„Aș putea să îmi reproșez idealismul” - interviu cu Simona NEUMANN

Publicat în Dilema Veche nr. 928 din 20 – 26 ianuarie 2022
„Aș putea să îmi reproșez idealismul”   interviu cu Simona NEUMANN jpeg

Director executiv al Asociației „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii” pînă la sfîrșitul anului trecut, cînd a demisionat din funcție, Simona Neumann a încercat să transforme efervescența culturală și civică a unui oraș într-un program susținut de autoritățile locale și centrale. De la momentul desemnării orașului drept Capitală Europeană a Culturii în 2021 au trecut cinci ani. Simona Neumann nu a reușit să obțină sprijinul instituțiilor și a pierdut, treptat, și încrederea comunității.

Care e astăzi situația infrastructurii culturale a orașului Timișoara?

Infrastructura culturală a orașului a cunoscut progrese în anii de după cîștigarea titlului, mai ales în perioada 2017-2020, dar stagnarea din anul 2021, cauzată de pandemie și de schimbarea administrației locale, a determinat întîrzieri în finalizarea aspirațiilor pe care orașul și le-a propus în momentul candidaturii la titlul de Capitală Europeană a Culturii. Pînă în 2020 au fost proiectate, demarate și chiar finalizate restaurări și reabilitări ale unor clădiri care găzduiesc instituții de cultură, precum și transformări ale altora în locuri destinate culturii. Mă refer aici la renovarea fațadei Palatului Culturii care găzduiește Opera Națională Română din Timișoara, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” și Teatrul German de Stat. Apoi, Sala 2 a Teatrului Național, fost manej imperial, situat în mijlocul unui parc, a fost reabilitată în 2009, devenind una dintre cele mai moderne săli de spectacol din România, unde se joacă teatru contemporan și experimental. Fostul spital de dermatologie din centrul istoric a fost reabilitat, urmînd să devină Centru Multicultural, dedicat institutelor culturale din oraș. În 2019, Primăria Municipiului Timișoara aloca 150.000 de euro pentru reabilitarea Sinagogii din Cetate și a Bisericii Millennium din cartierul istoric Traian, iar Turnul de Apă din cartierul Iosefin, unde lucrările au început deja, va fi transformat într-un spaţiu cultural. O serie de foste cinematografe au intrat în proprietatea municipalității de curînd și vor fi reconvertite în scop cultural. Aș menționa Cinematograful Studio din centrul orașului al cărui proiect de reabilitare a fost lansat în 2019, iar lucrările au început în 2021. Acesta va funcţiona sub forma unui spaţiu cultural de tip art house și va fi dedicat cinematografiei şi proiecţiilor de filme europene independente, de artă și de autor. Alte două cinematografe, Victoria și cel aflat în Piața Dacia, sînt în lucru. În 2023, anul în care Timișoara va sărbători titlul de Capitală Europeană a Culturii, vor fi finalizate lucrările la toate cele trei instituții amintite. Ele vor putea găzdui și spectacole de teatru. O clădire istorică de pe strada Vasile Alecsandri din Cetate a fost deja reabilitată în perioada 2016-2020, iar acum găzduiește Centrul de Proiecte al Municipiului.

MultipleXity este un proiect special creat pentru Capitală Europeană a Culturii, al cărui concept a fost gîndit de arhitecți și de comunitatea locală împreună cu specialiști de la Ars Electronica din Linz implicați prin intermediul Asociației „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii”. MultipleXity va deveni un centru destinat experimentului cultural şi tehnologic prin multiple activități care se vor desfășura în fostele ateliere şi depouri de tramvaie, integrînd și Muzeul Tramvaielor „Corneliu Miklosi”. Cele trei piețe mari din centrul istoric al orașului (Victoriei, Libertății și Unirii) au fost și ele reabilitate în anii precedenți și găzduiesc de cîțva ani evenimente culturale în aer liber (concerte, happening-uri, spectacole de mari dimensiuni). Aș menționa aici evenimentele desfășurate deja de Asociație în cadrul pregătirilor pentru anul Capitalei Culturale sub egida programului „Luminile orașului”. Începînd cu anul 2021, Asociației „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii” nu i s-a mai permis să gestioneze tot programul cultural, așa cum fusese prevăzut în dosarul de candidatură pentru titlul european, cea mai mare parte a proiectelor fiind preluate de Centrul de Proiecte al Primăriei Municipiului.

Revenind la infrastructura culturală, aș menționa mari întîrzieri la lucrări de reabilitare, cauzate, în principal, de Ministerul Culturii, respectiv de Institutul Național al Patrimoniului. Este vorba de Palatul Huniade care găzduia Muzeul Național al Banatului și unde nu au început nici acum lucrările, după 17 ani de tergiversări; de Palatul Baroc din Piața Unirii care găzduiește Muzeul Național de Artă și unde lucrările de restaurare au debutat în anul 1983, au fost reluate în anul 1993, doar o jumătate a palatului fiind dată în folosință în anii 2006 și 2011. Situația stagnează și în prezent din cauza unor proceduri birocratice între firma constructorului și Ministerul Culturii și, mai nou Consiliul Județean Timiș care a preluat administrarea clădirii. Nimeni nu semnase lucrările de recepție ale ultimelor lucrări executate. Un nou proiect mult așteptat – Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste: după ani de negocieri (privind spațiul și transferul lui de la Ministerul Apărării), Ministerul Culturii a finalizat licitația de atribuire a unui contract pentru elaborarea documentației și execuția lucrărilor. E vorba de clădirea istorică a Garnizoanei Timișoara din Piața Libertății, muzeul urmînd a fi deschis aici în ultima parte a anului 2023.

Ce lipsește / ce mai rămîne de făcut pentru a îndeplini toate angajamentele din dosar?

Dosarul de candidatură a propus în timpul concursului pentru titlul european: un program cultural original, special creat pentru anul Capitalei Europene a Culturii; obiective de infrastructură culturală, de turism și transport; un buget; o entitate de implementare (Asociația a fost special creată pentru acest proiect în urmă cu 11 ani); și o serie de angajamente financiare din partea autorităților publice. Cu alte cuvinte, obiectivele de atins și resursele pentru atingerea obiectivelor respective. După cîștigarea titlului, proiectul a devenit de interes național prin Legea 198/2019, însă doar Primăria s-a achitat de o parte din alocarea bugetară în perioada administrației Nicolae Robu, iar la preluarea mandatului de către noul primar Dominic Fritz, acesta a declarat încă de la început (în 12 februarie 2021) că Asociația nu va mai fi unicul implementator al programului. Drept urmare, la mijlocul anului trecut, Primăria a înființat Centrul de Proiecte, căruia i-au fost transferate majoritatea proiectelor (peste 80), gestionate în anii precedenți (2016-2020) de către Asociație, aceasta din urmă rămînînd în ultimul an cu gestionarea a doar 8 proiecte. Toate acestea în contextul în care, potrivit statutului actual al Asociației, aceasta are ca obiectiv implementarea programului cultural. Finanțarea de la Ministerul Culturii – cu excepția anului 2019 și a unei sume mici alocate în 2018 – a fost inexistentă. Consiliul Județean a finanțat proiectul, dar nu la nivelul asumat în timpul candidaturii.

Pot să vă răspund că o condiție esențială pentru asigurarea unei Capitale Culturale Europene de succes este o finanțare stabilă, predictibilă și o înțelegere între cele trei autorități publice în privința gestionării coordonate a proiectului. Cine ce anume finanțează și cine gestionează proiectul. Apoi, se poate vorbi despre ce ar mai fi de făcut, despre substanță, despre conținut. Și despre corelarea programului din 2023 cu infrastructura existentă și cea în curs de finalizare, parteneriatele cu industria HoReCa și elementele de infrastructură de transport.  

Dincolo de amînarea cu doi ani a „Capitalei...”, ce efecte a avut criza sanitară pentru mediul cultural?

Efectele negative ale crizei sanitare s-au resimțit din plin în mediul cultural pentru că acesta se adresează oamenilor, iar artistul are nevoie de proximitatea publicului pentru a-și transmite mesajele și a intra în dialog cu acesta. Izolarea și statul în casă, închiderea chiar și temporar a instituțiilor de spectacole și a muzeelor au condus, dincolo de apatie, și la probleme economice.

În ceea ce privește oportunitățile aduse de orice criză, pentru că trebuie să privim și partea plină a paharului, pandemia de coronavirus a exacerbat și pus în lumină deficiențele modului de viață contemporan, fiind un prilej pentru a accelera anumite procese de transformare înspre o societate mai incluzivă, în care creativitatea devine elementul-cheie spre o tranziție digitală și chiar o economie verde. Programul cu care Timișoara a cîștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii a avut obiective vizionare, care sînt în sinergie și cu actualele direcții de dezvoltare a Uniunii Europene în contextul post-pandemie. Obiectivele principale sînt de a crea o cultură a sustenabilității pe termen lung prin integrarea comunităților marginalizate, mobilizarea energiei civice pentru a regîndi spațiul public, a-l asuma și a-l transforma în spații comunitare, în care publicul să co-creeze evenimente artistice, dezvoltarea tehnologiei și a conexiunilor dintre artă, știință și tehnologie, dezvoltarea competențelor operatorilor culturali în special în ceea ce privește atragerea și implicarea publicului pentru a asigura o vitalitate culturală durabilă.

Ce s-a cîștigat cu cei doi ani de amînare?

Cei doi ani de amînare au dat o șansă mai ales componentei de infrastructură să fie finalizată sau măcar demarată. Din punct de vedere al organizării și definitivării programului cultural, Timișoara nu a cîștigat prea mult întrucît tot anul 2021 a fost dedicat unui proces de transfer al proiectelor gestionate de către Asociație către Centrul de Proiecte al Municipalității. Prin urmare, s-a pierdut șansa de a se face programarea pentru anii 2022 și 2023 cu partenerii locali, naționali și internaționali de pînă acum și cu alții noi. Sper însă că noii curatori vor înțelege repede ce s-a făcut în ultimii patru-cinci ani de către Asociație și vor continua și îmbogăți programul, că vor înțelege complexitatea unui proiect de asemenea dimensiuni unde cultura este motorul, dar trebuie corelată cu celelalte strategii de dezvoltare a orașului.   

De ce au ajuns cultura și programul pentru TM-2023 miză de conflict politic?

Programul „Timișoara 2023“ a fost inițiat de către societatea civilă, prin Asociația Timișoara – Capitală Europeană a Culturii, în anul 2011. Finanțatorii majoritari ai proiectului cîștigător sînt, prin specificul acestui tip de proiect european, autoritățile publice. Asta i-a determinat pe reprezentanții acestora să-și dispute întîietatea în board-ul Asociației în ceea ce privește controlul programului. S-a întîmplat mai ales începînd cu anul 2020, înaintea alegerilor locale, și mai ales după alegeri. Noul primar a venit cu o altă abordare în ceea ce privește implementarea proiectului „Timișoara 2023“, propunînd înființarea altori structuri și sistarea finanțării Asociației. În plus, un mic, dar vocal grup de intelectuali locali, mereu poziționați politic, prin părerile emise în spațiul public cu privire la cum cred ei că se face managementul, ce cred ei că trebuie să conțină un program cultural, dar mai ales prin calomnii, atacuri la persoană, informații distorsionate și incitare la ură în mod consecvent, au creat false imagini despre un proiect atît de complex și singurul proiect cultural de asemenea angergură al orașului care durează de mai bine de zece ani. Ei au ideologizat proiectul, poziționîndu-se politic (cel mai recent exemplu fiind acela din timpul alegerilor locale din 2020). Aceste aspecte au generat situații de conflict și tensiune, întîrzieri în alocarea financiară, destabilizarea structurii deliberative a Asociației, canalizarea energiilor și a timpului pe gestionarea acestor conflicte. Un lucru e cert: titlul a fost cîștigat de Asociația „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii” pentru orașul Timișoara, în urma unui concurs național la care au participat alte 13 orașe. Prin acest concurs, Asociația și-a cîștigat dreptul și obligația de a-l implementa. Titlul nu este al vreunei autorități publice, nici al vreunei instituții, organizații sau partid politic. Titlul este al cetățenilor. Se pare că a fost și este lucrul cel mai greu de înțeles în ultima perioadă.  

Marea provocare a programului Capitalelor Europene ale Culturii e ca instituțiile nou create, bunele practici dobîndite și mecanismele de finanțare create să poată continua în viitor, în beneficiul publicului și al operatorilor culturali. Care sînt componentele cele mai sustenabile ale programului dvs.?

Cele mai sustenabile componente ale programului sînt proiectele create împreună cu sectorul cultural local. Fiecare are un lider de proiect care va putea duce mai departe evenimentele cele mai reușite, mulți ani după încheierea Capitalei Culturale. Apoi, prin programul Power Station din dosarul de candidatură, inițiat de Asociație și derulat cu parteneri locali și europeni, program ce are ca obiectiv crearea unui corp de profesioniști în cultură (manageri culturali, producători, mediatori culturali), împreună cu un corp de voluntari specializați de-a lungul anilor, reprezintă moștenirea umană cea mai importantă a Capitalei Culturale.

De ce ați demisionat din funcția de director executiv al Asociației „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii”?

Proiectul „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii“ s-a confruntat în ultimii doi ani cu un climat de nesiguranță, caracterizat adesea prin decizii pripite și chiar contradictorii cu  angajamentele luate în perioada în care orașul participa la concursul pentru titlul european sub umbrela Asociației. Acum, după aproape un deceniu de muncă și rezultate concrete, motivația inițială care m-a determinat să accept procesul candidaturii și, apoi, gestionarea proiectului, care m-a încurajat să pun mereu în prim-plan interesul comunității și al orașului (chiar înaintea propriei persoane ce a fost adesea subiectul unor dezbateri inutile și fanteziste), s-a risipit. Ceea ce înseamnă că misiunea mea în acest proiect, pentru care m-am întors la Timișoara în decembrie 2012, după un parcurs profesional internațional, se oprește aici. Ceea ce am ajuns să fac în 2021 nu mai coincide cu responsabilitatea formală a postului pe care l-am ocupat. Responsabilii proiectului să ia în considerare obiectivul final – anul 2023 și cei care urmează – pentru a valorifica această oportunitate unică pentru oraș. Pentru acest lucru va fi nevoie mai degrabă de decizii constructive, luate cu onestitate și serenitate, de dialog și colaborare între decidenți, decît de așa-ziși „salvatori” cu o viziune distorsionată asupra trecutului și una, deocamdată, neclară în ceea ce privește viitorul imediat.

Vă imputați ceva din felul în care ați condus Asociația?

Cred că am fost prea idealistă încă de la început, cînd prea puțini credeau în șansa orașului de a cîștiga titlul. Eu vedeam, încă din 2013, cînd am preluat conducerea executivă a Asociației, potențialul de dezvoltare a orașului pe termen lung. Deci aș putea să îmi reproșez idealismul, faptul că am crezut doar în forța culturii și că am pus prea mult suflet într-un proiect cu largă expunere, cu foarte multe părți implicate, nu doar mediul cultural, și care se întinde pe durata unui deceniu, punînd la grea încercare așteptările timișorenilor. Să nu uităm, Sibiul a fost pregătit în doi ani și cu o substanțială contribuție din partea Guvernului, ceea ce n-a fost cazul Timișoarei.

Care sînt cele mai importante momente din programul cultural propus pentru 2023?

Programul cultural este construit în jurul temei Luminii. De ce? Pentru că Timișoara este primul oraș din Europa continentală cu iluminat electric stradal (1884), pentru că orașul a cunoscut o importantă dezvoltare economică, socială și culturală în plan european în perioada iluminismului și, nu în ultimul rînd, pentru că lumina Revoluției Române din 1989 a pornit din orașul de pe Bega. Sloganul Luminează orașul prin tine îndeamnă oamenii la participare, la ieșirea din pasivitate, la creativitate.

Multiculturalitatea, interconfesionalitatea, antreprenoriatul reprezintă setul de valori în jurul cărora ne-am imaginat și realizat programul cultural al anului capitalei culturale printr-o călătorie extraordinară de la individ la comunitate, de la întuneric la lumină, teme de altfel foarte actuale și în contextul pandemiei pe care o traversăm cu toții. Această călătorie este structurată în jurul a trei teritorii în care poposim pentru a ne îndrepta atenția asupra provocărilor cu care se confruntă Europa de astăzi: Oameni, Locuri și Conexiuni. Această călătorie cuprinde șase stații, pe parcursul a 18 trasee de-a lungul cărora s-a desfășurat procesul creării programului cultural prin care vom sărbători Capitala Europeană a Culturii în 2023.

De-a lungul acestui proces, cele mai importante momente pregătite sub coordonarea Asociației împreună cu partenerii locali, naționali și internaționali sînt: Luminile orașului (Lumina Libertății, Lumina Unirii, pregătite în anii 2018-1019), urmînd ca în anul 2023 acest festival să aibă loc simultan în toate cele trei mari piețe ale orașului și în cartierele istorice. Apoi, evenimentul Bega, menit să readucă în atenția cetățenilor și a turiștilor potențialul Canalului Bega, să-l revitalizeze și să-l redea circuitului european prin cultură. Memoriile Cetății este un alt mare proiect care a avut deja cîte o ediție în ultimii patru ani și care își propune să aducă locuitorii mai aproape de poveștile urbei prin intervenții permanente și temporare, dar și prin evenimente punctuale care readuc în prim-plan narațiunile individuale, mai puțin vizibile (prin artă murală, poezie, artă vizuală în parcuri, cartiere, teatru și dans contemporan). Între alte proiecte pregătite deja, menționez: Impuls, care vizează artele spectacolului ca instrument de revendicare a spațiului public de la periferiile orașului; Vizibil/ Invizibil, sau despre deconstrucția stereotipurilor și combaterea marginalizării comunității rome din Timișoara și Europa; Vocile orașului, ce transformă un spațiu public într-o platformă de comunicare pentru cetățeni prin teatru; La pas re-imaginează orașul prin conectarea lui la împrejurimile verzi pentru recreere printr-un festival de gastronomie organică, încurajînd sustenabilitatea mediului și un mod de viață sănătos prin stimularea consumului responsabil și utilizării eficiente a resurselor orașului; Patrimoniul sub reflectoare își propune să mobilizeze locuitorii pentru a redescoperi și a spune povestea orașului, suprapunînd memorii personale cu date istorice în cadrul unui muzeu digital crowd-sourced și să crească astfel interesul publicului larg pentru cartierele istorice ale Timișoarei; Spații vii se referă la intervenții de design și arhitectură care oferă o voce spațiului public prin colaborare cu Bienala de Arhitectură BETA; Cămine în mișcare este despre recunoașterea migrației (relocare forțată, șomajul și conflictele politice care determină migrația) ca realitate din trecutul și prezentul Banatului și al Europei; Reinterpretarea Barocului este un proiect care aduce la lumină barocul timișorean prin arte vizuale și muzică veche; În căutarea luminii este un proiect muzical prin care publicul poate trăi spiritualitatea pentru a înțelege mai bine sensul comuniunii umane, dincolo de diferențele religioase.

Apoi, în Programul cultural au fost dezvoltate proiecte comune cu foste, actuale și viitoare capitale europene ale culturii (Novi Sad, Veszprem, Elefsina), axate pe implicarea publicului, pe voluntariat și calitatea de cetățean, iar cu Sibiul – programe de leadership cultural. O colaborare constantă am avut și cu EU-Japan Fest, organizație care are ca principal obiectiv promovarea legăturilor culturale dintre Japonia și capitalele europene ale culturii.

Am amintit doar cîteva din proiectele originale dezvoltate în cadrul programului Cultural al anului 2023, la care se vor adăuga proiectele selecționate pe bază de apel public în 2018. Tuturor acestora se vor adauga evenimentele unice, de mari dimensiuni, cum ar fi de exemplu organizarea expozițiilor Brâncuși și Victor Brauner și altele propuse de instituțiile de cultură din oraș și de noii curatori, precum și evenimentele de deschidere și închidere a anului capitalei culturale. 

interviu realizat de Matei MARTIN

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.