Mic îndreptar de înțelegere a prezentului rusesc prin istorie

Cosmin POPA
Publicat în Dilema Veche nr. 930 din 3 – 9 februarie 2022
Mic îndreptar de înțelegere a prezentului rusesc prin istorie jpeg

Spre deosebire de oricare dintre perioadele sale istorice, astăzi situația politică internă din Rusia este un ingredient important în deciziile Kremlinului de politică externă. Atunci cînd comunică despre politica externă, în bună măsură, liderii ruși se adresează și propriilor cetățeni, folosind în acest sens o adevărată taxonomie care combină rudimente din jargonul politic sovietic și vestigii lexicale din perioada imperială.

Chiar dacă momentul politic nu este propice concluziilor, dată fiind viteza amețitoare cu care Rusia își lansează inițiativele de politică externă, o scurtă analiză a conceptelor, dar și a felului în care operează astăzi diplomația Kremlinului, poate să fie utilă pentru înțelegerea intențiilor finale ale acestui stat. Au demersurile Rusiei de astăzi un corespondent în istoria sa sau, așa cum a arătat ocuparea Crimeii și a S-E Ucrainei, ne aflăm în fața unei strategii de tip nou a Kremlinului?

„Diplomația deschisă”

La mijlocul lunii decembrie a anului trecut, Moscova a trimis Washington-ului o listă de propuneri ce se doreau bază a unui tratat de securitate între cele două țări, menit să garanteze pacea. La scurt timp după trimiterea propunerilor pe canalele obișnuite, Moscova a luat decizia publicării propunerilor, anunțînd lumea, pe un ton ultimativ, că în cazul respingerii va fi „obligată” să ia măsuri „politico-militare” de natură să-i asigure securitatea. Cheia propagandistică a acestor propuneri – a căror acceptare fie și parțială ar duce la desființarea NATO și la înlăturarea SUA din afacerile europene – este evidentă, urmărind un efect mai degrabă în politica internă a Rusiei. Semnificativ este faptul că, în urmă cu puțin timp, discursul anual al președintelui Rusiei – o calchiere a practicii similare americane – a fost amînat „pentru cîteva săptămîni”, invocîndu-se pandemia. Evident că aceeași pandemie nu a constituit o piedică pentru strania „consultare populară”, desfășurată pe parcursul a trei zile, în vara anului 2020, menită să oficializeze modificarea Constituției, fapt ce-i permite lui Putin să mai aibă încă două mandate prezidențiale. Adevăratul motiv al amînării constă în faptul că demersurile de politică externă ale Kremlinului din ultima vreme vor sta în centrul discursului prezidențial, vizîndu-se o nouă „explozie” a popularității președintelui, așa cum s-a întîmplat în 2014.

Diplomația deschisă nu este o practică nouă în politica externă rusă. La scurt timp după preluarea puterii, în ianuarie 1918, guvernul bolșevic a desecretizat și a publicat într-o culegere de documente toate tratatele și convențiile secrete semnate de Imperiul Rus în preajma izbucnirii Primului Război Mondial. Întreprins în paralel cu ieșirea din război a Rusiei și beneficiind de o intensă propagandă atît în Rusia, cît și în celelalte țări europene, demersul viza în subsidiar obținerea unei reacții populare care s-ar fi tradus prin presiuni ale populației și soldaților asupra guvernelor europene pentru încetarea războiului și recunoașterea noului guvern bolșevic. Efectul principal scontat era însă obținerea unei perioade de acalmie în vederea desfășurării negocierilor de pace separată, începute în decembrie 1917, cu Germania, Austro-Ungaria, Turcia și Bulgaria.

După moartea lui Stalin, cu precădere în timpul lui Hrușciov, sovieticii au lansat periodic o serie de „inițiative” diplomatice fanteziste, al căror singur scop era „demascarea” SUA în calitatea lor de „instigatori la război”. Printre ele, inițiativa de interzicere totală a armamentului nuclear, propunerea de semnare a unui pact european de securitate cu formarea unui directorat al Marilor Puteri ș.a.m.d. Fiecare dintre aceste inițiative era lansată în momente în care negocierile cu privire la o problemă sau alta, de care era vital interesată Uniunea Sovietică, așa cum era problema Berlinului, intrau în impas. „Criza rachetelor” din toamna anului 1962 a fost apogeul strategiei pompierului-piroman, în care Hrușciov și-a găsit o adevărată vocație, ducînd lumea foarte aproape de un război atomic. Decizia de amplasare a rachetelor în Cuba a fost luată și ca urmare a refuzului președintelui american de a aborda problema Berlinului în maniera impusă pe ton ultimativ de sovietici. Începînd din anii ’60, Uniunea Sovietică avea să introducă această strategie în arsenalul de bază al politicii sale externe, Mihail Gorbaciov, apoi și Boris Elțîn, folosind-o intens pentru a păstra influența Rusiei asupra fostelor state sovietice.

Isteria războinică

Pentru ca inițiativele de politică externă ale Kremlinului să pară majorității rușilor legitime și rezonabile, Kremlinul are nevoie de construcția și întreținerea unei „realități” internaționale alternative, de isterizarea populației, prin crearea unor situații periculoase imaginare, unde Rusia învinge mereu, evident prin intermediul lui Putin. Prin folosirea citatelor trunchiate ale unor politicieni europeni sau americani, lansarea unor teorii abracadabrante prin intermediul unor personaje obscure din Occident – aflate de obicei în orbita agențiilor rusești de propagandă – și invocarea permanentă a „conflictului civilizațional” între Rusia și Occident, de către vectorii de imagine ai regimului, mai acut din 2014, Kremlinul cultivă în rîndul publicului intern o adevărată isterie războinică. Contrar unor reacții interne negative, venite din partea celor care sesizează absurdul situației, puțin cîte puțin, o mare parte a rușilor au ajuns să creadă în iminența războiului cu Occidentul, întruchipat în funcție de situație de SUA sau NATO. Legislația restrictivă în domeniul informației permite calificarea drept delict a oricăror opinii contrare celor oficiale, fapt care determină o restrîngere progresivă a audienței mediilor aflate în afara controlului Kremlinului, atîtea cîte au mai rămas. Întreaga campanie de imagine din jurul „propunerilor” cu privire la „garanțiile de securitate” este dusă în tiparele isteriei războinice, avînd forma unui dialog imaginar al oficialilor ruși cu SUA, în care se dau răspunsuri tăioase la afirmații care nu au fost făcute. De aceea, în așteptarea răspunsului american scris la inițiativele Rusiei, MAE rus a dat deja publicității un comentariu în care se arată că „răspunsul” la propunerile Rusiei cu privire la garanțiile de securitate a constat de fapt în campania toxică a SUA și a altor membri NATO, prin care Rusia este prezentată drept „agresor”, „pericol la adresa stabilității internaționale” și „dușman al Europei civilizate”. Pentru Kremlin este esențial să cultive credibil în rîndul susținătorilor săi din interior imaginea de „victimă inocentă” a „vicleanului Occident”, care nu tratează Rusia cu respect și considerație pentru interesele sale „legitime” de securitate.

Isteria războinică în perspectiva unui atac iminent al „imperialismului”, prin folosirea „capetelor de pod” din jurul Rusiei, a fost intens cultivată de Stalin, pe tot parcursul perioadei în care s-a aflat la putere în Uniunea Sovietică. În trei intervale, 1928-1929, 1935-1936 și 1952-1953, aceasta a atins paroxismul, toate perioadele fiind asociate nu atît cu mari schimbări în politica externă sovietică, ci mai ales cu răsturnări în politica internă. În primul dintre ele, ideea unui atac iminent din partea Occidentului a slujit drept fond pentru înlăturarea „opoziției troțkiste” de către Stalin și partizanii săi, în al doilea, ideea războiului iminent a servit drept pretext pentru lansarea sîngeroasei campanii de epurări, care a culminat în anii 1937 și 1938, iar în ultimii ani ai săi, dictatorul sovietic s-a folosit de amenințarea „imperialismului american” pentru a lansa o intensă campanie antisemită, văzută ca preludiu al unor noi epurări. În pofida ideii „pericolului de moarte al încercuirii capitaliste” care străbate ca un fir roșu istoria experimentului sovietic, atunci cînd Hitler și-a atacat aliatul de conjunctură, pe Stalin, opinia publică sovietică și Armata Roșie erau cel mai puțin pregătite propagandistic pentru un nou război cu Occidentul.

Geografia politică rusească

În spatele cuvintelor oficialilor ruși despre „propunerile” privind „garanțiile de securitate” se întrezărește clar un imaginar politic de sorginte bolșevică. Felul în care aceștia vorbesc despre „garanțiile de securitate” sfîrșește mereu prin a suna ca un discurs despre o nouă Cortină de Fier. Pentru Putin și apropiații săi, NATO și Occidentul desemnează exclusiv SUA și Europa de Vest, neînțelegînd pînă la capăt că Occidentul este nu atît o realitate geografică, cît o opțiune civilizațională. Încăpățînarea Moscovei de a duce dialogul direct cu Washington-ul, inclusiv în probleme care nu se pretează discuției bilaterale, arată nu doar dorința de a sublinia egalitatea Rusiei cu SUA, dar și disprețul față de comunitatea euroatlantică, pe care liderii ruși o consideră o jalnică suită de vasali ai Americii. Deși știe că cererile scandaloase legate de România și Bulgaria sînt inacceptabile – ele vizează doar atenuarea efectului public în cazul unei eventuale „cedări” a Ucrainei –, prin formularea lor, Putin și diplomația sa nu vor decît să-și exprime disprețul față de foștii sateliți din Pactul de la Varșovia, contestîndu-le nu doar aspirațiile civilizaționale, ci chiar capacitatea acestor state de a emite judecăți politice valide și autonome. De aceea, de fiecare dată cînd are ocazia, așa cum o făcea și Stalin la sfîrșitul anilor ’40, Putin deplînge „pierderea independenței” Europei de Vest, dar mai ales a Germaniei și a Marii Britanii, arătînd prin asta că doar Londra și Berlinul sînt demne de a fi luate în calcul pentru un nou aranjament de securitate, unde „interesele legitime” ale Rusiei să fie satisfăcute.

Indiferent de cît de mult și de apăsat Putin și oficialii săi vor vorbi despre „arhitecturi de securitate” și oricît de des ar acuza „extinderea nejustificată a NATO”, obiectivul strategic al Moscovei rămîne Ucraina. Pentru Rusia, miza ucraineană este una politică și militară doar în subsidiar. Regimul Putin se teme cel mai mult de posibilul succes al construcției unei națiuni moderne ucrainene, care să-i cuprindă în ea și pe rușii din această țară, bazată pe valori și aspirații total opuse celor pe care se sprijină regimul de la Moscova. Pentru Rusia lui Putin, periculoasă nu este firava prezență militară a NATO, ci perspectiva unei națiuni ucrainene democratice și prospere, care să arate în fiecare minut rușilor că dictatura nu este un ingredient inevitabil al fenomenului politic rusesc.

Cosmin Popa este cercetător științific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, fiind specializat în istoria Rusiei și a Uniunii Sovietice.

Foto: wikimedia commons

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.