Orice mare oraș e un balaur

Publicat în Dilema Veche nr. 924 din 23 decembrie 2021 – 5 ianuarie 2022
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Recunosc, mereu am considerat Bucureștiul, orașul în care m-am născut, un oraș „urît”, însă nu într-un sens malign, nu era acel tip de urîțenie care nu s-ar fi putut cosmetiza la un moment dat. Dar să reformulez... Un oraș neîngrijit, un oraș mizerabil, pe alocuri, un oraș sufocant, un oraș care nu-ți oferă un trai confortabil, un oraș eterogen în care un anumit farmec sau specific ies la iveală doar la răstimpuri și într-un mod cu totul neașteptat. Totuși, un oraș mare în care poți să-ți păstrezi anonimatul și în același timp să te regăsești pe tine în anumite spații care aparțin orașului. Bucureștiul nu e un exemplu bun, a fost zdravăn mutilat în timpul regimului comunist și, din păcate, și după aceea, din cauza unor administrații proaste. Pe de altă parte, mă întreb ce aș face dacă aș avea pe mînă, ca primar, de pildă, un astfel de „balaur”. De unde aș începe să mă lupt cu el? Ce capete aș tăia? Este problema tuturor marilor metropole, însă se pare că la alții tăierea de capete sau cosmetizarea lor funcționează. Să luăm, de pildă, orașul Berlin, care pentru mine rămîne number 1 în topul capitalelor europene (pe care le-am vizitat). În nici una dintre vizitele mele la Berlin nu mi s-a părut că am de-a face cu un oraș „frumos”. În schimb, de fiecare dată m-am bucurat de un oraș interesant, viu și funcțional. Funcțional mai ales din punct de vedere al transportului în comun, trenurile S-bahn mi s-au părut un soi de artere vitale ale orașului, prin care orașul respiră. „Respiră” și prin spațiile verzi generoase, și prin pistele lui pentru biciclete. Ce mi-a mai plăcut mult la Berlin a fost descentralizarea – nu există un centru al orașului, ci mai multe centre. Sociale, culturale etc. Nu găsești turiști îngrămădiți pe patru străduțe ca în Centrul Vechi din București, turiștii circulă dintr-o parte în alta, pot găsi ceva interesant de făcut și în cartiere. Iar traficul... da, traficul e lejer, am fost cu mașina personală la Berlin, la o filmare, și ni s-a părut doar o plimbare printr-o poiană cu narcise. Și Viena m-a impresionat, însă nu neapărat pentru că este un oraș „frumos”. Am locuit la o pensiune chiar în centru, era vară și dormeam cu ferestrele deschise. În patru zile, am învățat pe de rost ritmul orașului. Mașinile de salubritate treceau pe la șase, curățau străzile, le auzeai huruitul specific. Apoi, între ora 7 și 8, erau oamenii care plecau la lucru, auzeai mașinile și pașii pe caldarîm, glasuri, forfotă, zgomotul străzii propriu-zis. Începînd cu ora 9 era o liniștite desăvîrșită, se auzeau păsările, parcă eram în pădure, în plin centru al unei capitale europene, fiecare ajunsese unde avea de ajuns, oamenii munceau, orașul era „abandonat” turiștilor. Și la Madrid am fost surprinsă – am ajuns pe la zece seara și am „aterizat” direct în centru, pe Gran Via, un bulevard principal. Oamenii ieșiseră în oraș, se strigau unii pe alții de pe-o parte pe cealaltă a străzii, întreg orașul era un vuiet de nedescris, chiar mă întrebam cum voi dormi, aveam ferestrele camerei de hotel chiar spre bulevard. Puțin după miezul nopții, vuietul a încetat exact așa cum începuse și am auzit din nou mașinile de salubritate care spălau străzile. A doua, zi, orașul a luat-o de la capăt, la fel de efervescent. La Paris am fost fascinată de metroul care mi s-a părut un spectacol în sine, galerii de cîrtiță săpate sub un oraș prin definiție „frumos”, îmbulzeală, muzică și multă interacțiune socială, cartiere întregi ale Parisului se mutau dintr-o parte în alta în subteran.

Nu mai cred că există orașe urîte și orașe frumoase... orice spațiu citadin poate căpăta o identitate și o strălucire cu o bună administrație și, desigur, cu aportul locuitorilor săi. Atunci cînd locuitorilor nu le pasă, nu-și doresc să valorifice și să contribuie la spațiul acesta public care de fapt e al lor, nu doresc să „transforme” orașul lor în a good place to live, totul se duce de rîpă.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

image png
Noi imagini spectaculoase cu luptele de la Azovstal: „Rușii aveau totul, noi nu aveam nimic” VIDEO
Război în Ucraina. Un soldat din batalionul Azov, eliberat recent de Rusia în urma schimbului de prizonieri, a postat pe Telegram un video cu secvențe din timpul luptelor care au avut loc la oțelăria Azovstal din Mariupol.
madalina craiu din clanul foto pro tv jpg
Actrița Mădălina Craiu din „Clanul“, o adolescentă rebelă cu IQ de geniu
Deși învăța foarte bine, iar testele de inteligență i-au relevat un IQ de 140, Mădălina Craiu recunoaște că nu a fost o „adolescentă liniștită și așezată“.
Baza militara Mihai Kogalniceanu FOTO Inquam Photos George Calin jpg
Percheziții DNA la baza militară Mihail Kogălniceanu. Surse
Procurorii DNA au efectuat percheziții în mai multe locații din țară. Potrivit unor surse „Adevărul”, printre instituțiile vizate este și baza militară Mihail Kogălniceanu.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.