Ceci n'est pas Ministerul Culturii

Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Ceci n'est pas Ministerul Culturii jpeg

Acum aproape un secol, în septembrie 1939, filozoful și scriitorul polonez St. I. Witkiewicz se sinucidea, la anunțul că Armata Roșie a trecut granița de Răsărit a Poloniei, ceea ce pentru el confirma faptul că arta, filozofia și cultura, așa cum le înțelegea el, își trăiesc ultimele zile. Autor, printre altele, al romanului Nesațul – despre care scrie Czeslav Milosz în introducerea Gîndirii captive –, Witkiewicz e cel care parabolizează standardizarea și spălarea pe creier a individului prin îngurgitarea pastilei Murti-Bing. Pastila, odată înghițită, face ca operele de artă disonante să pară niște prostii, complexitățile și atrocitățile istoriei să fie uitate și arta să devină un lucru util, lipsit de abstracțiune și spiritualitate.

Iată-ne în 2018, martori ai unor atitudini demne de „murti-bingism“: opere de artă scoase din muzee pentru așa-zisul lor caracter pornografic și abuziv (adică disonant), afișe reproducînd creații ale lui Egon Schiele cenzurate pentru că agresează vizual trecătorii, invadarea unui cinematograf de către un grup de creștini habotnici pentru a interzice vizionarea unui film premiat la Cannes. În Europa, miniștrii Culturii nu au avut vreo declarație comună legată cel puțin de primele două acțiuni, cît despre ceea ce s-a întîmplat la Muzeul Țăranului Român, nu va exista, probabil, vreo poziție din partea actualului ministru al Culturii și Identității Naționale. Explicația este una și aceeași, atît la nivel european, cît și la nivel național, și e una simplă: ceea ce ar declara, individual sau în grup, miniștrii Culturii europeni nu ar avea, de fapt, nici un efect concret în societate, nu ar produce vreo modificare de atitudine și nu ar determina vreo revizuire a pozițiilor celor implicați.

Am urmărit în ultima vreme opinii despre cum ar trebui să fie un ministru al Culturii (cel din România, în cazul de față) și aș avansa aici cîteva clarificări cît se poate de prozaice legate de acest subiect, pe care discursurile idealiste pe care le consemnez de fiecare dată cu tristețe și saturație nu le iau în considerație. Problema nu este cum ar trebui să fie ministrul Culturii, ci cum ar trebui să fie Ministerul Culturii în România de azi.

Iată, printre altele, de ce. În primul rînd, în actuala configurație a infrastructurii guvernamentale, ministrul Culturii are în subordine cea mai prost plătită adminstrație. Ministerele „slabe“, precum cel al Românilor de Pretutindeni, cel al Mediului sau al Educației sau al Sănătății (slabe prin natura neeconomică a profilului lor), au, toate, o adminstrație cu salarii mici și foarte mici. Asta explică, într-o foarte mare măsură, ineficiența lor, precum și incapacitatea de a pune în practică măsuri viabile, pe termen mediu și lung, în favoarea cetățenilor pe care aceste administrații îi deservesc și din ale căror taxe își încasează venitul. Asta explică și lipsa totală de motivație a angajaților și permeabilitatea lor la trafic de influență și la corupție. În sinteză, singura cale a unui angajat de a viețui într-un asemenea sistem este fie aceea de a fi ineficient sau incompetent, fie aceea de a fi corupt. Pentru aceia care sînt însă de bună-credință, care au competențe și lucrează în Ministerul Culturii de ani buni, acceptînd salariul foarte mic și schimbările foarte dese de miniștri, nu este un climat benefic. Ei se plafonează și se izolează, din păcate, considerînd că ceea ce fac este și rămîne o formă de compromis. În loc să îi stimuleze, instituția îi limitează profesional și uman.

Cu această situație se confruntă toți miniștrii Culturii din ultimii zece ani și chiar și aceia care au vrut, fără succes, să o remedieze, au constatat în ce măsură această realitate creează un blocaj instituțional major.

Cazul patrimoniului

Să luăm, de pildă, cazul direcțiilor regionale pentru cultură aflate în subordinea MCIN – cele care acordă, printre altele, avize pentru clădirile de patrimoniu. Ineficiența acestor direcții e direct proporțională cu resursa umană minimă pentru cantitatea de dosare tratate și cu slaba remunerație primită pentru o activitate esențială unui demers cultural fundamental – cel al recenzării, avizării și evaluării stării patrimoniului din România. La nivel central, la minister, situația este și ea problematică. Dacă, în perioada ministeriatului Monei Muscă, Direcția Patrimoniu avea 35 de angajați, astăzi aceeași direcție are doar șase angajați. O simulare făcută acum doi ani de către Oana Bogdan, secretar de stat la acea vreme pe domeniul patrimoniu, a constatat că, în medie, în MCIN intră 500 de dosare pe săptămînă și pot fi tratate complet, cu activitate susținută peste program, doar 50! Cum poate un ministru să intervină într-o asemenea situație? Prin cererea de suplimentări de posturi la guvern; or, aceste posturi, chiar dacă ar putea fi alocate, vor fi încadrate salarial la un nivel care nu atrage pe nimeni. Retoric, ne preocupă patrimoniul. Practic, nu!

La rîndul său, Institutul Național al Patrimoniului (INP), dincolo de problemele salariale, are de ani de zile o problemă endemică legată de multianualizarea banilor necesari anumitor șantiere de importanță națională. Refuzînd existența creditelor de angajament pentru MCIN, Ministerul Finanțelor din guverne succesive condamnă șantierele de patrimoniu la constante întreruperi. Restaurarea patrimoniului nu poate să fie finalizată, în anumite cazuri, pe baza bugetului anual – cu atît mai puțin într-o țară care nu a reușit încă să își construiască autostrăzile importante –, iar necesitatea de a relua de fiecare dată procedurile administrative pentru a continua lucrările deja începute nu face decît să arunce în derizoriu și ineficiență un demers pe care orice politică publică în domeniu ar trebui să îl considere o prioritate absolută.

Un ministru al Culturii, oricine ar fi el, nu poate debloca o asemenea stare de fapt fără intervenția premierului și a ministrului Finanțelor. Iată un caz în care, indiferent de culoarea politică, opțiunea pragmatică a guvernelor a fost aceeași în ultimul deceniu și jumătate: una în defavoarea restaurării patrimoniului național.

Proiectele prioritare 

Ministrul poate susține, pe baza unor avize interne minimale, „proiecte prioritare“. Prioritare pentru cine și în conformitate cu ce criterii? Atîta vreme cît nu există o strategie culturală adoptată de guvern, pot să fie aplicate orice criterii, ele variind de la un ministru la altul, sub oblăduirea plină de compasiune a angajaților ministerului, care „instruiesc“ fiecare nou ocupant al postului în legătură cu felul în care, pînă acum, au fost alocate subsidiile, pe motive mai mult sau mai puțin subiective. Firește, unele proiecte sînt, în sine, valoroase, dovedindu-și rezistența în timp și serviciul public prin impactul lor local și internațional (TIFF în Cluj, FITS în Sibiu sau Bienala de la Veneția). Dar o dezbatere reală, bazată pe evaluări cantitative și calitative substanțiale a proiectelor susținute nu a avut niciodată loc. O metodologie a depunerii acestor proiecte și a cererilor nu a fost niciodată dezbătută pentru a putea fi pusă ulterior în practică în mod consecvent. Ce echilibru există între diversele domenii pentru proiectele prioritare? Ce tip de proiecte susținem cu prioritate: cele tradiționale sau cele contemporane, și de ce? Care e ponderea dată organizațiilor față de cea oferită instituțiilor din subordine? Întrebări esențiale, la care miniștrii nu pot să dea un răspuns convingător în lipsa unei strategii-cadru, a unei strategii culturale adoptate politic în sens superior, nepartinic.

Managementul instituției culturale

În fine, devine o evidență că, prin natura legii actuale a managementului acestor instituții, sînt puse în paranteză două principii esențiale, atît de necesare calității actului intelectual și creativ. Primul este etica în guvernanță. Al doilea: viziunea artistică. Administrația domină artisticul pînă la sufocare, iar etica în guvernanță este inexistentă atîta vreme cît managerii multor instituții publice au puteri discreționare în privința deciziilor privind actul artistic.

În plus, pentru instituțiile de spectacol, lipsa corelării politicilor educaționale cu cele culturale a produs un dezechilibru grav. Anume, „aruncarea“ pe piața muncii a mii de actori fragilizați din punctul de vedere al statutului de angajat, constrînși să facă față unei piețe de muncă tensionate și volatile, fără ca măsuri de politici publice să compenseze asta prin inițierea, de exemplu, a unor cadre legislative dedicate încurajării dezvoltării spațiilor alternative și a logicii de lucru „de trupă“.

Reformele, care ar trebui să ia drumul unor inițiative legislative, pot fi făcute doar cu participarea altor ministere, de care cel al Culturii e dependent. Uneori trebuie obținute nu mai puțin de 14 avize pentru trecerea unei măsuri cu specific cultural. Mulți dintre miniștrii celorlalte domenii nu le înțeleg pentru că sistemul cultural este, în opinia generală, un domeniu nesistemic, incontrolabil și „citit“ prin prisma vedetelor, nu prin cea a arhitecturii culturale generale.

Mă opresc, deocamdată, aici. Ar mai fi multe exemple de citat, dar rolul acestor exemple nu este decît acela de a reformula concluzia de la începutul acestui articol: irelevanța unui ministru care conduce un minister slăbit, cu resursa umană incompletă și nemotivată, învechit într-o birocrație ale cărei instrumente sînt de mult depășite.

În grija cui rămîne, așadar, Cultura? Din păcate, mă tem că foarte curînd ea va fi definitiv în grija celor care, asemeni personajului din Soumission a lui Michel Houellebecq, vor ști cel mai bine să se supună. 

Corina Şuteu este expert internaţional în management şi politici culturale. A fost director al Mastère Spécialisé Européen en Management des Entreprises Culturelles al Şcolii de Comerţ din Dijon. A fost director al Institutului Cultural Român de la New York și, timp de opt luni, ministru al Culturii. Este preşedinte al Making Waves, festivalul de film românesc de la New York.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Fosa septică din Alunu - Vâlcea în care a murit un elev în 2014 Foto Adevărul
Obligația pe care o au românii care dețin fosă septică. Amenzile pornesc de la 5.000 de lei
O lege nouă îi obligă pe proprietarii de fose septice să se înscrie în Registrul de Evidență a Sistemelor Individuale Adecvate pentru Colectarea și Epurarea Apelor Uzate. Termenul limită este 30 octombrie 2022.
Adrian Nastase FOTO Inquam Photos/Octav Ganea
Adrian Năstase a pierdut la CEDO procesul cu statul român privind judecarea dosarului Zambaccian
CEDO a respins în unanimitate cererile fostului premier, drept inadmisibile, după ce Adrian Năstase și soția sa au reclamat că le-au fost încălcate drepturile în judecarea dosarului.
stela si arsinel jpeg
Legatura deosebită dintre Arșinel și Stela: detalii mai puțin cunoscute despre cuplul de aur al scenei românești
Cuplul de aur al scenei românești Alexandru Arșinel și Stela Popescu s-a format la finalul anilor '70. După moartea fulgerătoare a Stelei Popescu în 2017, joi lumea teatrului a rămas și fără Alexandru Arșinel, care a murit la vârsta de 83 de ani.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.