Hai noroc și la mai mare!

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
Hai noroc și la mai mare! jpeg

În urmă cu un secol, Petre Carp spunea că „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni”. Butada se justifica (parțial) în condițiile în care, deși fusese învinsă pe cîmpul de luptă și semnase umilitoarea Pace de la Buftea, România reușise să aducă Transilvania și Bucovina în granițele naționale. Trebuie precizat că în vorbele conservatorului Petre Carp se regăsesc urmele antipatiei față de politicienii liberali a căror contribuție diplomatică la forma finală a Tratatului de la Versailles e imposibil de ignorat.

Se pare că norocul nu caracterizează doar România ca stat, ci și pe români în general. Sîntem la coada clasamentului european în privința cheltuielilor pentru asigurări facultative. Românul se știe norocos. N-o să-i ia foc tocmai lui casa în anul ăsta; și nici n-o să se îmbolnăvească grav; cît despre accidente de mașină, să fim serioși: sîntem șoferi de excepție – dovadă viteza cu care se circulă pe șoselele patriei. Raționamentul e simplu: dacă-mi fac asigurare, probabilitatea ca la sfîrșitul anului să constat că am dat banii degeaba e imensă – de ce aș risca?

În același timp, românii sînt printre națiunile ai căror membri cheltuiesc cei mai mulți bani pe diverse jocuri de noroc – de la tradiționala loterie la mai atractivele „păcănele”, pînă la pariurile sportive. Putem constata asta numărînd stabilimentele dedicate în orice oraș din țară (de obicei le găsim în apropierea caselor de amanet). Și aici intervine o raționalitate specifică: ce pot face cu 10 lei? Nici un pachet de țigări. Dar gîndește-te, dacă aș cîștiga milionul...?

Este, într-adevăr, norocoasă România? Ar fi semne că da. De exemplu, unii comentatori cîrcotași ar afirma că, dacă în 1999 n-ar fi existat conflictul din Iugoslavia și nevoia americanilor de a ne survola teritoriul, România ar mai fi avut de așteptat și după 2004 pentru a fi admisă în NATO. Cu aderarea la Uniunea Europeană s-ar zice că a fost la fel, am fi prins în 2007 ultimul tren înaintea crizei economice care a îngustat substanțial porțile raiului.

Acum, cu COVID-ul. România avînd, comparativ cu Europa Occidentală, puține linii de tramvai directe către Wuhan, virusul ucigaș a ajuns la noi cu întîrziere de cîteva săptămîni. Dar veștile despre morgile arhipline din Italia l-au precedat, astfel încît măsurile de limitare a răspîndirii – starea de urgență – au fost introduse rapid și cu intensitate comparabilă cu țările europene deja dominate de valul pandemic. Avansul restricțiilor asupra contagiunii a redus simțitor efectele nefaste ale primului val: dacă maximul deceselor din UE a fost de 83 la un milion de locuitori (182 în Italia), România nu a înregistrat, în primul val, mai mult de 17 decese la un milion de locuitori. Așadar, un răgaz conjunctural ne-a permis să luăm măsurile de prevenție din timp și, astfel, am limitat efectele dezastruoase. Numai că unii au tras concluzia că așa sîntem noi, românii, mai norocoși și mai rezistenți la COVID (gena dacică).

În valul al doilea (sfîrșitul lui 2020) ne sincronizaserăm cu restul Europei și proporțiile tragediei au fost comparabile: în Europa maximul a fost de 116 decese/1 milion, în România – 135. Guvernanții nu prea mai erau dispuși să adopte măsuri dure – a fost toamna alegerilor locale și a celor parlamentare –, au mizat mai mult pe norocul și rezistența naturală a românului.

Anul 2021 a început sub semnul entuziasmului pentru vaccin. Autoritățile n-au făcut mare lucru pentru o campanie eficientă, nu prea s-au interesat de soarta categoriilor cu risc mare de îmbolnăvire. În timp ce țările Europei de Vest reușiseră încă din aprilie să vaccineze cvasi-totalitatea populației vîrstnice, noi nu am reușit astăzi, după un an, să vaccinăm decît 45% din populația de peste 60 de ani.

În primăvară, ne consideram norocoși că trăim în țara cu cele mai mari procentaje de oameni vaccinați, veneau oameni din restul continentului să se inoculeze aici, pentru că la ei acasă mai aveau de așteptat, prioritari fiind (faptic, nu doar declarativ) vîrstnicii. Am clamat victoria asupra pandemiei, vaccinarea a devenit un capitol secundar în politicile publice – erau mai importante luptele interne din PNL și cele din interiorul coaliției guvernamentale. Practic, politicienii au adoptat raționamentul românului fața cu polița de asigurare: de ce să ne batem capul cu acțiuni de vaccinare pentru categoriile cu risc, în zonele deficitare, cu campanii de persuasiune țintite către grupurile reticente? De ce să adoptăm măsuri nepopulare, cînd sondajele ne sînt și așa nefavorabile? Poate trece pandemia, și atunci am pierdut degeaba puncte în intențiile de vot (ele s-au pierdut oricum, dar e altă poveste).

Pandemia nu a trecut, nici în restul lumii, nici la noi. A venit valul patru. De data asta, el nu s-a prea simțit în Europa, dar la noi a fost cumplit. În timp ce în țările vestice nu s-au atins 25 de decese la un milion de locuitori, la noi erau 328, la sfîrșitul lui octombrie. Ca să ne dăm seama de proporțiile dezastrului, ne uităm la valorile mortalității excesive (mortalitatea excesivă, „excess mortality”, reprezintă diferența dintre media ratelor de mortalitate înregistrate lunar în anii premergători pandemiei, 2017-2019, și cea din luna corespunzătoare din timpul pandemiei; datele prezentate sînt extrase de la Eurostat [demo mexrt]). La nivelul Uniunii Europene, maximul a fost de 20%, înregistrat în aprilie 2021; în România, în octombrie, excesul de mortalitate a fost de 110%. Au murit, numai în octombrie, cu 22.553 mai mulți oameni decît într-un octombrie obișnuit.

A părăsit norocul România, la sfîrșitul anului 2021? Sau, cumva, au abandonat-o politicienii, adică cei care ar trebui să elaboreze și să pună în operă politici publice? Începe valul cinci – cu puțin noroc scăpăm.

Mircea Kivu este sociolog.

Foto: adevarul.ro

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.