„Sănătos este să tolerezi necunoscutul“ - interviu cu psihoterapeutul Valentin Radu ARSENE

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
„Sănătos este să tolerezi necunoscutul“   interviu cu psihoterapeutul Valentin Radu ARSENE jpeg

Norocul sau ghinionul și le face și omul cu mintea lui?

Norocul si ghinionul sînt doar interpretări ale realității în varianta optimistă sau pesimistă de gîndire, și sînt efectul unor filtre mentale prin care decodăm consecințele faptelor noastre și a tot ce ni se întîmplă. Aceste filtre acționează prin atenția selectivă, ca o strecurătoare virtuală, culegînd doar un anumit gen de situații, dar și prin modificarea însemnătății pentru cele neutre. În felul acesta „atragem” norocul sau ghinionul, prin simplul fapt că ne uităm la lume ca printr-un binoclu ce filtrează doar ce ne interesează: nevoile nesatisfăcute pe care căutam să le împlinim și, suferințele și fricile de care încercăm să fugim.

Psihologul Alber Ellis spune foarte clar: realitatea nu este atît de mult ceea ce ni se întîmplă, realitatea constituie mai degrabă modul în care ne gîndim la acele evenimente. Prin urmare, eticheta de norocos sau ghinionist este mai curînd un construct narativ pe care îl folosim în alegoria despre sine și lume, și relația dintre ceea ce ne dorim și ceea ce putem să facem pentru a ne atinge dorințele.

Există un mecanism anume de gîndire al celor care se plîng că au avut mereu numai ghinion în viață sau în carieră?

În general, persoanele care se plîng constant de ghinion au niște mecanisme ce indică imaturitate emoțională și gîndire irațională. Altfel spus, din perspectiva neputincioasă a unui copil, adultul nevrotic tinde să generalizeze anumite concluzii trase pripit, fără dovezi reale, aruncînd peste lumea în care trăiește o interpretare dramatică, chiar catastrofică. În esență, vorbim despre eșecul unei lecturi raționale și rezonabile a lumii, și, ca urmare, emoțiile nereglate pun stăpînire pe gîndire.

Vă voi da un exemplu de gîndire și comportament irațional: persoanele care aplaudă la aterizarea avionului. Acest comportament este unul de descărcare emoțională a unei tensiuni anxioase, iar în spate ar putea fi un gînd de tipul: noroc că am ajuns cu bine! Dacă analizăm însă rațional, critic, cu cîteva informații științifice, putem înțelege faptul că dacă am aterizat la destinație nu este deloc o chestiune de noroc.

O persoană care se plînge de ghinion este o persoana care crede că lumea îi este ostilă în general, iar lucrurile bune sînt excepționale, și prin urmare e un noroc cînd se întîmplă. Negativitatea de care acuză lumea este însă un indiciu al unor convingeri negative despre sine: sînt inutil, neputincios, fără valoare, o persoană care nu merită lucruri bune. Este mai tolerabil să credem că lumea e rea și să îngropăm în inconștient acele gînduri oribile pe care ni le spunem despre sine. Așa se face că cei mai mulți oameni buni trăiesc într-o lume rea. 

E mai ușor să te plîngi de ghinion decît să te lauzi cu norocul?

La prima vedere pare că auzim în jurul nostru mai mulți semeni care se plîng de ghinionul care îi urmărește decît cei care se laudă cu norocul. Aceasta se întîmplă și pentru că oamenilor le este mai ușor să arunce responsabilitatea unor lucruri nedorite în exterior, în schimb tind să-și asume, chiar și acolo unde nu este cazul, importanța cauzală pentru situații pozitive. Mai simplu spus: dacă e de rău, e ceva ce mi s-a întîmplat, dacă e de bine, atunci este meritul meu.

Cînd cineva se plînge de o situație nefastă, putem considera cu bunăvoință că simte nevoia să se descarce, că solicită o consolare, un umăr pe care să se plîngă. Dar cînd un om se plînge constant de ghinioane, atunci trebuie să fim mult mai atenți, pentru că este indiciul unei atitudini de victimizare. Victimizarea nu înseamnă că cel care se plînge este o victimă reală, ci că mimează o astfel de postură pentru a obține diverse beneficii relaționale pentru care nu este dispus să echilibreze schimbul. În cazul în care victimizarea este o atitudine structurată, ea devine chiar o formă de agresiune manipulativă. 

Probabil că toată lumea visează să cîștige la loterie. Mai puțini sînt cei care chiar joacă la loterie. Sînt însă și unii care numai cu asta se ocupă, joacă la loterie sau la alte asemenea jocuri. Se poate vorbi de o patologie la jucătorii împătimiți?

Sigur, există dependența de jocuri de noroc, avînd în spate mecanisme psihologice și neuronale ca ale oricărei alte dependențe. Psihologia comportamentală a evidențiat faptul că recompensa aleatorie este adictivă, adică atunci cînd avem un anumit comportament, dar nu știm cînd apare gratificarea, acesta tinde să dezvolte dependența. Acesta este mecanismul psihologic folosit de orice campanie de marketing cu tombolă sau de unii șefi care caută să obțină controlul subalternilor, oferind apreciere și validare foarte rar și în mod impredictibil.

Dependența de jocuri de noroc este mai întîlnită la bărbații tineri, competitivi, cu firi impulsive, care se plictisesc ușor, la persoanele neliniștite și la cele care muncesc excesiv. Recuperarea presupune în primul rînd gestionarea emoțiilor negative, controlul impulsivității și reconectarea la suportul social.

Ați putea discerne unele condiții generale, culturale sau sociale, care îi fac pe oameni să devină mai sensibili, mai vulnerabili la tot ce ține de noroc sau de ghinion?

Lipsurile, sărăcia în toate formele ei, sînt factorii cei mai evidenți. Precaritatea materială, lipsa unei educații solide și a unei culturi bine dezvoltate, combinate cu imaturitate emoțională, fac ca lumea să fie percepută ca un loc de neînțeles, copleșitor și amenințător, chiar magic. Ca urmare, oamenii pot foarte ușor adera la idei care par că explică realitatea și la comportamente superstițioase, pentru a mai reduce senzația de necunoscut, lipsa de control și neputința. Cînd decalajul dintre nivelul la care se află o persoană și cel la care se consideră valoroasă, demnă de a fi iubită, este foarte mare, numai șansa mai poate juca un rol în ecuația vieții, cît pentru a da speranță în corectarea unei nedreptăți intolerabile. Pentru unii dintre acești oameni a renunța la ideea de noroc echivalează cu a renunța la speranță, cît timp se simt deconectați de la propriile capacități, lumea nu este înțeleasă, iar organizarea socială nu este percepută ca fiind coerentă și onestă. 

Dar cum viitorul va rămîne, cel mai probabil, mereu necunoscut și lumea nu o vom putea controla complet niciodată, norocul și ghinionul, ca fațete ale incertitudinii, vor juca un rol în orice cultură umană. Atitudinea sănătoasă este de a tolera necunoscutul pentru a ne da șansa de a-l descoperi și astfel de a crește constant.

interviu realizat de Andrei MANOLESCU

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.