Zarif şi galanton

Constanţa VINTILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 929 din 27 ianuarie – 2 februarie 2022
Zarif şi galanton jpeg

Eleganţă, şic, stil definesc o atitudine, un comportament, un anumit timp de costum care creionează distincția şi bunul gust. Personajele mele din lumea fanariotă nu le cunosc ȋncă sensul, nu le folosesc, deşi unii dintre ei sînt eleganţi şi se ȋmbracă şic. Costumul otoman, specific domniilor fanariote, impresionează prin bogăţia ţesăturilor şi frumuseţea ornamentelor, dar el este catalogat ca fiind mai puţin elegant. Anteriile, giubelele, binişurile, feregelele, conteşurile sînt lungi şi largi, se poartă atît de bărbați, cît şi de femei, fiind potrivite cu ajutorul tacliturilor sau șalurilor. Forma şi decorația excesivă a veșmintelor devin deseori instrumente de judecată critică din partea unor priviri exterioare. Din hainele lor strîmte şi ajustate pe trup, francezi, englezi sau germani se grăbesc să pună etichete, asociind giubeaua cu corpolența, muselina cu voluptatea, papucii de saftian cu lenea, işlicul cu ridicolul, smaraldele şi safirele cu frivolitatea. Iată ce scrie, ȋn decembrie 1817, medicul englez William Mac Michael, ajuns ȋn capitala Moldovei, Iaşi, şi primit de domnul Scarlat Callimachi: „Pe boieri ȋi vezi îmbrăcați ȋn haine cu falduri mari, cu bărbi, alții purtînd numai mustață, umblînd pe ulițe sau călărind ȋn felul turcilor, cu șei şi scări tătărești; sau poate mai adesea tolăniți leneşi şi arătînd foarte melancolici ȋn calești jerpelite făcute la Viena. Aceste vehicule sînt mînate de vizitii purtînd o uniformă ca de husari; ȋn spate stau ȋn picioare feciori îmbrăcați după moda orientală, cu turbane pe cap, încinși cu pistoale şi iatagane, ținînd de obicei ȋn mîinile lor lungile ciubuce cu vîrf de chihlimbar ale stăpînilor lor. Combinația de maniere şi costume orientale şi europene este de un caraghioslîc irezistibil”. Bineȋnţeles că părerile sînt diverse, dar diferenţa, alteritatea capătă nuanţe amuzante, chiar şi atunci cînd unele dintre ele se arată binevoitoare: „Balul a fost strălucitor pentru un bal ȋn Ţara Românească; cavaleri galanți, deşi ȋn costume turceşti; doamne fermecătoare, fără să fi fost ȋn Europa; mult lux, oarecare lipsă de gust, totuşi eleganţă şi gentileţe”, scrie, la 1820, Ludwig Kreuchely von Schwerdtberg, consulul Prusiei la Bucureşti, atunci cînd descrie un bal desfăşurat la curtea domnului Alexandru Suţu (1818-1821).

Şi totuşi, printre boieri şi boieroaice, negustori înstăriți, prinți şi beizadele fanariote, stilul elegant şi distincţia se poartă. Zariflikul adună eleganţa, graţia, cochetăria. Termenul, preluat din vocabularul otoman, pe filieră greacă, exprimă nu numai un mod vestimentar, ci şi gesturi, gusturi care individualizează o persoană rafinată. Dintr-o piesă de teatru, scrisă ȋn jurul anului 1821 (datată astfel de Andrei Pippidi), generalul Costache Ghica ȋşi ȋndeamnă fetele, Mariţa, Sultana şi Cleopatra, să tîrguiască zariflikia (găteli şi podoabe) de pe Lipscani pentru a se pregăti de sărbătoarea Sfîntului Gheorghe. Hainele noi şi scumpe trebuie plimbate spre a fi privite, admirate, lăudate. Surorile Ghica, din povestea de mai sus, elegant îmbrăcate, merg la teatru, onorînd invitația dragomanului rus, Giorgi, care le oferă loja sa. Teatrul, balurile, plimbările pe uliţă, ȋn dealul Copoului, sau la Herăstrău oferă ocazia etalării hainelor, a graţioaselor mişcări de dans, fluența folosirii limbilor străine, subtilitatea conversaţiilor.

De la cronicarul Manolache Drăghici ne-a rămas portretul boierului fanariot Costache Calliarhi, care face o frumoasă carieră politică atît ȋn Moldova, cît şi ȋn Ţara Românească. Mare spătar şi caimacam al Olteniei, Costache Calliarchi aparţine elitei fanariote de pe malurile Bosforului, educate şi iubitoare de lux şi eleganță. Căsătorit cu fiica domnului Constantin Moruzi (1777-1782), Ralu Moruzi, Costache este descris de postelnicul Manolache Drăghici drept „cel mai galanton şi zarif din boierii Fanarului”. Zarif este rudă cu zariflikul şi etichetează tot ceea ce este frumos şi elegant. Şi se pare că fanariotul Calliarchi este eleganţa masculină întruchipată: „acest boieriu, ajungînd a vieţui la Petersburg... monarhul să îndestula a-i privi înbrăcămintea lui ce frumoasă şi scumpă care purta în toate zilele, încît în multe ori spun că întîlnindu-l la preumblare îl opre şi îi admira hainele zilei acei, numărînd şi blănile cele frumoase ce purta”, scrie Drăghici ȋn Istoria Moldovei.  Constantin Calliarchi se află, totuşi, ȋn opoziţie cu politica de austeritate promovată de socrul său, Constantin Moruzi, care recomandă simplitatea şi giubeaua de postav: „şi-au făcut singur Măria Sa un rînd de straie de postav, libadea şi giubea, şi într-o zi, fără veste, au ieşit îmbrăcat cu ele la divan”. În faţa exemplului domnesc, boierii se supun, comandînd haine simple şi purtîndu-le atunci cînd sînt oaspeţii curţii domneşti: „văzînd boierii pămînteni, au început şi ei a-şi face libadele de postav şi giubele”. Ba mai mult, ȋn vremea sa, şi sub influența mitropolitului Grigore Callimachi, se elaborează prima lege somptuară prin care se interzice folosirea de şamalagele, serasiruri, cutnii, cumaşuri, ghermeșituri şi alte țesături de mătase şi catifele brodate cu fire de aur şi argint. Porunca lui Constantin vodă Moruzi este persiflată destul de repede. După citirea, cu voce tare şi în sunetul tobelor, a poruncii domneşti, în piaţa mare, pe uliţele Iaşiului se răspîndesc pamflete care iau în derîdere efortul domnesc: „Constantin vodă Moruz / Fiind om foarte ursuz / A poruncit cu tărie / Ca să poarte toţi dimie / Săraca giubeaua mea / Cu artaname (stofă de postav ţesută cu fir de aur) şi grea / O blănisem cu samur / Ca să-mi fie de Crăciun / Dar acuma vai de mine / Nu o s-o mai pun pe mine”.

Galanton este alt termen folosit de Manolache Drăghici pentru a eticheta eleganţa postelnicului Costache Calliarchi. Vremea la care scrie (anii 1850) se oglindeşte ȋn vocabularul folosit: galanton este o preluare a francezului galant, dar pe filiera limbii greceşti prin comasarea lui galant homme. De pildă, la 1830, Grigore Andronescu descria astfel comportamentul unui anume sluger Dumitrache din Bucureşti: „au început a face foarte mari cheltuieli, cu case cum se văd, gevaeruri, haine, galantomii, împrumuturi şi caldarîmuri, încît au adus lumea la foarte mare mirare”. Chiar dacă ȋşi pune haine şi giuvaeruri de preţ, slugerul Dumitrache nu este socotit un bărbat galant (galant homme) sau elegant, din tagma celor bogaţi şi cu rang la vedere, ci doar un galantom, adică risipitor şi, ca atare, bănuit că trebuie să fi făcut lucruri necurate. Curînd avea să se afle că galantomia afişată, cu atîta larghețe, ȋşi afla sursa ȋn matrapazlîcurile săvîrșite ȋn administrarea averii stăpînului său.

Zariflikul şi zarpalele (stofă scumpă de brocart) se vor duce spre a lăsa loc modei şi eleganţei „europene”, uniformizatoare, pînă la urma urmei. Şi cine poate să redea mai bine pestriţa lume a uliţelor şi mahalalelor decît Jean-Alexandre Vaillant, dascăl ȋn casa marelui ban Iordache Filipescu, profesor la „Sfîntul Sava“ şi proprietar de pension: „Burghezii se dedau la mănuşi, pălării şi pantofi cu toc ȋnalt. Ehei! Ce pălărie roz avea frumoasa băcănească de la Trei Ierarhi! Şi-i venea mai bine ca unei cucoane. Sau bătrînul spătar C., care acum o lună n-ar fi renunțat nici pentru o împărăție la costumul sau impozant, oriental, acum s-a lepădat de el pentru uniforma de prefect. A procedat foarte bine, fiindcă haina de blană era găurită, șalvarii decolorați, ișlicul tocit, iar ȋn buzunarele fracului pe care 1-a îmbrăcat a găsit 20.000 de piaștri. Și uite așa, jumătate ȋn frac, jumătate ȋn caftan, grațios şi cochet, datorită femeilor, amestecat și pestriț datorită bărbaților, Iașii îmi aduce aminte de un tînăr ofițer care la înființarea armatei moldo-muntene stătea mîndru ȋn front, cu cascheta pe cap, cu haina de blană peste uniformă şi cu papuci peste cizmele cu pinteni”.

Degeaba eleganţă şi şic astăzi, cînd lumea se afundă ȋn stenahoria aşteptării zaiafetului atît de urgent necesar ȋn validarea socială.

Constanța Vintilă este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române. Cea mai recentă carte publicată: Lux, modă și alte bagatele politicești în Europa de Sud-Est, în secolele XVI-XIX, Editura Humanitas 2021.

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.