Corina ŞUTEU

Autoritatea locală e conștientă de urgență, dar îi lipsește curajul deciziei.

Lumea s-a schimbat, arta s-a schimbat.

Cinematograful de consum / de box-office va repurta o victorie fatală asupra cinematografului de artă / de autor.

Nu este trist, este revoltător!

Unii experți, a căror specializare este reală, servesc, din păcate, varii interese și tocmai de aceea sînt întreținuți și legitimați în continuare.

Lipsa unei gîndiri holistice și strategice e acută.

Ce e scriitorul pentru un oraș cu 10-20.000 de locuitori sau cu 100.000 de locuitori? Ei bine, el reprezintă, încă, pe cel care spune povestea cetății și a locuitorilor ei, el este cel care inventează orașe invizibile, oglinzi nevăzute ale orașului real,

Europa e unică fiindcă a descoperit lumea, nimeni n-a descoperit Europa, a dominat integral părți ale lumii, dar n-a fost niciodată cucerită în integralitatea ei, a influențat cultural radical alte culturi, alte culturi n au influențat-o radical.

După ce s-a stins, tata a rămas în mintea și în sufletul meu un om la fel de misterios cum a fost pe cînd a trăit.

Un ministru al Culturii, oricine ar fi el, nu poate debloca o asemenea stare de fapt fără intervenția premierului și a ministrului Finanțelor. Iată un caz în care, indiferent de culoarea politică, opțiunea pragmatică a guvernelor a fost aceeași în ultimul deceniu și jumătate: una în defavoarea restaurării patrimoniului național.

Revoluția mentalității politice în Europa în legătură cu responsabilitatea statului națiune față de domeniul cultural s-a produs, efectiv, între anii 1990 și 2000, și a continuat după aceea. În acest interval, mai multe dinamici au participat la reducerea caracterului „sacru“ al rolului pe care cultura îl poate juca în societate.

Astăzi, la cinci decenii de la frumoasele rînduri ale gînditorului elveţian, ne găsim într-o Europă mult mai preocupată de chestiunea securităţii şi a integrităţii teritoriale decît de cea a culturii cu majusculă. Prin urmare, politicile publice ale culturii sînt şi ele, azi, în Europa, privite ca unul dintre domeniile marginale ale investiţiei publice.

Cultura nu a fost un punct important pe agenda candidaţilor la alegerile parlamentare europene, decît în forme minoritare, marginale. În multe cazuri, ea lipseşte cu desăvîrşire de pe agendă.

În mod evident, România se află în „spiritul“ unui model fondator al politicilor culturale de inspiraţie franceză şi de moştenire totalitară. De aceea, poate, ideea de a „desfiinţa“ sau a restructura prin liberalizare Ministerul Culturii pare un afront ininteligibil masei critice de administratori, intelectuali, creativi ai generaţiilor mai vechi.

CNDB, Centrul „Oleg Danovski” şi Tinerimea Română vor fi comasate („reorganizare prin absorbţie” spune textul) instituţional cu Opera Română, aceasta este noua măsură de politică şi administraţie culturală luată, fără consultare cu managementul instituţiilor, de Ministerul Culturii.

Într-un interviu recent la B1, discutînd despre deosebita vizibilitate pe care noul val din cinematografia românească a adus-o României în ultimii ani, regizorul Cristian Mungiu deplîngea faptul că nici o instituţie a statului nu a înţeles că trebuie să susţină în mod constant, coerent şi semnificativ reuşitele cineaştilor şi să consolideze această fereastră de oportunitate pe care filmele autohtone au deschis-o imaginii României în lume.

A fost o vreme cînd debutam ca organizator de evenimente culturale....

Am fost surprinsă zilele trecute (revăzînd accidental o secvenţă din Men in Black) să constat că există o scenă în care extratereştrilor care stau la coadă să pătrundă pe Pămînt li se dau diverse inst...

Un nou serial de succes, difuzat de televiziunea americană din toamna lui 2006, e intitulat Studio 60....

Cincizeci de ani de politici culturale în Europa occidentală Cincizeci de ani de dezvoltare economică în Europa occidentală s-au aflat sub semnul unor politici culturale concentrate în jurul prob...