Improvizații despre un profesor emeritus: Florin Mihăilescu

Publicat în Dilema Veche nr. 907 din 26 august – 1 septembrie 2021
Improvizații despre un profesor emeritus: Florin Mihăilescu jpeg

Sînt printre aceia care, privilegiați fiind, îl cunosc pe Florin Mihăilescu de multă vreme. L-am întîlnit prima dată cînd aveam 14 ani, era cu Svetlana Mihăilescu, soția lui (excepțional pictor de costume, da, asta este o vocație și o meserie), și pot mărturisi aici, la mulți ani distanță, că ceea ce m-a impresionat a fost, în capul meu de adolescentă, cît erau de frumoși, amîndoi. Împreună și separat.

Frumoși în sensul acela al filmelor lui Truffaut. Interiorizați, neliniștiți, inseparabili, plini de încrederea senin acceptată a propriei vocații, lipsiți de ifose… doi artiști. Curînd, aveam să pricep că ceea ce îi distingea cu adevărat era faptul că aveau talent. Împreună și separat.

De la Secvențe, al lui Tatos, la De ce trag clopotele, Mitică, al lui Pintilie, și Iacob, al lui Daneliuc, dar și în filmele făcute cu Stere Gulea sau Dan Pița, Florin Mihăilescu este unul dintre acei oameni pe care îi poți numi maeștri în sensul cel mai puțin pretențios.

Acum un an, în plină pandemie, am văzut la cinematecă Există joi al lui Adrian Petringenaru (un film din anii ’80) și e impropriu să descriu emoția pe care mi-a stîrnit-o camera, fiindcă fără să vezi cum e filmată această peliculă, orice descriere analitică rămîne de prisos.

Așezat cu Svetlana în sală, Florin Mihăilescu se uita aparent fără expresie la o muncă din alte timpuri a cărei strălucire, cu siguranță, nu îi diminua simțul autocritic. Nu știu la ce s-a gîndit în timpul filmului, dar a găsit cu siguranță multe detalii care pe el l-au deranjat, într-o construcție care, pentru mine, ca imagine, era flawless.

Ca artist, Florin Mihăilescu și-a pus amprenta pe zeci de creații extraordinare; ca educator, a format, a acompaniat, a certat și făcut să crească multe generații de operatori hors-concours. Primind de la Senatul UNATC distincția de profesor emeritus, Florin Mihailescu, artistul și profesorul, a ținut un discurs pe cît de sintetic, pe atît de nostalgic și de încărcat de reală preocupare. Vorbind despre cum i se pare că se face azi film, el a spus că vede o cameră mare, albă, goală, cu perdele care flutură și printre care se mai strecoară, din cînd în cînd, o adiere strălucitoare, și cam atît…

E o frază care dă de gîndit provenind de la un împătimit, timp de cincizeci de ani, de camera de filmat și de sala de proiecție. Înțelesul adevărat a ceea ce a spus mi s-a revelat însă anul acesta, la TIFF, văzînd filme de Eric Rohmer, una dintre binevenitele și atît de necesarele retrospective pe care festivalul le programează. Nimic din această retrospectivă a marelui regizor nu te face să te gîndești la o cameră goală, albă, cu energie moartă. Dimpotrivă. Filmele îți renasc mintea și spiritul, îți încearcă emoția, îți verifică sensibil rafinamentul și te obligă să dai timp contemplației, să interacționezi cu opera de artă, ca să te lași transformat de ea și ridicat din cotidian. Așa a fost, cîndva, cinema-ul, exclami în gînd. Acum, spațiul acela – traversat de sensibilitate, de gînduri nespuse, încărcat de „un timp inteligent“ – s-a evaporat sub povara tehnologiilor și a trăirilor prefabricate, rapide și formale.

Apoi, văzînd Întregalde, filmul lui Radu Muntean, am reformulat în termenii Noului Val afirmația lui Florin Mihăilescu. Filmul acesta al lui Muntean are o calitate de turnesol, de oglindă întoarsă cu luciditate și franchețe către lumea de azi și, mai ales, către artificialitatea ei – lipsită de farmec, dar plină de pretenții. Vedeta filmului este un neprofesionist care își interpretează rolul fără greș și care este absolut spectaculos în autenticitatea lui. Construită cu precizie absolută, povestea pare să fie despre empatie, generozitate reală, izbirea între lumea orașului și cea rurală, între minciună și adevăr.

Personajele de la oraș sînt, toate, marcate de furia despre care Muntean vorbea deja în primul lui film. Cele de la sat sînt marcate de acceptare și umor. Care dintre ele știe mai bine, oare, ce este viața?!

Așa ca mai toate filmele bune din Noul Val, e un film al cărui final e povestea însăși.

Florin Mihăilescu nu vrea să contemple, însă, această formă de artă cinematografică, în care esteticul ia doar forme aspre, nefinisate, răvășite de amprenta profană a lui „ca în viață“.

Lumea s-a schimbat, arta s-a schimbat.

Poate că, tocmai de aceea, e cu atît mai important să asculți ce are de spus cineva care a jucat și a filmat Secvențele lui Tatos. Fiindcă, aș îndrăzni să spun, între aceste două lumi estetice ale cinematografiei contemporane descrise mai sus ar fi necesare mai multe punți și mai puține perdele.

Profesor emeritus, cu siguranță. Dar și un amănunt personal și o calitate mult mai rară: ca prieten, Florin Mihăilescu este unul dintre puținii care merită, cu adevărat, acest cuvînt.

Corina Șuteu este expert în politici culturale și fost ministru al Culturii.

Foto: captură YouTube

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
NYP: Minciunile oamenilor de știință cu privire la pandemia COVID-19. Virusul care a omorât milioane de oameni, posibil creat de om
La patru ani de la izbucnirea pandemiei de Covid, în SUA se aduc acuzații de falsificare a adevărului de către oamenii de știință, iar dr. Fauci este arătat cu degetul pentru că a ținut cu „big pharma”.
image
Copii forțați de părinți să stea la cerșit pe vânt și ploaie, printre mașini, pe un drum din Buzău
Poliția a pus capăt chinurilor la care au fost supuși mai mulți copii și un adult cu handicap chiar de către cei care ar trebui să aibă grijă de ei. Două cupluri din comuna buzoiană Siriu, care aveau relație de concubinaj, și-au obligat copiii și nepoții, minori și un adult invalid, să cerșească
image
Profesoară în vârstă de 30 de ani, găsită vinovată după ce a făcut sex cu doi elevi minori. Ce îi scria unuia dintre tinerii de 15 ani VIDEO
O profesoară de matematică din Marea Britanie, în vârstă de 30 de ani, supranumită „Bunda Becky” de către elevi, a fost găsită vinovată pentru că a întreținut relații sexuale cu doi adolescenți. În fața instanței, ea a încercat să dea vina pe comportamentul elevilor.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.