Căsuţa noastră (de pariuri), cuibuşor de porcării

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
Să trăiţi, să ne conduceţi jpeg

Ca multe alte lucruri din inefabilul vieţii, şi norocul e o chestiune relativă. A observat-o comicul american Lenny Bruce, cu peste o jumătate de secol în urmă: „Dacă laba de iepure poartă noroc, atunci poate îmi explicaţi şi mie care a fost norocul iepurelui”. Mîna în cap pe care ţi-o pune sau nu Dumnezeu are tot felul de explicaţii – unele dintre ele, din străvechime. Trei cuvinte din Cîntul X al Eneidei lui Virgiliu au căpătat cu vremea putere de dicton: Audenter fortuna iuvat, devenit după ani şi ani Audaces fortuna iuvat. „Norocul îi ajută pe îndrăzneţi.” Un program de viaţă pe cît de ambiţios, pe cît de riscant, în care norocului i se repartizează rolul plasei de protecţie în acrobaţiile de la circ. Cine ia de bun dictonul fără să filtreze informaţia şi fără să ţină cont de încărcătura sa metaforică riscă totuşi s-o păţească. Nu-ţi trebuie IQ-ul lui Alan Turing sau al lui Garry Kasparov ca să-ţi dai seama că norocul nu poate suplini inconştienţa, sminteala sau cascadoria pe buza gropii. Cît ai fi de îndrăzneţ, dacă te duci să înoţi într-un fluviu prin care mişună crocodilii e de aşteptat ca norocul să nu te ajute prea mult. Parcă pentru a modera într-o oarecare măsură aşteptările privind norocul temerarilor, rezervorul de înţelepciune latin a dat la iveală şi o pepită din De amicitia a lui Cicero. Pepita miroase a loterie şi spune aşa: Fortuna caeca est. „Norocul este orb.” Altfel spus, nu contează ce faci şi cum arăţi, totul ţine, de la un punct încolo, de soartă. Şi poate că tocmai plecînd de la imaginea norocului orb au distilat mai tîrziu românii, sub vraja acestui joc al non-vizualului, formula „norocului chior” care poate să dea peste tine şi să-ţi modifice traiectoria, cariera, viaţa însăşi.

În răspărul teoriei care spune că norocul – orb sau nu – dă peste tine – îndrăzneţ au ba –, scoate capul o şcoală de gîndire care postulează ideea că „norocul ţi-l faci”. Există, aşadar, două modalităţi de raportare la noroc: cea pasivă, în care eşti fără voia ta beneficiarul unui surîs al zeilor, şi cea activă, în care norocul trebuie construit şi fructificat. Această a doua abordare a făcut să apară, cu multă vreme în urmă, o instituţie care s-a dezvoltat din ce în ce mai bine şi care astăzi a ajuns să regleze cadenţa şi respiraţia speranţei: instituţia pariului. Mai precis, a pariului sportiv. Drumul de la idee la industrie a fost lung şi hîrtopit. Dar a meritat, se vede treaba, din moment ce astăzi casele de pariuri rivalizează numeric (cel puţin în România) cu farmaciile, florăriile şi oficiile de schimb valutar, iar bileţelul pe care ţi-ai trecut opţiunile e mai prezent în viaţa ta decît supa de pui, mersul la biserică, vitamina C sau plimbarea prin parc. La rîndul lui, pariul romantic din romane şi filme, cînd un bookie al curselor de cai era de fapt un agent al cine ştie cărui serviciu secret, s-a transformat într-o îndeletnicire strict pecuniară, al cărei singur scop e umplerea buzunarului. În comunism, pe aşa ceva s-ar fi lipit imediat eticheta „cîştigului nemuncit”, asta în ideea că ar fi putut exista case de pariuri pe vremea lui Bobu şi Postelnicu. În capitalismul nostru de zi cu zi, pariul sportiv e un amestec de fler şi risc, în care depui o sumă fără să ştii dacă o să pierzi sau o să cîştigi. Iar pariul sportiv nu înseamnă doar Liga 1 sau Serie A la fotbal, ci şi hochei din liga secundă finlandeză sau volei din Turcia, spre a nu mai vorbi de teritoriul nesfîrşit al boxului profesionist american. „Norocul ţi-l faci”, am stabilit deja.

Însă asta se poate întîmpla doar dacă toată lumea respectă regulile jocului. Şi sportivul, şi agentul de pariuri, şi pariorul. În realitate, lucrurile arată cu totul altfel. Agenţiile de pariuri din zona Tigrilor Asiei de Sud-Est au un palmares al fraudei cît cea mai nouă ediţie din „Pagini aurii”. Pariorii nu ştiu asta. Sau o ştiu, dar nu vor să creadă. Sigur, există şi situaţia inversă, în care blatul pus la cale în interesul pariorului interlop e dejucat în ring. Însă asta doar în filme – de pildă, în scena din Snatch-ul lui Guy Ritchie în care Mickie O’Neil (da, cu un singur „l”) alias Brad Pitt nesocoteşte consemnul şi-şi păleşte adversarul în loc să cadă la podea. Numai că viaţa nu bate filmul. Dacă vreţi confirmări, întrebaţi-l pe Declan Hill, cel care a scris The Fix („Blatul”). Sau mai bine citiţi-i cartea şi aflaţi de sutele de meciuri şi de competiţii trucate, în care zeci de mii de pariori oneşti mizau, fără să ştie, în folosul cîtorva mafioţi a căror mînă greblă se făcea. Aflaţi, printre altele, că la Cupa Mondială de fotbal din 2006 unele rezultate din grupe se ştiau de dinaintea primului meci şi că explicaţiile ratărilor uluitoare ale lui Şevcenko din sfertul de finală Italia-Ucraina 3-0 trebuiau căutate în Singapore, Taiwan şi Hong Kong. Legaţi apoi informaţiile de anumite meciuri din Cupele europene, pentru întregirea tabloului. Adăugaţi secvenţa din Dinamo Zagreb – Olympique Lyonnais 1-7 (1-0 la pauză), meci jucat în 2011, în care fundaşul croat Domagoj Vida îi face cu ochiul atacantului francez Bafétimbi Gomis după ce acesta din urmă înscrie. Mai săpaţi un pic şi ajungeţi la mereu povestibilul meci Oţelul Galaţi – Dinamo Tirana 4-0 (Cupa UEFA, 2004), în care Oţelul marchează de patru ori pînă la pauză în faţa unei echipe de mieluşei ageamii, pentru ca apoi albanezii să lovească, să tragă de timp, să simuleze şi să rupă jocul, fiindcă pariaseră, dragii de ei, pe propria lor înfrîngere cu 4-0 – fără ca gălăţenii să aibă vină şi habar.

Industria românească a pariurilor sportive fie a uitat de aceste episoade, fie preferă să facă abstracţie de ele. De cîţiva ani încoace, reclamele TV sau stradale la casele de pariuri sînt un spectacol obligatoriu. Multă lume bună e convocată la filmări: arbitri, antrenori, moderatori TV, luptători cu nasul turtit, campioane olimpice, jucătoare de fotbal feminin, ziarişti, fotbalişti de altădată. În general, cam toţi cei care au notorietate şi legătură cu mingea de fotbal. Pentru nehotărîţi, există şi emisiuni care se ocupă cu ponturile pentru meciuri, plasate de obicei seara tîrziu în grilă. În orice caz, e greu să trăieşti o zi fără să nimereşti în prezenţa pariurilor. În faţa unui asemenea realităţi, opinia publică scoate din rastel una dintre armele ei preferate: excesul. Reacţiile predilecte ale celor de pe margine sînt obida vociferantă („Ai dracu’, tot ăştia cu bani mulţi îşi umplu buzunarele”) şi căinarea văicăreaţă („Aduceţi oamenii la disperare, mulţi îşi vînd casele ca să joace la pariuri, ce vreţi, să se sinucidă?”). De aici pînă la comparaţia cu drogurile e un pas mic, pe care chibiţii de pe margine îl fac fără şovăire. Dacă la Marx religia era opiu pentru popor, astăzi pariurile sînt privite cu aceeaşi asprime ca amfetaminele, mai cu seamă că şi unele, şi altele dau dependenţă. Două lucruri uită cei care afurisesc pariurile: 1) că ele n-ar exista dacă n-ar fi atîţia amatori; 2) că intenţia celui care pariază e să se îmbogăţească fără alt efort decît scosul unei bancnote din portofel. Sînt pariurile imorale? Da, însă doar în măsura imoralităţii celor care recurg la ele, lucru ceva mai greu de acceptat.

Radu Paraschivescu este scriitor. Cea mai recentă carte a sa: Acul de aur și ochii Glorianei (Editura Humanitas, 2021).

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.