„România needucată“

Publicat în Dilema Veche nr. 924 din 23 decembrie 2021 – 5 ianuarie 2022
Frica lui Putin jpeg

Printre dialogurile lui Platon, există unul, intitulat Menon, care atrage atenția cu un mic experiment psihologico-didactic: prin întrebări abil puse, dar fără a-i arăta vreodată rezolvarea, Socrate reușește să-l facă pe un tînăr sclav, complet ignorant, să descopere cumva singur soluția unei probleme de geometrie elementară: construcția (fără măsurători) a unui pătrat cu aria dublă față de aceea a unui pătrat dat – în cazul de față, unul cu latura de două unități. (Problema „duplicării” pătratului”.) Pentru Platon, reușita sclavului ar trebui să justifice teoria sa despre „reamintire” (reminiscență): orice cunoaștere este de fapt o reamintire – aceea a unei cunoștințe prezente deja sufletului într-o viață anterioară și uitate odată cu nașterea. Întrebările profesorului nu l-ar face deci pe elev să afle cu adevărat ceva nou, ci, numai depășind uitarea, l-ar determina să-și reamintească ceea ce – crede Platon – sufletul său nemuritor ar fi știut dintotdeauna.

Am reluat de mai multe ori „experimentul Menon” cu studenții mei la clasă și, de cele mai multe ori, reușita a fost deplină. Etapele experimentului au semănat bine cu cele descrise de Platon: la început studentul se arată convins că problema e simplă și e sigur că are răspunsul: pornind de la pătratul, desenat pe tablă, cu latura de două unități și aria de patru unități, dublează imediat fiecare latură, crezînd că astfel obține pătratul cerut. Apoi însă se oprește stupefiat, constatînd că pătratul astfel construit are 16 unități de suprafață și nu 8, cîte ar fi fost necesare. Siguranța inițială i se năruie, lăsînd locul confuziei. Totuși, ajutat cu întrebări, studentul va descoperi după un timp singur soluția (pătratul construit pe diagonala pătratului inițial) și va întîmpina descoperirea cu un „Aha!” încîntat.

De ce obișnuiam să fac acest experiment? Nu neapărat ca să le demonstrez „reamintirea” sau existența sufletului înainte de viața în corp; ci, mai întîi, în chip de introducere posibilă în filozofia lui Platon, în al doilea rînd, ca să le sugerez cum se poate ajunge la metafizică pornind de la simpla geometrie; în al treilea rînd, ca să-i fac să intuiască complexitatea procesului de învățare și de cunoaștere, indiferent de existența sau nu a unei metafizici subiacente.

Atîta că orice interpretare ține de reușita micului experiment. Or, reușita ține de o condiție indispensabilă, de altfel explicit prezentată de Platon: subiectul e neapărat să fie complet ignorant în geometrie. Numai astfel, deși convins la început că știe, el se poate înșela complet și confuzia sa să fie maximă, pentru ca apoi să descopere soluția corectă, treptat și ajutat de profesor, de parcă și-ar reaminti-o. În cazul tînărului sclav din Menon, condiția fusese îndeplinită, am zice, aproape natural: nimeni, din păcate, nu-și propunea pe atunci să-l învețe geometrie sau alte cunoștințe de acest tip pe un sclav. Dar cum de experimentul funcționa – și aș zice în mod sistematic –  cu tineri și tinere din zilele noastre, deloc sclavi și care aveau la activ doisprezece ani de școală (elementară, gimnaziu, liceu), plus doi ani de facultate?

Simplu, fiindcă, în pofida atîtor ani de studiu, studenții mei erau – cel puțin în materie de geometrie elementară – la fel de ignoranți precum sclavul analfabet de acum două mii și patru sute de ani. De folos pentru experiment, dar, în sine, foarte neplăcut! Iată „România needucată” prinsă asupra faptului. Și aici voiam să ajung cu discuția de față.

Mi se va spune că, probabil, majoritatea studenților mei erau „umaniști”. Adevărat, dar chiar și așa problema rămîne: dacă cunoștințele de geometrie (ca și de alte materii, desigur) învățate totuși în școală se pierd atît de complet în uitare, încît trebuie reamintite ca și cînd ar fi fost știute numai în altă viață, care mai este rostul învățării lor? Iar dacă există un asemenea rost, faptul că, în mod relativ sistematic, studenții trebuie „să și le reamintească” de la zero, întocmai ca un sărman sclav fără școală din Antichitate, înseamnă că rostul e complet ratat. Altfel spus: ori copiii învață aproape numai lucruri inutile și sînt îndreptățiți să le uite; ori, dacă ele sînt utile (și cred că sînt), le învață într-un asemenea mod încît învățarea lor aproape că a fost numai timp pierdut.

Cînd vrea să predea ceva cu ajutorul unui experiment practic, orice profesor, în mod firesc, dorește „să-i iasă” experimentul. Așa îmi doream și eu, în principiu, pentru a putea ține mica lecție de metafizică platonică. Și totuși, admit că, atunci cînd mi s-a întîmplat, foarte rar, ce-i drept, ca cel „supus” experimentului, deși „umanist” fiind, să „duplice” pătratul repede și corectîndu-și singur erorile, cu puține întrebări din partea mea, nepărînd astfel să mai existe temei pentru „reamintire” – adică atunci cînd s-a întîmplat ca experimentul să dea greș – să fiu mai curînd încîntat...

(Apărut în Dilema veche, nr. 903, 29 iulie – 4 august 2021)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Banner Gheorghe Turda
Ce simbolizează obiceiul „dansul găinii”, la nunțile românilor? Gheorghe Turda: „Se pun bani și o țigară în ciocul găinii”
Ce simbolizează obiceiul „dansul găinii”, la nunțile românilor? Gheorghe Turda: „Se dansează pe melodii cu versuri deocheate”
image jpeg
Alimentele ultraprocesate jpg
Consumul de alimentele ultraprocesate crește riscul deceselor premature. Ce au descoperit cercetătorii
Un studiu, care a utilizat date din opt ţări, scoate în evidenţă amploarea alarmantă a deceselor premature asociate cu o dietă bogată în alimente ultraprocesate (UPF).
Claudiu Bleonț la Premiile Gopo FOTO Mediafax
Șoc pe scena Premiilor Gopo. Claudiu Bleonț și-a umilit fiica în public: „Nu cumva să mă faci de c...t”
Seara de 29 aprilie, dedicată celebrării excelenței în cinematografia românească prin Gala Premiilor Gopo, a fost umbrită de un moment tensionat care a captat atenția publicului și a presei. Actorul Claudiu Bleonț, invitat la eveniment, a generat controverse după ce a implicat-o pe fiica sa într-un
bleont jpg
Claudiu Bleonț, implicat într-un scandal imens. Actorul și-a umilit fiica pe scenă, la Premiile Gopo: „Nu cumva să mă faci de c...t, să zici ceva”
Actorul Claudiu Bleonț a fost protagonistul unui moment șocant marți seară, 29 aprilie, la Premiile Gopo, unul dintre cele mai prestigioase evenimente dedicate cinematografiei românești.
marius sumudica jpeg
WhatsApp Video 2025 05 01 at 12 34 25 mp4 thumbnail png
Doi bărbați din București, prinși cu 17 kg de canabis. Drogurile urmau să fie vândute pe litoral
DIICOT a reținut doi bărbați din București după ce miercuri, 30 aprilie, au fost prinși cu 17 kilograme de canabis. Drogurile au fost procurate din Spania şi urmau să fie vândute în staţiunile de pe litoral.
  Alina Laufer se simte arestată la domiciliu
Alina Laufer va deveni mamă pentru a patra oară. Anunțul făcut chiar de ziua ei
Alina Laufer a primit cel mai frumos dar de ziua ei: vestea unei noi sarcini. Vedeta, care a împlinit 42 de ani pe 30 aprilie, urmează să aducă pe lume cel de-al patrulea copil. Anunțul a fost făcut de soțul său, Ilan Laufer, printr-un mesaj emoționant publicat pe rețelele sociale, alături de o foto
Igor Grosu FOTO Facebook jpg
Pe cine îndeamnă președintele Parlamentului din Republica Moldova să voteze românii basarabeni la prezidențiale
Igor Grosu, președintele Parlamentului și liderul partidului aflat la putere în Republica Moldova, îi îndeamnă pe românii basarabeni să-și dea votul pentru candidatul coaliției de guvernare, Crin Antonescu, la alegerile prezidențiale din 4 mai.