La duvar

Irina LUPU
Publicat în Dilema Veche nr. 924 din 23 decembrie 2021 – 5 ianuarie 2022
La duvar jpeg

Cînd m-am mutat la marginea cartierului evreiesc, postam des pe Instagram fotografii cu eticheta #celmaifrumoscartier. Îmi plăceau străzile, îmi plăceau casele, dar cel mai mult îmi plăcea atmosfera din alveola în care nimerisem. Îmi doream mult să locuiesc într-o vilă interbelică. În primele săptămîni, am explorat cartierul cu interesul unui călător. Mă opream din pedalat cînd zăream o fundătură pe care n-o văzusem pînă atunci, îmi băgam telefonul printre gratiile gardurilor ca să fotografiez fațade îmbrăcate în iederă, căscam ochii la toate rămășițele de grădini.

Vecinii mei trăiau mult pe stradă, iar eu trăgeam cu urechea la ce vorbeau de cîte ori prindeam ocazia. Felul în care își însușiseră spațiul public, felul în care se foloseau de el atunci cînd nu le ajungea casa și curtea mi-au stîrnit mereu curiozitatea. Seara, cînd mă întorceam acasă, treceam lent cu bicicleta printre ei, sperînd să mai prind cîte un fragment din discuțiile lor. Se adunau mereu în dreptul a două case aflate vizavi. Mătușile din viața mea numeau locul de tipul acesta „duvar”, un turcism care îmi place la nebunie, poate și pentru că mi-am petrecut o parte din copilărie la periferia giurgiuveană, unde seara ieșeam „primeniți” la duvar – aproape toate curțile aveau în față o bancă sprijinită de gard. Ne adunam cînd la unii, cînd la alții, adulții schimbau o vorbă, iar noi, copiii, ne jucam.

Mi-a plăcut că asta se întîmpla în noul meu cartier. Aceeași formă de comunitate, același model de conviețuire urbană. Deși duvarul copilăriei mele era situat într-o mahala de provincie, îl regăsisem aici, în centrul Bucureștiului, douăzeci de ani mai tîrziu. Mă distrau petrecerile date prin curți, extinse în stradă, mai ales dacă era vorba de nunți sau botezuri, urmăream adolescenții care se strîngeau la celălalt colț, opus celui revendicat de adulți, și copiii – îmi notam replicile lor adesea, cînd se jucau sub salcia din fața balconul meu.

În ciuda feeriei, în #celmaifrumoscartier era multă mizerie. Un profesor ne-a spus odată că îl amuză sensibilitatea pe care o avem în legătură cu pitorescul urban. „Înseamnă, de cele mai multe ori, murdărie”, spunea el, „sînteți sentimentali, vă plac toate zidurile astea care miros a igrasie și a mucegai, vi se pare romantic.” Calcanul lung de pe Maximilian Popper, înțepat de uși de apartament, pe care l-am fotografiat de atîtea ori, se termina în stînga cu trei tomberoane mereu pline, în dreapta cu o clădire abandonată, ca să nu mai pun la socoteală tencuiala căzută de pe el. Într-un capăt al străzii mele era o casă peticită cu placaje diferite în ferestrele rămase fără geamuri și cartoane în gard. În celălalt capăt, o clădire nouă de sticlă, construită fără locuri de parcare. În spatele ei, o și mai înaltă clădire nouă – o numeam cavoul din cauza arhitecturii sobre, cu un aer dezolant. De la oricare dintre ferestrele mele aș fi privit, peisajul era limitat de spatele blocurilor de pe Bulevardul Unirii. Probabil celălalt nume al Bucureștiului ar trebui să fie „discrepant”.

A fost perioada în care m-am îndrăgostit de oraș, în care am început să-i observ contrastele cu duioșie. E adevărat, cartierul meu avea și părți bune, și părți rele, dar cele bune mi se păreau mai numeroase, iar pentru cele rele începeam să am înțelegere. Dacă pînă atunci judecam aspru decizia de a urîți casele cu termopane, am înțeles că problema frumos versus urît e ultima în cazul multor locuitori ai cartierului. Mă întristam cînd în locul unui gard transparent apărea unul opac. Pentru mine, frumos e să văd. Mă întristam cînd apărea un „bloculeț” pe o parcelă care abia ar fi servit unei case, sau o mansardă cît două etaje. Frumos e să nu mă simt copleșită sau sufocată de clădiri ieșite din scară, pe străduțe intime. Straturile vechi pe care se așază intervențiile noi sînt deja fabricate din tot soiul de hibrizi de stiluri și tipologii, logica e uneori greu de deslușit. Frumusețea Bucureștiului nu stă în coerența imaginii urbane decît cu mici excepții, în cartiere mai cu ștaif. Frumusețea pe care o surprind și care mă surprinde în plimbările mele vine din felul în care e locuit orașul, din bricolajul plin de imaginație, din ambiția pe care o mai au unii sau alții să salveze vechiturile.

După cîțiva ani de locuire în centru, m-am mutat în Militari, într-un colț de cartier în care se terminau blocurile și începeau casele – case în care locuiau trei generații, construite pe aproape tot terenul disponibil, case care își expandaseră spațiul necesar pe trotuare și carosabil. Aceeași Mărie, cu altă pălărie. Spre deosebire de cartierul vechi în care locuisem pînă atunci, la marginea orașului improvizația era singurul numitor comun în arhitectura locuințelor, dar viața din stradă decurgea aproape la fel. Am urmărit din apartamentul meu: petreceri, parastase, revenirea-surpriză a unui fiu din străinătate, ceea ce a generat un bairam spontan, în toiul nopții, o piscină gonflabilă plină cu copii – toate, pe rînd, organizate în mijlocul străzii. Pe la începuturi, într-o sîmbătă după-amiază, am coborît să-i rog pe vecinii mei să petreacă mai silențios. „Dumneavoastră stați la bloc”, mi-a zis un bărbat, „la bloc nu se face gălăgie că deranjezi, noi stăm la curte, la curte e altceva, întrebați pe cine vreți”, a spus și a arătat spre forfota din jur, din dreptul fiecărui curți care inunda cu viață strada.

Irina Lupu este arhitectă și scriitoare.

Foto: E. Cojocaru

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Corentin Moutet  Foto Gettyimages (1) jpg
VIDEO Bătaie pe terenul de tenis! Doi jucători abia au fost despărțiți de arbitru
Partida din cadrul turneului Challenger de la Orleans, din Franța, dintre Corentin Moutet și Adrian Andreev s-a încheiat cu îmbrînceli între cei doi jucători.
Nord Stream - conducta Gazprom FOTO Shutterstock
Kremlin suspectează implicarea unei țări străine în cazul scurgerilor de gaze de la Nord Stream
Reprezentanții de la Kremlin au declarat joi că suspectează implicarea unei ţări străine în patru scurgeri de gaze detectate la gazoductele pe sub Marea Baltică din Rusia până în Germania, care arată ca acte de "terorism" sponsorizat de stat, deşi nu a numit o ţară anume.
Christopher G. Cavoli FOTO EPA-EFE
SUA înființează un comandament în Germania care să coordoneze ajutorul militar destinat Ucrainei
Departamentul Apărării din SUA face demersuri pentru a crea un comandament cu sediul în Germania care să se ocupe de coordonarea ajutorului militar destinat Kievului şi de antrenarea militarilor ucraineni.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.