.

Televiziunile românești fac lucruri trăsnite, dar și trăsnăile au sens. În cazul de față, se leagă de, presupun, des pomenitul în acest număr al Dilemei vechi „miraj al străinătății”. Sînt vremuri în care România arată din nou, în mai mare măsură decît alte dăți, ca o pușcărie. Pierderea speranțelor politice, claustrofobia dată de izolarea COVID și îngrijorările economice fac străinătatea mai dezirabilă, o cale de scăpare ipotetică, un vis. Televiziunea respectivă avea pînă la urmă dreptate. Dintr-un anumit punct de vedere, „român stabilit în străinătate” e cumva o meserie, un rang social, mai interesant și impunător decît „consultantul”.

Drept pentru care mulțumesc frumos de „burtieră”. Dar, în realitate, e mai complicat. De aici, de la Bruxelles, „românii stabiliți în străinătate”, mai precis în acest oraș, se văd, previzibil, în multe feluri. Instalatori, consultanți, lobbyiști, funcționari europeni, politicieni – ca să enumăr cîteva cunoștințe. Nimic ieșit din comun, metafizic, legat de faptul că sîntem aici și nu mai sîntem acolo. Nu știu exact ce simt instalatorii, funcționarii și politicienii pe care îi cunosc, dar presupun că simt cam la fel cu mine: o anumită satisfacție legată de o alegere existențială făcută la un moment dat, dată de ceea ce e mai bine aici, dar și de faptul că ai fost capabil de un salt geografic mai complicat decît pare, în primul rînd în sens administrativ. Însă nimic triumfal, nici o senzație definitivă, cathartică. Nu „m-am realizat”, n-am ajuns în Mecca, știu pur și simplu că vom mai sta la Bruxelles cîțiva ani, din motive ca școala copiilor și contracte. După care mai vedem. Poate Qatar? Poate Africa? Sau Bruxelles în continuare?

Toate lucrurile astea sînt, în definitiv, banale. Și-atunci, de ce e străinătatea un „miraj”? Păi, simplu, fiindcă românii visează. Și visează fiindcă România oferă mai puține posibilități de acțiune. Dacă tot vorbim de visul străinătății, e cinstit să vă spun cum se văd, de la Bruxelles, „românii stabiliți în țară”. Cei pe care îi cunoaștem bine sînt admirabili. Mulți continuă să facă jurnalism, contra unor satisfacții materiale și morale minime, și nu fiindcă sînt incapabili de altceva, ci fiindcă sînt încăpățînați în dorința lor de a face o lume mai bună. Alții, văzuți de la distanță, pe Facebook, sînt exasperați, pătimași, încrîncenați pentru niște motive care nu ar cere atîta energie și atîtea sentimente – dar într-un mod care îți stîrnește respect, mai degrabă. Un soi de romantism. Mai sînt unii, puțini, cărora viața le-a limitat opțiunile și au ajuns să facă lucruri pe care în urmă cu zece ani le-ar fi detestat, pentru a trăi. Dar toate aceste categorii au un numitor comun: un anumit gen de presiune. Românii „dinăuntru” sînt inevitabil apăsați de situații fără ieșire ca gradul de analfabetism funcțional, incompetența politicienilor, dificultățile economice, bădărănia semenilor și așa mai departe. E clar de ce, pentru România, străinătatea e un vis definitiv, un punct terminus, și nu o situație de viață, contingentă ca toate situațiile de viață.

Poate că sînt mai puțin sensibil la „miraj” din motive personale. Am plecat din România în primul rînd pentru școala copiilor, iar apoi, ca s-o spun drept, fiindcă mă cam plictiseam. Aveam o existență confortabilă în București, dar nu-mi mai prea rămăsese nimic de dovedit, mie însumi sau altora. Sînt mai curios de felul meu și mai dispus la schimbări, mi-am întors viața cu susu-n jos de cel puțin două ori, în trecut, atunci cînd am luat în brațe jurnalismul deși trebuia să fiu inginer și atunci cînd l-am lăsat pentru consultanță și antreprenoriat, fiindcă nu îmi mai oferea nimic. Sînt convins că astfel de lucruri li s-au întîmplat și altora. Plecarea ca ultimă soluție, atunci cînd ai ajuns într-o fundătură existențială și ai dificultăți mari, e probabil o situație mai puțin frecventă. Îți trebuie „mușchi” morali și intelectuali ca să poți pleca. Dacă îți merge foarte prost în țară, șansele tale nu sînt foarte mari nici în afară, decît în cazuri în care în țară ai fost victima unui concurs de împrejurări nenorocit. Presupun că ăsta e numitorul comun al străinătății, diasporei sau cum vreți s-o numiți, trăită pe propria piele: un „mai bine” relativ, contingent, la timpul prezent. Consumat în fiecare zi, cu încîntare, curiozitate și surpriză. Dar tocmai de aceea, deloc final și extatic.

Iulian Comanescu este consultant de comunicare. Trăiește la Bruxelles și lucrează pentru oameni și instituții din sfera publică europeană.

Foto: Bruxelles (wikimedia commons)

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Radu Mirică s-a sinucis
Tânărul chirurg Radu Mirică s-a sinucis. Mesajul trimis soției înainte de gestul fatal
Un medic s-a sinucis, joi, aruncându-se de pe un bloc din Pantelimon, în zona Mega Mall. Totul s-ar fi întâmplat,în jurul orei 10:15, iar Poliția Capitalei și Ambulanța au fost anunțate imediat de trecători prin intermediul Serviciului 112.
Soldati rusi in regiunea Herson FOTO Profimedia
Avertismentul soldaților ruși pentru noii recruți: „Veți muri aici. Ceva rău se apropie cu toată forța”
Campania de mobilizare parțială a Rusiei se desfășoară de aproximativ o săptămână. Unii recruți au fost trimiși deja pe front fără pregătire sau cu arme din cel de-al Doilea Război Mondial.
Nord Stream FOTO Shutterstock jpg
Cantități uriașe de metan în aer, după exploziile la gazoductele Nord Stream
Din cauza deteriorării conductelor de gaz Nord Stream din Marea Baltică, o cantitate enormă de gaz metan a fost eliberată în atmosferă, potrivit unui raport ICOS.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.