Despre exportul cultural al produselor <i>Men in Black</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 159 din 23 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am fost surprinsă zilele trecute (revăzînd accidental o secvenţă din Men in Black) să constat că există o scenă în care extratereştrilor care stau la coadă să pătrundă pe Pămînt li se dau diverse instrucţiuni, printre care aceea că, dacă ies pe stradă, ciudat cum arată, să o facă doar noaptea şi numai în East Village. Nu, nu era vorba despre estul "satului planetar", ci despre o binecunoscută parte a Manhattan-ului în care îşi dau întîlnire artele şi artiştii non-establishment. Mărturisesc, e prima dată cînd am surîs la această glumă, fiindcă, spre deosebire de alte dăţi, cunoşteam East Village. O zi mai tîrziu, văd piesa The Fever, scrisă şi interpretată de Wallace Shawn, un text extrem de dur la adresa mascaradei de bonomie pe care se construieşte comportamentul individual în ţările puternice, faţă de cele dominate economic, militar, geo-politic. Newyorkezii plecau din sală cu un nod în gît, aşa cum nu sînt deloc obişnuiţi să o facă, fiindcă teatrul şi artele sînt pentru ei doar entertainment, ele nu reprezintă în nici un caz un declanşator de lucidă introspecţie. În fine, o Madame Butterfly, văzută la Metropolitan Opera şi pusă în scenă de Anthony Minghella, m-a convins că oricine doreşte să retrăiască opera în cultura ei cea mai tradiţionalistă trebuie să vină la New York! Iată peisajul artistic direct (şi asta nu e decît o simplă, minusculă mostră) în mijlocul căreia orice propunere de conexiune culturală cu alte ţări devine un gest, pe cît de natural, pe atît de nesemnificativ, dată fiind autoreferenţialitatea de azi a domeniului artistic din America. Cum poate exista, în aceste condiţii, noţiunea de export cultural? Cum se poate evidenţia şi singulariza o propunere artistică sau culturală venită din alt orizont? În primul rînd, ar fi să ai o filozofie pragmatică: "dacă nu-i poţi bate, alătură-te lor!". Cultura română care îl interesează pe un newyorkez este cea care îi arată că peste tot în lume problemele sînt aceleaşi. De pildă, lectura textelor din noua dramaturgie sau prezenţa, la un teatru din New York bine intrat în circuit, a unor piese scrise de tineri români despre probleme ca: dependenţa de droguri, grotescul sufocant al culturii de supermarket, deprimanta curgere a zilelor în muncă, trafic, somn şi tot aşa... nevoia de a te deconecta de acest ritm infernal, iată un mod de a citi realitatea românească aşa cum ar citi-o orice tînăr american. Apoi, există acea formă de export cultural care vorbeşte despre teritorii total necunoscute, cum ar fi literatura, adică existenţa unui spaţiu narativ îndepărtat şi diferit, reprezentat de scriitori pe care, nu-i aşa, pentru că nu îi cunoşti, ai încă timpul să-i descoperi, şi care sînt, tocmai de aceea, demni de interes. Deci, "spune-le despre ceva ce nu ştiu şi sînt curioşi să afle". În fine, să te aliezi cu artişti români, al căror prestigiu internaţional este deja cucerit, e forma cea mai sigură de export cultural. Bineînţeles că toate aceste moduri de a construi o existenţă artistică în New York par simple şi că ele sînt, în realitate, extrem de relative. Există azi zeci de feluri diferite de a conecta culturile, iar această conectare nu are întotdeauna nevoie de prezenţa unei "instanţe", schimburile artistice se petrec pur şi simplu fiindcă lumea a devenit o imensă reţea activ-interactivă. Ceea ce însă ar trebui poate înţeles e că un gest cultural poate să fie extrem de adecvat într-un context şi total neadecvat în altul. Nu poţi reconstrui aceeaşi stare de graţie, de pildă, a unui spectacol care e de mare succes în ţara lui, pur şi simplu, fiindcă îl transporţi la New York. Aşa cum nu poţi ignora faptul că un artist ca Dan Perjovschi are expoziţie la MoMa, nu fiindcă e român (aşa cum ne-ar plăcea să credem), dar fiindcă e un artist a cărui cotă internaţională a devenit axiomatică. Inteligenţa în exportul cultural e tocmai aceea de a da unui asemenea artist (şi altora ca el) locul pe care îl merită în cultura sa naţională, cea care, de fapt, l-a hrănit şi inspirat şi faţă de care un asemenea creator rămîne aproape întotdeauna fidel. În fine, poate că cel mai dificil examen al exportului cultural rămîne acela al imaginii pe care artele şi artiştii unei ţări îl comunică despre ea. Este România asemeni celei din filmul Occident sau cea din Moartea domnului Lăzărescu sau din A fost sau n-a fost? Cred că, pentru exportul cultural, e mai puţin important cît de mult e sau nu aşa "România de azi", dar este esenţial că în România există artişti care au curajul, talentul şi umorul să cîştige reputaţie internaţională spunînd despre ţara lor o poveste, chiar dacă nu cea mai tandră, cea mai omeneşte credibilă. Poveste care devine, tocmai de aceea, universală. New York, februarie 2007

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Pui cu hummus și legume proaspete Foto api.retete.transavia.ro jpg
Pui cu hummus și legume proaspete - rețeta rapidă de cină cu beneficii antiinflamatoare pe care toată familia o va iubi
Pui cu hummus și legume proaspete — rețeta rapidă, sănătoasă și antiinflamatoare pe care toată familia o va iubi. Ideală pentru cine echilibrate și pline de savoare!
uta fb jpg
Plajă la Eforie Nord FOTO Shutterstock
O taxă neobișnuită a provocat controverse printre români. „Să pună taxă și pe costumul de baie, nu?”
Fie că este vorba despre facturi sau despre produse banale din magazine, totul pare să devină mai scump în ultima perioadă. Iar același lucru se întâmplă și cu vacanțele, care acum necesită un buget ceva mai generos decât în anii trecuți.
Dragos Anastasiu, foto facebook Dragos Anastasiu jpg
Reforma pensiilor speciale. Anastasiu: „Pensionarea la 50 de ani nu e un lucru normal. Trebuie corectat”
Guvernul Bolojan încearcă să găsească soluții pentru reforma pensiilor speciale, în special a celor ale magistraților, a dat asigurări vicepremierul Dragoș Anastasiu. „Pensionatul la 50 de ani nu e normal. Eu înțeleg perfect furia, o am și eu”, a spus vicepremierul.
Horoscop 22 28 aprilie, Shutterstock jpg
Horoscop duminică, 13 iulie. Nativii unei zodii au noroc la bani într-o situație neașteptată
Lorina, astrologul Click!, vine cu predicțiile complete pentru toate cele 12 semne zodiacale, pentru ziua de duminică, 13 iulie.
faleza Constantei jpg
Povești din Portul Turistic Tomis: „Am înlemnit: la bord au urcat Gheorghe Dinică, Marin Moraru și Radu Beligan“
Pe muzica filmului „Pirații din Caraibe“ sau doar a valurilor, rând pe rând navele de croazieră încărcate de turiști părăsesc Portul Tomis într-o aventură pe mare.
Screenshot 2025 07 12 211434 png
Adolescent rănit la „Beach, Please!”, după ce a fost pus de un rapper să sară de pe scenă. Reacția lui Selly: „Atitudine iresponsabilă”
Un moment șocant a avut loc la festivalul Beach Please. Un adolescent de 15 ani, Nicolas, a ajuns la Terapie Intensivă după ce a fost încurajat să sară de pe scenă de către rapperul american Destroy Lonely. „Când am căzut, am crezut că mor”, a spus băiatul.
0357d06a9cf10f2e9e47e77d6c6cfaa7f54 jpeg
Ultima vară a Ceaușeștilor. Lavinia Betea, istoric: „Erau bătrâni, nu li se mai potrivea litoralul“
În ultima vară a cuplului Ceaușescu, vacanța a însemnat doar continuarea vieții de partid: mutarea la Neptun sau Snagov aducea ședințe, vizite oficiale și rutină birocratică. Sub aparența concediului, Ceaușeștii au rămas mereu la datorie, fără adevărată relaxare.
Screenshot 2025 07 12 203918 png
Cojo, mesaje dure despre droguri și violență, pe scena „Beach, Please!”. „Băieți, ceea ce urmează nu e un atac la adresa voastră”
Moment inedit pe scena Beach Please! Artistul Cojo a transmis meseje tinerilor în care vorbește despre lupta împotriva violenței față de femei, consumul de droguri, îndemnându-i să meargă la terapie sau să ceară ajutor.