Tema săptămînii

Un dandy autentic se sustrage realității. O „respinge” cu ajutorul hainelor mai ales, dar și al discursului spiritual și al pronunției.

La aproape 33 de ani, încă mă joc cu hainele mamei.

Abacost-ul, prin care se interzicea purtarea costumelor și cravatelor în favoarea unor veșminte simple și lejere, era de fapt o jachetă fără guler, care putea fi purtată fără cravată.

Cu un an înainte de lansare, Capitala e într-un punct mort: baza legislativă pentru finanțarea programului încă nu a fost adoptată, partajarea responsabilităților între instituții e neclară, programul cultural încă nu e stabilit.

„Efectele negative ale crizei sanitare s-au resimțit din plin în mediul cultural.“

„Cel mai important lucru acum este adaptarea cadrului legislativ pentru implementarea programului Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.”

Autoritatea locală e conștientă de urgență, dar îi lipsește curajul deciziei.

„De la bun început, dosarul de candidatură a fost construit pe logica implementării lui în rețea.”

Norocul unui individ ține și de felul în care îi este „setată” o anumită parte a creierului, responsabilă cu conexiunile.

Norocul sau ghinionul nu determină Istoria; cele două sînt doar simplificări ale unor realități mereu în schimbare.

Eticheta de norocos sau ghinionist este mai curînd un construct narativ pe care îl folosim în alegoria despre sine și lume.

Bezna din interior îți dresează creierul să reacționeze doar la stimuli agresivi, culoare și sunet care anunță trei rînduri identice la un aparat.

În primăvară, ne consideram norocoși că trăim în țara cu cele mai mari procentaje de oameni vaccinați.

Există două modalităţi de raportare la noroc: cea pasivă, în care eşti fără voia ta beneficiarul unui surîs al zeilor, şi cea activă, în care norocul trebuie construit şi fructificat.

Cum pot unii să ia decizii proaste și să iasă bine sau cum pot alții să ia decizii bune și să iasă prost?

„Ajutorul dat unui jucător se bazează foarte mult și pe sprijinul social pe care jucătorul îl are în viața de zi cu zi.”

Din această întîlnire a gesturilor, a faptelor, ne găsim echilibrul și forța de a merge mai departe.

Oamenii sînt așadar singurul obstacol în calea propriei lor înțelepciuni și bunătăți.

Ca formă a bunătății, ea trebuie să fie suflet intensificat – atît de intens, încît te schimbă pentru totdeauna după ce faci experiența ei.

Am rămas cu ideea aceasta că a ști să spui o poveste înseamnă în primul rînd să știi să spui o vorbă bună cuiva.

Poate fi un fel de sobă, o putem evalua, seamănă cu o plăcintă, alteori e de-o simplitate dezarmantă sau apare atunci cînd o pungă plină se împrăștie pe jos.

„Resemnarea fatalistă e poarta deschisă indiferenţei morale.“

Pînă și prețurilor, dacă sînt mici, nu le mai zice mici: sînt prețuri bune!

Mă întreb ce aș face dacă aș avea pe mînă, ca primar, de pildă, un astfel de „balaur”. De unde aș începe să mă lupt cu el? Ce capete aș tăia?

Golul din centrul orașului este cel care condiționează întreaga urbe, așa după cum găurile negre din centrul galaxiilor le condiționează forma și rotația.

Tăcerea, în online, offline și în restul lumilor posibile, constituie și ea un răspuns.

E cineva dintre noi care nu se gîndește cum ar fi fost existența lui dacă nu ar fi ales acel job, acel om, care să-i fie partener, acea destinație?

Nu doar pietrele, ci și societățile pot fi scăpate din mînă. Și-atunci (de)cad.

Socrate reușește să-l facă pe un tînăr sclav, complet ignorant, să descopere cumva singur soluția unei probleme de geometrie elementară.

Oameni buni, trăim într-o societate astfel organizată încît analfabeții funcțional nu doar că prosperă, dar devin chiar „influenceri”.

Nimeni nu mai are timp şi înclinaţie pentru învăţarea „limbilor moarte“, resimţite ca străine de duhul modernităţii şi al progresului.

9,50 a poziționat copilul abia pe penultimul loc în clasă.

„Eu n-aș recomanda nimănui din România să cumpere ceva gata construit, la cheie.“

Din familie învățăm prima dată cum interacționăm cu ceilalți oameni. Și cred că asta ne definește ca persoane, pînă la urmă.

O profesoară din Toronto, Nadine Couvreux, le-a dat elevilor să studieze, pentru cursul de limba franceză, poezia lui Jacques Prévert „Pour toi, mon amour”. În seara zilei respective a primit un telefon de la directorul liceului: pe canalul local de televiziune, City News, unul dintre elevii săi o denunța, incognito (fața îi era ascunsă, iar vocea distorsionată), acuzînd rasismul poeziei.

Înnoroitul porc poate substitui cu onoare animale biblice mai respectabile: peștele și mielul.