Văicăreala altora

Constanța VINTILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 934 din 3 – 9 martie 2022
Văicăreala altora jpeg

Văicăreala este un simptom cu veleități universale, regăsită de-a lungul şi de-a latul Europei, de multe ori acolo unde cititorul s-ar aștepta mai puțin. În petiții, jalbe sau memorii, văicăreala are importante valențe retorice. Și-atunci, petiționarul se vaită şi strigă deşi petrece şi doarme pe paturi de mătase şi chefuiește cu lăutari pînă ȋn zori de zi. Nu vreau să mă opresc ȋn paginile acestui articol asupra topicului arhicunoscut al „sărmanelor raiale”, aflate mereu la graniţele imperiilor şi sub „jugul” neiertător al ferocilor otomani, asuprite de tiranicii fanarioţi. Ci mă voi apleca asupra unui personaj extravagant pentru care lamentarea este o piesă importantă ȋn interacţiunea cu societatea moldavă, iar pentru noi, cei de astăzi, un bilet ȋn plus ȋn cunoaşterea lumii din trecut.

„Aruncat ȋntr-un colţ pierdut al Europei, izolat pot spune, de toţi semenii noştri, să-mi fie ȋngăduit să mă recomand amintirii Domnii voastre. Chemat la Iaşi de către guvernul Republicii, m-am ȋndreptat ȋncoace fără bani, fără credit şi chiar fără caracter oficial, deoarece nu au pus să mă recunoască şi nu sînt ȋncă recunoscut de Poartă”, scrie, la 2 februarie 1798, cetăţeanul Louis Parrant, numit viceconsul al Republicii franceze la Iaşi. Cetăţean şi republican, francez mai ȋntîi de toate, tînărul Louis Parrant ȋşi petrece sejurul la Iaşi ȋntr-o continuă văicăreală, adresînd superiorilor săi, domnului fanariot şi sultanului numeroase petiţii. Nimic nu-i place, nimic nu-i convine: Moldova ignoră visurile tînărului cetăţean de a deveni Republică peste noapte. Arborînd cocarda tricoloră şi presupusa superioritate a naţiunii franceze, Louis Parrant intră repede ȋn conflict cu cei din jur, ȋntr-un context politic internaţional deloc ȋngăduitor cu Franţa. Agitat şi dornic să se remarce cu orice preţ, Parrant oferă protecţia Republicii franceze oricui doreşte să poarte cocarda tricoloră şi să cînte „Vive la liberté!”. Împreună cu cancelarul său, Jacques Ledoulx, şi fiul acestuia, Joseph, cutreieră uliţele Iaşiului ȋncercînd să convingă cît mai mulţi străini să se alăture cauzei franceze, să primească protecţia şi cocarda, dăruind promisiuni de nesperată libertate. Îngrijorat de spiritul rebel al francezului, ce nu primise ȋncă confirmarea din partea Porţii, pentru calitatea sa oficială de viceconsul, domnul Alexandru Calimachi (1795-1799) ȋl carantinează, interzicîndu-i să părăsească locuința, pentru ca mai apoi să-l trimită pachet la Socola. Măsura ȋl nemulţumeşte profund pe Parrant care ȋncepe să redacteze petiţii peste petiţii adresate domnului, sultanului, autorităţilor franceze. Acum să nu vă ȋnchipuiţi, că izolarea de la Socola era tocmai strictă şi că viaţa era prea dură. Dimpotrivă, seara, Louis Parrant intra călare ȋn oraş şi petrecea alături de o liotă de republicani şi revoluţionari agitînd calfele şi prăvăliaşii, cîntînd şi scandînd lozinci care mai de care mai scandaloase pentru boierii şi negustorii bogaţi. Iată cum ȋl descrie un informator rus, la 23 februarie 1798: „Parrant, după ce s-a ȋntors ȋn oraş, tocmai a strîns o mare de canalii, pe care a adunat-o ȋn timpul retragerii sale de la Socola, pentru a-i proteja. Aceştia se plimbă pe toate uliţele Iaşiului, tîrînd după ei lăutarii, şi, plini de vin, dansează, strigă şi cîntă orori; este un spectacol demn de tot rîsul; văzînd spectacolul, negustorii ies din prăvăliile lor şi le strigă ȋn deriziune: libertate! libertate! trăiască libertatea!”. Deşi a stat ȋn carantină doar vreo zece zile, pentru o presupusă ciumă, care s-a dovedit inexistentă, scrie petiții şi se lamentează: „Cetățene ministru, sînt redat patriei şi retrăiesc ca să o iubesc şi să o mai servesc. Scăpat de odiosul flagel care ȋmi ameninţa zilele, revin, ȋn sfîrşit, la suprafaţă deasupra acestui ocean de amaruri, care era să mă ȋnghită ȋn cel mai ȋnfiorător din abisurile sale”. Cum spuneam, petițiile curg către domn, plîngîndu-se de condiţiile carantinei, de marele serdar care nu l-ar fi protejat: „Mi-au trebuit zece pagini ca să expun principelui  atrocitățile comise faţă de mine”, scrie indignat şi bănuind că Moldova şi slujitorii ei nu iubesc Republica franceză. Acum, mari atrocităţi nu fuseseră comise împotriva francezului Parrant din moment ce revenea seară de seară de la Socola să se întîlnească cu prietenul lui, Jacques Ledoulx, sau să petreacă alături de polonezi, italieni sau greci ȋn acordurile lăutarilor. Bietul serdar a fost destituit şi obligat să-i ceară scuze public; dar nici asta nu i-a fost pe plac: „N-am vrut să le primesc… ci am raportat acest fapt mai pe larg consulului meu general (Charles Flûry – consul la București) şi legației Republicii de la Constantinopol”. Consulatul din Iaşi se transformă ȋntr-un cuib republican. De peste drum, din casa boierului Iordache Cantacuzino-Paşcanu, un spion rus ȋl supraveghează zi şi noapte şi notează: „9 martie . Alaltăieri, fiind la fereastra lui Paşcanu, am văzut ieşind ȋn uliţa pe care locuieşte Parrant, vreo 20 de noi francizaţi, toţi purtînd cocarde; pînă atunci nici unul dintre ei nu purtase cocardă; acest nou spectacol era văzut pentru prima oară pe uliţele Iaşiului; o mulţime de oameni cu cocarde ataşate la tot felul de pălării greceşti, turceşti, moldoveneşti, bulgăreşti, poloneze ȋnspăimînta spectatorii şi mulţi veneau curioşi să vadă”. Aplaudaţi cu entuziasm de prăvăliaşi şi calfe, „republicanii” sperie boierii care cer să fie pedepsiţi; consecinţa nu se lasă aşteptată: calfele şi băieţii de prăvălie primesc o bătaie zdravănă pentru a se fi lăsat prinşi de un spirit de libertate ce ȋncă nu avea ce căuta ȋn Moldova. Cît despre Parrant, nici el nu scăpă: ȋntr-una din zile, „cineva” ȋmpodobi un porc cu cea mai frumoasă cocardă tricoloră şi-l introduse apoi ȋn curtea consulatului. Scandalul diplomatic, izvorît din acest incident, atinse, după cum bine vă aşteptaţi, malurile Senei, ţărmurile Stambulului, dealurile Copoului şi gurile Dîmboviţei. Acum, de la ferestrele Paşcaniului, informatorul rus (se pare spionul polonez Wengerski) n-a prea văzut porci cu cocarde tricolore, dar scria că incidentul a stîrnit hohotele de rîs ale tuturor. El bănuieşte că Parrant ar fi pus la cale toată tărășenia pentru a găsi prilej de a se văicări iarăşi ȋmpotriva tuturor.

Cînd, la 9 august 1798, Parrant este arestat la domiciliu şi mai apoi trimis sub escortă la Constantinopol, ca urmare a conflictului franco-otoman, boierii respiră uşuraţi că au scăpat de unul ce ştia să se plîngă mai abitir decît ei. Însă nu pentru mult timp, căci Parrant va reveni curînd din poziţia de comisar, cu pretenţii mari şi văicăreli pe măsură.

Constanța Vintilă este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române. Cea mai recentă carte publicată: Lux, modă şi alte bagatele politiceşti în Europa de Sud-Est, în secolele XVI-XIX, Editura Humanitas, 2021.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.