Cine va salva Capitala Culturală Europeană 2023?

Robert ȘERBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 928 din 20 – 26 ianuarie 2022
Cine va salva Capitala Culturală Europeană 2023? jpeg

Prima jumătate din viață mi-am trăit-o în epoca sîrmei. Am văzut, atunci, de multe ori, cum lucruri ce păreau imposibil de reparat se „rezolvau” simplu și rapid. Degeaba aveai bani, pile ori cultură dacă n-aveai o sîrmă la-ndemînă. Și, în consecință, bănuiesc că în fiecare casă din România găseai de la liță pînă la oțelită.

Probabil că datorită acelei epoci am căpătat un soi de optimism care, mai accentuat ori mai temperat, m-a însoțit în a doua jumătate a vieții. Nu se poate să nu se poată! Imposibil să nu fie o soluție! Și fiindcă mă întrebați ce și cum va fi cu proiectul (să-i zicem și noi ca toată lumea) Timișoara – Capitală Culturală Europeană 2023, încerc un răspuns. Cît mai logic, luînd în calcul desfășurarea de pînă acum a acțiunii și contextul.

Chiar dacă anii care au trecut din ziua anunțării că orașul în care trăiesc a ieșit învingător în competiția cu București, Cluj-Napoca, Baia Mare și pînă azi n-au luminat mai deloc, nici datorită vitezei timpului, nici prin oamenii și instituțiile implicate – să nu uităm sloganul „Luminează orașul prin tine!” –, o minune tot se va petrece. Pe ce-mi bazez afirmația? Imediat!

Dacă n-ar fi existat scandaluri reflectate în presă despre TM 2021 și, apoi, odată cu amînarea proiectului din cauza pandemiei de COVID-19, despre TM 2023, sînt convins că timișorenii ar fi uitat că orașul lor se pregătește să devină, cînd în ’21, cînd în ’23, Capitală Culturală Europeană. Iar asta pentru că Asociația care ar fi trebuit să întețească spiritul comunității și să găsească soluții ca să îl implice în desfășurarea evenimentelor a eșuat. De ce? Fiindcă s-a greșit încă de la început și, mai ales, pentru că s-a persistat în greșeală. Anume, s-a crezut că „arhitectul” care a realizat – nu de unul singur, ci împreună cu o echipă mare, din care au făcut parte, fie doar și cu o idee bună, mulți actori culturali din Timișoara și din afara ei – proiectul cîștigător va fi și persoana cea mai bună ca să îl pună în operă. Adică arhitectul să se transforme, peste noapte, în constructor și să conducă asociația.

E, și cu toate că nu „ridicase” nici măcar o căsuță de camping pînă atunci, cu toate că echipa inițială de… arhitectură și-a luat tălpășița odată ce și-a dat seama cu ce meșterilă Manole trebuie să facă o ditamai construcția multietajată și de mii de metri pătrați, cu toate că o serie lungă de oameni de și din cultură, care vedeau că nimic serios nu se întîmplă pe șantier, au trimis tot felul de semnale, mai ales prin intermediul mass-media și al rețelelor de socializare, către primar (șeful cel mare), arhitectul a rămas, pînă acum puțină vreme – adică inclusiv într-unul dintre cei doi ani de grație cît a mai primit Timișoara de la Comisia Europeană –, în fruntea proiectului. Iar asta, deși noul primar ales a anunțat, încă de la începutul mandatului său, în toamna lui 2020, că așteaptă demisia constructorului-arhitect, fiindcă era evident că lucrurile intraseră de multișor într-o fundătură. A venit demisia, dar după un an, la finalul lui 2021.

Am făcut acest scurt istoric al poveștii bănățene ca să se înțeleagă de cîtă nevoie e de-o sîrmă. Și chiar dacă nu mă bazez decît pe instinct și pe intuiție în acest „caz”, pot face pariu că ea, sîrma, va apărea ca din pămînt (sau ca din cer?), salvatoare, va lega lucrurile și le va face să funcționeze. Nu ca pe un Lamborghini, dar nici ca pe un Lăstun. Nu credeți?! Mai vorbim la anul, cînd ne vom întîlni în capitala Banatului, unde numeroase și excelente evenimente culturale vor avea loc de-a lungul și de-a latul anului 2023. Și încă mult după aceea…      

Robert Șerban este scriitor și jurnalist cultural.

Foto: Matei Martin

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.