Management invizibil

Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
Management invizibil jpeg

Într-un interviu recent la B1, discutînd despre deosebita vizibilitate pe care noul val din cinematografia românească a adus-o României în ultimii ani, regizorul Cristian Mungiu deplîngea faptul că nici o instituţie a statului nu a înţeles că trebuie să susţină în mod constant, coerent şi semnificativ reuşitele cineaştilor şi să consolideze această fereastră de oportunitate pe care filmele autohtone, atît de premiate şi de mediatizate internaţional în ultimii ani, au deschis-o imaginii României în lume. 

Sigur, Cristian Mungiu are dreptate să se refere la o serie de instituţii de stat care şi-au neglijat misiunea şi care ar fi putut – şi ar fi trebuit – să dedice fonduri şi iniţiative durabile de promovare a unei cinematografii atît de puternic lansate. Regizorul numeşte aceste instituţii în interviu şi critică lipsa lor de reactivitate. Iată însă că el uită să menţioneze o instituţie de stat care a promovat din bani publici, din 2006 încoace, în mod constant, laborios, coerent şi mai ales foarte generos, atît cinematografia din România în sens global, cît şi noul val. O instituţie care a contribuit la prezenţa masivă a cineaştilor români la manifestări de profil din străinătate, lansînd festivaluri sau sezoane de film la Londra, Viena, Stockholm, Varşovia, Madrid, Paris (Festivalului de Film Românesc de la New York i se propune să se mute la Lincoln Center în 2011 graţie succesului de public şi de prestigiu înregistrat în ultimii patru ani), realizînd cinemateci, retrospective şi publicaţii despre filmul românesc în limbi străine, participînd la standurile de promovare de la festivalurile internaţionale, susţinînd campaniile la Oscar din 2006 încoace, dedicînd un fond special în 2010 deplasărilor la marile festivaluri din lume a echipelor de artişti din filmele selecţionate, sprijinind deplasări ale producătorilor, criticilor şi distribuitorilor americani la Festivalul Transilvania (TIFF) în 2010, organizînd Festivalul Filmului European la Bucureşti şi în ţară etc. Instituţia la care mă refer este Institutul Cultural Român. 

Iniţial, omisiunea lui Cristian Mungiu m-a surprins şi m-a contrariat. M-a surprins fiindcă mi s-a părut inexplicabilă şi nedreaptă. M-a contrariat fiindcă cinematografia tînără este unul dintre domeniile în care ICR a investit foarte mult, şi a făcut-o strategic, nu ca urmare a unei pulsiuni ad-hoc – iar vocea autorizată a lui Mungiu putea să constate asta, pur şi simplu. 

Într-o a doua fază de reacţie am realizat că momentul reprezintă, în fapt, un lapsus revelator. Dacă, în 2005, pentru regizorii români care debutau în circuitul internaţional în trena exploziei de atenţie provocată de Moartea domnului Lăzărescu de Cristi Puiu, prezenţa în festivalurile din străinătate se încropea, numele lor nu aveau valoare „de piaţă“ şi producătorii şi distribuitorii străini le erau cvasinecunoscuţi, astăzi, în 2010, deci într-un interval extrem de scurt, lucrurile stau cu totul altfel. 

Între cartolinele cu Lăzărescu pe care le-am împărţit personal prin NY în aprilie 2006 (unica posibilitate de investiţie la acea oră într-un film românesc al cărui distribuitor american era prea mic pentru un film aşa de mare) şi campania de zeci de mii de dolari pentru posibila nominalizare la Oscar a lui 432, trecerea a fost extrem de rapidă şi saltul spectaculos: anunţuri în ziare, deplasarea artiştilor în SUA şi în lume, participarea la exclusivistul dinner party la care Mungiu şi Vlad Ivanov au fost premiaţi de către Asociaţia criticilor de film din Los Angeles sau turneul de două zile de interviuri făcut între NY şi LA cu Corneliu Porumboiu – ca să dau doar cîteva exemple. 

Filmul românesc a devenit în scurt timp nu doar un real fenomen estetic, ci şi un produs mediatic vandabil şi atractiv, ceea ce a implicat o traversare bruscă din zona idealismului pionieresc şi artizanal în promovarea şi susţinerea sa într-o zonă a profesionalizării, dar şi a mercantilizării relaţiilor, parteneriatelor şi implicaţiilor acestora. Dacă acum patru ani discutam (la ICRNY) direct cu regizorii ca să obţinem filme şi găseam deschidere şi entuziasm fiindcă, nu-i aşa, participam la aceeaşi operă comună de relansare a prezenţei artiştilor din noile generaţii în străinătate, azi, invitaţiile pentru filme trec prin agenţi de vînzări sau distribuitor, promovarea lor trece prin publicişti, iar campaniile la Oscar au nevoie de adevărate strîngeri de fonduri publice şi private pentru a funcţiona. 

Bineînţeles, asta era şi ceea ce ne doream, atît noi, ICR-ul, cît şi regizorii români: ca cinematografia românească să fie luată în serios şi să funcţioneze în sistemul global aşa cum funcţionează cinematografiile care contează din lume. 

Cînd urci scările în fugă nu mai ştii că le-ai avut sub picioare şi nu observi cît sînt ele de bine proporţionate ca să îţi încetinească sau accelereze efortul. Dacă însă apare un dulap în mijlocul scărilor, blocîndu-ţi deplasarea, îl observi şi te scoate din minţi. În acest caz, ICR-ul a fost, indiscutabil, precum proporţia scărilor, adăugînd sprijin şi accelerare unei ascensiuni deja angajate, pe cît de meritate pe atît de fulgerătoare. Dacă CNC-ul sau Ministerele au jucat rolul obstacolelor în calea înaintării, sigur că sînt mai greu de trecut cu vederea. Din păcate, de pe piscurile reuşitelor de azi, participarea constructivă se topeşte în uitare. Rămîn în amintire doar cei care ne-au împiedicat. E o lege naturală a proceselor de legitimare, cu atît mai naturală cu cît legitimarea e mai bruscă. 

Un al doilea element care mi s-a revelat gîndindu-mă la omisiunea lui Mungiu este că, în termeni mult mai generali, cea mai valoroasă parte din calitatea unei munci foarte bine făcute în domeniul promovării artelor este aşa-numitul „management invizibil“. De altfel, orice management eficient trebuie să fie invizibil, e calitatea cea mai paradoxală a profesiei. Cine se gîndeşte de pildă traversînd New York-ul ce mega-angrenaj logistic nevăzut permite mişcarea ordonată a acestui mamut urban? Păstrînd proporţiile, astfel aş defini şi adevărata valoare adăugată a muncii investite de conducerea şi toate echipele ICR din 2006 încoace pentru a susţine şi întreţine interesul străinătăţii pentru filmul românesc. 

În fine, mai cred că reuşitele se explică întotdeauna sistemic, ele nu au valoare individuală. Dacă, începînd cu 2011, ni s-a propus să mutăm Festivalul Filmului Românesc de la Tribeca Cinemas la Lincoln Center este graţie, indiscutabil, talentului regizorilor şi a ofertei artistice excepţionale, dar şi constantei inspiraţii de programare a lui Mihai Chirilov şi disponibilităţii parteneriale a lui Tudor Giurgiu, fondatorul TIFF-ului, şi a lui Peter Scarlet, fostul director al Tribeca Film Festival, ca şi tuturor celor care au acceptat din start, fără garanţii prealabile, să investească alături de ICR în aventura promovării cinematografiei româneşti în lume şi în SUA. 

Pînă la urmă îi mulţumesc lui Cristian Mungiu că a omis să menţioneze ICR la emisiunea de la B1. Îi mulţumesc pentru că m-a ajutat să văd că ne-am îndeplinit rostul atît de bine încît acţiunile ICR-ului s-au integrat natural în reuşita celor pe care îi servim. Că am făcut asta în modul cel mai evoluat şi mai modern – deci invizibil – cu putinţă! Americanii au o vorbă: „A te supăra e un lucru bun; dar această supărare trebuie apoi canalizată în mod constructiv, altfel furia ta nu e decît o risipă de energie fără direcţie şi fără sens“. Şi de asta avem parte în România deja mult prea mult. 

Corina Şuteu este directoarea ICR New York. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

accident centura bucuresti foto b365 png
Accident grav pe Centura București. Un șofer a murit după ce o basculantă a intrat pe contrasens. Vehiculele au trecut prin parapeți
Un accident rutier grav s-a produs în această dimineață, pe Centura București, între Chitila și Mogoșoaia. În incident au fost implicate o basculantă și un autoturism, iar în urma impactului violent, șoferul mașinii a murit pe loc. Se estimează că traficul va reveni la normal în jurul orei 10:00.
rapper beach please jpg
Pericol uriaș la Beach, Please: „Bag un Xanax și uit tot!” Analiză șocantă despre cei 21 de rapperi care vin la Costinești
Un festival așteptat de sute de mii de adolescenți, Beach, Please, aduce pe scena din Costinești 21 de artiști străini, fiecare cu milioane de fani în întreaga lume. Însă dincolo de show, beat-uri și lumină, versurile lor transmit mesaje constante despre consumul de droguri, violență și infracțiuni.
atac cu drone odesa FOTO X
Atacuri nocturne cu drone rusești: morți și zeci de răniți la Harkov, Odesa și Kiev
Războiul din Ucraina escaladează din nou, după un val masiv de atacuri cu drone lansat de Federația Rusă asupra regiunilor Harkov, Odesa și capitala Kiev. Bilanțul provizoriu indică cel puțin trei morți și peste 80 de răniți, inclusiv copii.
WhatsApp Image 2025 07 08 at 09 06 43 jpeg
Andrei Rațiu a prins în cea mai frumoasă echipă! Imagine de colecție alături de soție și de fiica lor
Andrei Rațiu (26 de ani) s-ar afla pe lista mai multor cluburi din Europa.
elevi avizier scoala jpeg
Aproape 10.000 de candidați susţin marți proba scrisă a examenului naţional pentru definitivare în învăţământ
Marți, 8 iulie, are loc proba scrisă din cadrul examenului naţional pentru definitivare în învăţământ. Sesiunea 2025 se desfășoară în 42 de centre, din tot atâtea județe, potrivit Ministerului Educației și Cercetării. Examenul a început la ora 9.00.
Vladimir Putin și Roman Starovoit jpg
Putin l-a demis pe ministrul Transporturilor, deși acesta fusese găsit mort cu o zi înainte
Fostul ministru al Transporturilor, Roman Starovoit, a murit în noaptea de sâmbătă spre duminică. Acest lucru nu l-a împiedicat însă pe Vladimir Putin să-l concedieze ulterior.
Adina Alberts, foto Facebook jpg
Adina Alberts te învață cum să faci față perioadei caniculare, fără aer condiționat. Ce băutură recomandă pentru hidratare optimă: „Nu beți apă plată”
Când temperaturile ridicate îți îngreunează activitatea, există câteva soluții la care poți apela pentru a te răcori, fără să apelezi la aerul condiționat! Medicul Adina Alberts (56 de ani) a explicat ce trucuri simple te ajută să reziști pe caniculă.
mahmureala foto 123rf
Leac pentru mahmureala. Un plasture inteligent te avertizează dacă ai băut prea mult și îți spune câtă apă să bei
O echipă de cercetători americani a creat un plasture inteligent destinat inițial sportivilor, dar care ar putea ajunge în curând pe piața de larg consum. Dispozitivul monitorizează nivelul de alcool.
kilkis macedonie  jpg
Orașul cel mai ieftin din Grecia pentru turiști ascunde o comoară de 160 de tone de aur
Cel mai accesibil oraș din Grecia pentru turiști ascunde un zăcământ uriaș de aur și cupru, estimat la 180 de milioane de tone de resurse metalifere. Cu 160 de tone de aur și peste 700.000 de tone de cupru