Hai noroc și la mai mare!

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
Hai noroc și la mai mare! jpeg

În urmă cu un secol, Petre Carp spunea că „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni”. Butada se justifica (parțial) în condițiile în care, deși fusese învinsă pe cîmpul de luptă și semnase umilitoarea Pace de la Buftea, România reușise să aducă Transilvania și Bucovina în granițele naționale. Trebuie precizat că în vorbele conservatorului Petre Carp se regăsesc urmele antipatiei față de politicienii liberali a căror contribuție diplomatică la forma finală a Tratatului de la Versailles e imposibil de ignorat.

Se pare că norocul nu caracterizează doar România ca stat, ci și pe români în general. Sîntem la coada clasamentului european în privința cheltuielilor pentru asigurări facultative. Românul se știe norocos. N-o să-i ia foc tocmai lui casa în anul ăsta; și nici n-o să se îmbolnăvească grav; cît despre accidente de mașină, să fim serioși: sîntem șoferi de excepție – dovadă viteza cu care se circulă pe șoselele patriei. Raționamentul e simplu: dacă-mi fac asigurare, probabilitatea ca la sfîrșitul anului să constat că am dat banii degeaba e imensă – de ce aș risca?

În același timp, românii sînt printre națiunile ai căror membri cheltuiesc cei mai mulți bani pe diverse jocuri de noroc – de la tradiționala loterie la mai atractivele „păcănele”, pînă la pariurile sportive. Putem constata asta numărînd stabilimentele dedicate în orice oraș din țară (de obicei le găsim în apropierea caselor de amanet). Și aici intervine o raționalitate specifică: ce pot face cu 10 lei? Nici un pachet de țigări. Dar gîndește-te, dacă aș cîștiga milionul...?

Este, într-adevăr, norocoasă România? Ar fi semne că da. De exemplu, unii comentatori cîrcotași ar afirma că, dacă în 1999 n-ar fi existat conflictul din Iugoslavia și nevoia americanilor de a ne survola teritoriul, România ar mai fi avut de așteptat și după 2004 pentru a fi admisă în NATO. Cu aderarea la Uniunea Europeană s-ar zice că a fost la fel, am fi prins în 2007 ultimul tren înaintea crizei economice care a îngustat substanțial porțile raiului.

Acum, cu COVID-ul. România avînd, comparativ cu Europa Occidentală, puține linii de tramvai directe către Wuhan, virusul ucigaș a ajuns la noi cu întîrziere de cîteva săptămîni. Dar veștile despre morgile arhipline din Italia l-au precedat, astfel încît măsurile de limitare a răspîndirii – starea de urgență – au fost introduse rapid și cu intensitate comparabilă cu țările europene deja dominate de valul pandemic. Avansul restricțiilor asupra contagiunii a redus simțitor efectele nefaste ale primului val: dacă maximul deceselor din UE a fost de 83 la un milion de locuitori (182 în Italia), România nu a înregistrat, în primul val, mai mult de 17 decese la un milion de locuitori. Așadar, un răgaz conjunctural ne-a permis să luăm măsurile de prevenție din timp și, astfel, am limitat efectele dezastruoase. Numai că unii au tras concluzia că așa sîntem noi, românii, mai norocoși și mai rezistenți la COVID (gena dacică).

În valul al doilea (sfîrșitul lui 2020) ne sincronizaserăm cu restul Europei și proporțiile tragediei au fost comparabile: în Europa maximul a fost de 116 decese/1 milion, în România – 135. Guvernanții nu prea mai erau dispuși să adopte măsuri dure – a fost toamna alegerilor locale și a celor parlamentare –, au mizat mai mult pe norocul și rezistența naturală a românului.

Anul 2021 a început sub semnul entuziasmului pentru vaccin. Autoritățile n-au făcut mare lucru pentru o campanie eficientă, nu prea s-au interesat de soarta categoriilor cu risc mare de îmbolnăvire. În timp ce țările Europei de Vest reușiseră încă din aprilie să vaccineze cvasi-totalitatea populației vîrstnice, noi nu am reușit astăzi, după un an, să vaccinăm decît 45% din populația de peste 60 de ani.

În primăvară, ne consideram norocoși că trăim în țara cu cele mai mari procentaje de oameni vaccinați, veneau oameni din restul continentului să se inoculeze aici, pentru că la ei acasă mai aveau de așteptat, prioritari fiind (faptic, nu doar declarativ) vîrstnicii. Am clamat victoria asupra pandemiei, vaccinarea a devenit un capitol secundar în politicile publice – erau mai importante luptele interne din PNL și cele din interiorul coaliției guvernamentale. Practic, politicienii au adoptat raționamentul românului fața cu polița de asigurare: de ce să ne batem capul cu acțiuni de vaccinare pentru categoriile cu risc, în zonele deficitare, cu campanii de persuasiune țintite către grupurile reticente? De ce să adoptăm măsuri nepopulare, cînd sondajele ne sînt și așa nefavorabile? Poate trece pandemia, și atunci am pierdut degeaba puncte în intențiile de vot (ele s-au pierdut oricum, dar e altă poveste).

Pandemia nu a trecut, nici în restul lumii, nici la noi. A venit valul patru. De data asta, el nu s-a prea simțit în Europa, dar la noi a fost cumplit. În timp ce în țările vestice nu s-au atins 25 de decese la un milion de locuitori, la noi erau 328, la sfîrșitul lui octombrie. Ca să ne dăm seama de proporțiile dezastrului, ne uităm la valorile mortalității excesive (mortalitatea excesivă, „excess mortality”, reprezintă diferența dintre media ratelor de mortalitate înregistrate lunar în anii premergători pandemiei, 2017-2019, și cea din luna corespunzătoare din timpul pandemiei; datele prezentate sînt extrase de la Eurostat [demo mexrt]). La nivelul Uniunii Europene, maximul a fost de 20%, înregistrat în aprilie 2021; în România, în octombrie, excesul de mortalitate a fost de 110%. Au murit, numai în octombrie, cu 22.553 mai mulți oameni decît într-un octombrie obișnuit.

A părăsit norocul România, la sfîrșitul anului 2021? Sau, cumva, au abandonat-o politicienii, adică cei care ar trebui să elaboreze și să pună în operă politici publice? Începe valul cinci – cu puțin noroc scăpăm.

Mircea Kivu este sociolog.

Foto: adevarul.ro

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.