⬆
cum vorbim despre europa?
Standarde comune în domeniul culturii
Construcţia europeană n-a fost o întreprindere uşoară. Starea de spirit în Europa a fost, şi ea, fluctuantă. Entuziasmul celor care au pus bazele CECO şi, apoi, ale CEE a fost urmat de căutările febrile pentru armonizarea politică în vederea unei adevărate Uniuni
Spiritul şi trupul Europei
Ca artişti, intelectuali şi oameni de ştiinţă, dar în primul rînd ca cetăţeni, avem datoria să participăm la dezbaterea privind viitorul Europei, în special acum, cînd miza este atît de mare. Trebuie restaurată încrederea în Europa.
De ce Europa va conta pe mai departe
Privită pe hartă, Europa este periferia zdrenţuită şi minionă, de-a dreptul, a unui colos continental eurasiatic dominator, rece (în partea sa nordică), uscat (în centrul său) sau lovit de ploi furtunoase (în sud). Şi totuşi, în această biată (pe hartă) periferie europeană se află, de peste două milenii, nucleul modernităţii umane.
"Cîteva lucruri fără însemnătate, plus Cultura...“
Astăzi, la cinci decenii de la frumoasele rînduri ale gînditorului elveţian, ne găsim într-o Europă mult mai preocupată de chestiunea securităţii şi a integrităţii teritoriale decît de cea a culturii cu majusculă. Prin urmare, politicile publice ale culturii sînt şi ele, azi, în Europa, privite ca unul dintre domeniile marginale ale investiţiei publice.
De ce s-ar lăsa europeanul recunoscut?
Ca să fie o identitate unică (în lume, adică recognoscibilă şi asumabilă) şi unitară (practicabilă), Europa trebuie să aleagă din sine, să accepte să se despartă de o (bună) parte din sine. Adică să aibă curajul să se auto-obiectiveze. Dar asta e cel mai greu – tocmai de aceea ar fi un pas, un risc, o decizie cu adevărat epocală.
Artişti fără vize
"Născut în URSS, în ultimii ani ai Războiului Rece şi începutul perestroikăi, am simţit, chiar copil fiind, izolarea geografică şi culturală. Într-o dictatură politică şi culturală direcţionată de Rusia, Europa ne era imprimată prin educaţie ca tabără străină, adversă."
„Limitarea puterii şi distribuirea ei“ - interviu cu Cristian PREDA
"Europa e privită ca sursă de finanţare sau ca formă de disciplinare. E puşculiţă sau poliţai. Asta nu lasă prea mult loc pentru cetăţean. Mă tem că, în cîţiva ani, cînd se va vedea că Uniunea contrazice ambele ipostaze, proporţia de europeni din România va scădea dramatic."
"Cultura costă, dar practicarea culturii aduce bani“- interviu cu Hugo DE GREEF, manager cultural
"Ca să vorbesc despre ţara mea, şi mai ales de zona flamandă, aş putea spune că, în ultimii cincisprezece ani, sistemul de finanţare a evoluat formidabil. Flandra e regiunea din Europa cu cea mai mare densitate de instituţii culturale. Însă sînt diferenţe mari în Europa, în ceea ce priveşte modul în care e susţinută cultura."
Mai multă Europa?
S-au înmulţit, în ultimii ani, apelurile pentru „salvarea“ Europei. Asta arată că sîntem din ce în ce mai conştienţi că ceva nu-i în regulă. Tratatul Constituţional, de altfel, a fost tot rezultatul unui proces în care din ce în ce mai multe voci cereau „mai multă Europă“.
Unde sînt euroscepticii noştri?
În vara lui 2012, au fost peste şapte milioane de români care au votat demiterea preşedintelui. Uniunea Europeană s-a opus şi Traian Băsescu a rămas în funcţie. Ar fi fost de aşteptat o creştere a aversiunii faţă de instituţiile europene, uşor de făcut vinovate, din punctul de vedere al celor şapte milioane.