În general, brand-urile se duc acolo unde găsesc mulți oameni ușor de convins. Ele căpușează trend-uri sociale existente, nu se duc împotriva curentului și nu încearcă să susțină cauze pierzătoare. Și literatura pare să fie una dintre aceste cauze. De la modalitatea preferată a românilor de a fugi din realitate, literatura este acum arta de care fug toți tinerii și toate brand-urile.

Explozia digitalului cu informația deja mestecată și conținut video captivant, nivelul de atenție al oamenilor redus la cîteva secunde, și mai ales aruncarea intelectualului într-un colț al scenei sociale au făcut ca literatura să fie pe ultima pagină în agenda de sponsorizare a brand-urilor. Logic: pînă la urmă, literatura nu are vedete care au mulți fani și-ți aduc multe vizualizări pe Instagram sau Facebook. Literatura nu are imagini și sunete, nu este interesant să o proiectezi pe un zid și nu o poți da la maximum. Scriitorii sînt introvertiți, nu sînt întotdeauna charismatici, nu sînt neapărat figuri pe care vrei să le asociezi cu brand-ul tău. Cărțile sînt, pentru din ce în ce mai mulți oameni, obiect de design interior, nu o sursă de cunoaștere sau de entertainment. Povestea scrisă te obligă la un efort de timp și de concentrare. Un efort pe care nu mulți oameni mai sînt dispuși să-l facă, din moment ce au un telefon deștept care le satisface cu o singură atingere foamea de informații sau de distracție. Și, cireașa peste tortul acestei revoluții tehnologice care ne a schimbat felul de a citi realitatea, modelul intelectualului (tradiționalul consumator de literatură) este unul de marginal și de pierzător.

În trecut, cultura generală și îmbogățirea permanentă a intelectului erau o măsură a succesului unui om. Asta nu se mai întîmplă azi. Nu mai există o legătură clară între putere, bani și munca intelectuală. Cînd prim-ministrul țării dă semne clare că nu este prieten cu ideea de a citi o carte, avînd dificultăți de citire de pe o foaie de hîrtie, mesajul care vine de sus este unul antiintelectualist.

Dar dacă iei punct cu punct toate lucrurile negative pe care le-am scris mai sus, poate că identifici cîteva direcții de acțiune pentru a face literatura un fenomen vandabil către brand-uri. Trebuie să susții scriitori care vor să se promoveze și cu Instastory-uri, nu numai cu texte scrise în reviste de specialitate. Trebuie să faci literatura interactivă și spectaculoasă din punct de vedere vizual și sonor pentru ca tinerii să te lase să intri în lumea lor. Trăim într-o epocă în care cuvîntul poate fi animat, în care sunetul poate fi vizualizat. Din cînd în cînd mai trebuie să faci campanii despre puterea cuvîntului și puterea poveștii. Campanii care să ajungă și la Alexandria. Și nu trebuie să faci intelectualul cool, nu pentru bulele de hipsteri sau de intelectuali, ci trebuie să îl faci necesar pentru mainstream-ul românesc. Cum? Poate că un brief către agențiile de publicitate ar naște mai multe idei în zona asta.

Cartea pare a fi pe moarte, dar storytelling-ul și literatura, nu. Se mută în digital, și cu cît mai mulți scriitori vor adopta noul lor rol de scriitori digitali, cu atît mai mulți oameni se vor strînge în jurul lor. Iar brand-urile nu vor întîrzia să apară. 

Valentin Suciu este creative partner la Jazz Communication.

Foto: flickr.com