festivaluri literare

Festivalurile sînt, probabil, cel mai bun lucru care s-a întîmplat literaturii române în ultimul deceniu. Creșterea și înmulțirea lor, deschiderea internațională, diversificarea evenimentelor și activităților, mixarea literaturii cu alte arte, toate acestea au avut ca efect imediat o împrospătare a cîmpului literar și chiar a pieței de carte fără de care imaginea de ansamblu ar fi fost abia atunci cu adevărat tristă.

În „marea dezordine culturală“ în care trăim, iureșul festivalurilor aduce culoare și diversitate. Încă sînt prea puține, după gustul meu (în special cele strict literare), mai e loc destul pentru creativitate, pentru inventarea unor concepte noi. Căci festivalurile aduc artele la îndemîna oamenilor, (re)construiesc comunitățile umane

Ce e scriitorul pentru un oraș cu 10-20.000 de locuitori sau cu 100.000 de locuitori? Ei bine, el reprezintă, încă, pe cel care spune povestea cetății și a locuitorilor ei, el este cel care inventează orașe invizibile, oglinzi nevăzute ale orașului real,

Cred că lumea se bucură să vadă poeți în carne și oase și drept dovadă e faptul că în timpul festivalului se vînd foarte multe cărți de poezie. Cred că un festival literar ar trebui să promoveze literatura contemporană, cu precădere literatura română, dar, firește, și pe cea străină. Un festival literar bine organizat poate să ajungă o marcă înregistrată, ca marile festivaluri de muzică.

Fiind un festival mic, cu un buget de maximum 10.000 de euro, am putut supraviețui ani la rîndul găsind noi sponsori care să ne ofere cîte o mie, două de euro, aplicînd la Ministerul Culturii pentru, iarăși, vreo 2000 de euro, aplicînd la ArCuB, la AFCN,