„Norocul nu este hazard” - interviu cu Gabriel PETRESCU, manager general al firmei de consultanță EVOS

Știu că țineți cursuri despre afaceri și decizii în afaceri, în care însă amintiți și de factorul noroc, luat în considerare ca un element care nu doar că poate influența afacerile, ci poate fi el însuși modificat, influențat, provocat. Explicați-mi, vă rog, cum vine asta?

M-a preocupat știința norocului, oarecum din întîmplare. Obișnuiam să cred că norocul este ceva cu care te naști. Am descoperit întîmplător, mai bine zis, din noroc, că există o știință a norocului. În urmă cu mai bine de șase ani am creat cursul „Decizia: știință, artă sau noroc?“, ca reacție la diversele provocări cu care m-am confruntat de-a lungul timpului. M-am concentrat pe știința și arta luării deciziilor lăsînd mereu la urmă rolul pe care îl joacă norocul în luarea deciziilor. Cînd ajungeam să discutăm despre noroc, obișnuiam să spun cel mult că „norocul e un dat al fiecăruia” sau că „norocul și-l face fiecare cu mîna lui”. Și totuși, nu poți să nu te întrebi cum se face oare că unii oameni au mai mult noroc decît alții. Cum pot unii să ia decizii proaste și să iasă bine sau cum pot alții să ia decizii bune și să iasă prost? Norocul și ghinionul sînt frați. În limba engleză. norocul este definit ca „good luck”, în timp ce ghinionul este „bad luck”. Și la noi există ideea de „noroc bun”, întîlnit în special printre mineri. Norocul „rău” este – după cum îmi povestea Zeno Cornea de la Roșia Montană – „atunci cînd dai de aur în mină și te crezi norocos, iar Vîlva Băii prăvălește galeria peste tine și mori cu aurul strîns între dinți”.

Norocul nu este întîmplare pură, hazard?

Poate fi și cîteodată chiar este, dar probabilitatea „să ai noroc chior”, cum se mai zice, este extrem de mică. La fel este și cu fratele său geamăn, ghinionul. Doar că avem tendința înnăscută de a reține mai degrabă lucrurile rele, ghinioanele, decît pe cele bune. Din acest motiv, mulți oameni se autoprogramează în a avea ghinion și ajung „să-l caute cu lumînarea”. De fapt, cel mai probabil, zicala „Prost să fii, noroc să ai” a fost inventată de ghinioniști „din răutate”, nicidecum de norocoși. Cînd te aștepți să ai noroc, ajungi să ai noroc. Și invers, cînd te aștepți să ai ghinion, ajungi să ai ghinion. Pe cale de consecință, răspunsul la întrebarea dumneavoastră este că norocul nu este hazard, iar întîmplarea nu este aproape niciodată „pură”, ci se află în permanență sub influența mai multor factori.

Pînă la urmă, există noroc sau nu?

Vestea bună este că norocul sau ghinionul nu există în sensul că ar exista vreo forță mistică ce îi binecuvîntează pe unii sau îi pedepsește pe alții. Soarta sau destinul sînt mai degrabă proiecții arhetipale. Norocul sau ghinionul țin doar de noi și de modul în care ne raportăm la ceea ce se întîmplă cu noi sau în jurul nostru. Poți fi un om rău și să ai parte de noroc în mod repetat, sau un om bun și să ai parte de un șir lung de ghinioane.

Prin ce credeți că diferă oamenii norocoși de cei ghinioniști?

În opinia mea, norocul vine din trei surse. Prima este de natură personală și ține de modul în care te raportezi la viață în general. Este despre ce decizi sau ce obișnuiești să faci tu cu tine. A doua este despre ceilalți. Cum se raportează ceilalți la tine și unde te poziționează cei din jurul tău în cadrul rețelelor umane din care faci parte. Norocul tău nu ține doar de tine, indiferent cît de mult te-ai strădui. Norocul tău ține într-o foarte mare măsură de ceilalți. Legitimitatea ce îți este conferită de ceilalți, de rețeaua de oameni din care faci parte, îți poate potența  norocul sau ți-l poate transforma în ghinion. Cu cît oamenii sînt mai conectați și mai interdependenți, cu atît poate fi multiplicat și factorul noroc. A treia sursă este una de-a dreptul anatomică sau poate, mai bine zis, neuronală, și ține de capacitatea noastră de a ne autoprograma, ca să spun așa. Este vorba de formațiunea reticulată care este formată dintr-un grup de fibre nervoase localizate în interiorul trunchiului cerebral, ce urcă pînă în cortex și coboară pînă la măduva spinării. Reticulat înseamnă că are forma unei rețele, în acest caz fiind vorba de o rețea de neuroni conectați prin intermediul axonilor. Pentru că este ceva foarte complex și nu foarte clar structurat sub forma unui organ specific, i se mai spune și sistem reticular sau Sistemul Reticular de Activare – SRA. Îndeplinește foarte multe funcții esențiale, de la reglarea stărilor de somn și de trezire la expresivitate emoțională, percepție, ritm biologic, pînă la îndemînare și locomoție. Și astea sînt doar cîteva dintre ele.

Ce legătură are cu norocul?

SRA-ul dumneavoastră, la fel ca și al meu, este direct răspunzător de cît de mult din realitate ajunge la nivelul conștientului. SRA, printre multe alte funcțiuni, acționează ca un filtru care blochează cea mai mare parte a informațiilor culese prin intermediul sistemului senzorial, dacă acestea nu sînt importante pentru tine, și lasă să treacă doar ceea ce este important pentru tine. Cine decide ce este important pentru tine? Tu! Bine, poți fi influențat. Asta e altă poveste. Dar numai tu îi poți spune SRA-ului tău ce e important pentru tine. Cu alte cuvinte, ce gîndești, aia dovedești. Peter Sage, un celebru speaker motivațional, spune că în fiecare dintre noi există un gînditor și un doveditor. Gînditorul din noi este mintea conștientă, iar doveditorul este SRA-ul. Sarcina SRA-ului este să dovedească că ceea ce gîndește Gînditorul este adevărat. SRA-ul nu este capabil să dovedească contrariul. Dacă tu gîndești că ești norocos, sarcina SRA-ului este să dovedească că ești norocos. Va scana în permanență acele informații din jurul tău care confirmă ipoteza că ești norocos și te va determina să conștientizezi toate acele fapte, întîmplări, care dovedesc faptul că ești norocos. În același timp va bloca conștientizarea tuturor acelor fapte sau întîmplări care contravin ipotezei pe care ți-ai sădit-o singur în minte. Și chiar și atunci cînd ghinionul este evident și nu ai cum să nu îl conștientizezi, de pildă o inundație care te afectează direct, SRA-ul tău fiind pre-programat de tine să demonstreze că ești norocos, va găsi calea de a demonstra că ghinionul cu care te confrunți este de fapt un noroc deghizat. Vei descoperi că de fapt tu oricum voiai să zugrăvești, și bine că s-a inundat acum și nu după ce ai fi zugrăvit. Sau: stai să-i vezi pe alții, săracii de ei, ce-au pățit. La mine e „parfum” față de ce au pățit alții. Sau „am avut noroc, se putea și mai rău”.

Un om care se consideră ghinionist poate deveni norocos?

Cu toții avem în preajma noastră oameni care se consideră ghinioniști și care spun foarte frecvent „toate mi se întîmplă numai mie”, „eram sigur că o să am ghinion și de data asta” sau „ghinionul se ține scai de mine”. Dacă ești ghinionist, cel mai probabil tu ești cauza. Cu cît îți bagi mai des în cap ideea că ești ghinionist, cu atît te programezi să fii mai ghinionist, într-atît încît și atunci cînd dă norocul peste tine vezi numai lucrurile negative asociate cu acel noroc și nici măcar nu știi să te bucuri de el.

Cei din jur nu au și ei un rol în a te determina să te consideri norocos sau nu?

Bineînțeles. Cu cît ești mai nesigur de tine, mai influențabil, cu atît cei din jurul tău te pot programa să fii ghinionist sau norocos. Ghinionul sau norocul ți se inoculează de mic, din familie, din anturajul în care te învîrți și din sistemul de educație. Pînă ajungi să conștientizezi că ține doar de tine, trec uneori mulți ani de experimente pozitive sau negative care îți programează SRA-ul fără ca măcar să ai habar. Sau poate dă norocul peste tine, de pildă sub forma citirii acestui interviu, și afli că ai în dotare, „la purtător”, un filtru autoprogramabil care te poate face să fii norocos sau ghinionist. Dar nu este suficient să citești despre noroc ca să devii norocos. Un ingredient absolut necesar este curiozitatea. Curiozitatea te ajută să ieși din zona de confort, să explorezi zone necunoscute, să cauți răspunsuri la întrebări care se generează pe măsură ce experimentezi la limita dintre domenii. Curiozitatea generează nu doar conexiuni noi, ci și rearanjări și regrupări ale celor existente. Cu cît generezi mai multe conexiuni noi, cu atît șansele de a avea noroc sînt mai mari. Explorezi un domeniu nou și „din noroc” dai de o informație sau  de o persoană care te ajută să găsești o soluție la care poate că nici nu te-ai fi gîndit.

Aveți cunoștință despre asemenea transformări ale unor oameni care „au reușit” să devină mai norocoși aplicînd unele rețete?

Căutînd inspirație pentru modulul despre noroc din cadrul cursului „Decizia: știință, artă sau noroc?“, am dat – evident, din noroc – de cartea The Luck Factor (Factorul Noroc) al cărei autor, Dr. Richard Wiseman, a făcut o serie de cercetări empirice pe cîteva sute de oameni care se considerau fie norocoși, fie ghinioniști. Rezultatele sînt prezentate sub forma a patru caracteristici comportamentale pe care oamenii norocoși le fac diferit față de ghinioniști: 1) își maximizează oportunitățile de a avea șanse; 2) își ascultă intuiția norocoasă; 3) se așteaptă să aibă noroc și 4) știu să transforme ghinionul în noroc. Cum poți face să ai mai multe șanse? Destul de simplu: Networking – crește-ți numărul de interacțiuni cu cei din jurul tău, fă cumva să te poziționezi în preajma oamenilor cu influență în rețelele respective și învață să și dai, nu doar să iei. Împreună cu echipa mea de la EVOS Innovation am creat o aplicație, orgxo.com, care cartografiază interacțiunile dintre persoanele din cadrul organizațiilor. Cu ajutorul acestor hărți relaționale putem măsura cine sînt influencer-ii, cine sînt punțile de legătură între diversele componente ale rețelei sau unde sînt poziționate vulnerabilitățile organizației, punctele dureroase (pain points) care împiedică evoluția organizației. Dacă te poziționezi undeva distant, la periferie, nici nu e de mirare că te consideri un ghinionist și îi consideri pe cei mai bine conectați ca fiind norocoși. Norocul vine și el cu un cost generat de numărul mare de conexiuni. Și totuși, mai multe conexiuni înseamnă mai multe oportunități. Nu zice nimeni că printre acestea nu se pot strecura și ghinioane, dar, cum spune Dr. Wiseman, o altă caracteristică a norocoșilor este că știu să transforme ghinionul în noroc.

Cîștigul la loterie ține, s-ar putea spune, de probabilitate, de întîmplare. Dar la pariuri, în ce măsură credeți că eventualul cîștig ține de întîmplare și în ce măsură de știința pariorului? 

Printr-o analogie cu jocurile de noroc, mai precis cu ruleta, SRA-ul (Sistemul Reticular de Activare), despre care am pomenit mai devreme, funcționează pentru tine precum „Zero-ul” de la ruletă. Dacă bila pică pe zero, cîștigă „casa”. Asta nu înseamnă că jucătorii nu pot avea noroc din cînd în cînd. Însă probabilitatea de a cîștiga este mult mai mică în cazul jucătorilor și pentru că numărul de încercări este mai mic. În schimb, „casa”, pe termen lung, va cîștiga garantat cu o probabilitate de 2,7% (1/37) în cazul ruletei europene. Americanii și-au dorit o profitabilitate mai mare și au creat ruleta americană cu două slot-uri: „0” și „00”. Slot-ul „00” suplimentar a dus la dublarea profitabilității casei, 5,26% (2/38). Cu cît îți programezi mintea să aibă mai multe slot-uri norocoase, cu atît cresc șansele tale ca „bila norocoasă” să pice într-unul dintre aceste slot-uri. Las Vegas-ul a lansat ruleta „Triple Zero”, cu trei slot-uri „norocoase”, crescînd profitabilitatea la 7,69%. Cam la fel putem face și noi utilizînd nu ruleta, ci SRA-ul, și nu neapărat pentru jocuri sau pariuri, ci pentru tot ce ne înconjoară. Unii oameni își creează slot-uri cîștigătoare în mod natural, fără nici un pic de efort. Alții își creează slot-uri „pierzătoare”, tot fără nici un pic de efort. Cu doar un pic de efort și un dram de introspecție, putem începe să ne programăm singuri SRA-ul astfel încît să creștem șansele de a fi mai norocoși. Depinde doar de noi. 

interviu realizat de Andrei MANOLESCU

Foto: wikimedia commons