Moromete și/sau Petrini

Adrian G. ROMILA
Publicat în Dilema Veche nr. 932 din 17 – 23 februarie 2022
Moromete și/sau Petrini jpeg

În școală, Marin Preda e unul dintre autorii „clasici” nedreptățiți de propriul orizont de receptare. Și cu cît avansăm cronologic, cu atît mai nedreptățit va părea, cu necesitatea de-a insera de fiecare dată, în jurul predării sale, ajustări de context hermeneutic și de istorie literară, upgrade-uri biografice și de istorie pură. Autorul e prezent în programă (la liceu) cu un singur roman, Moromeții, cu sugestia unanimă a primului dintre volumele ciclului, și acesta e punctul de vedere din care voi scrie acest text, încercînd să avansez dacă nu o alternativă mai potrivită, atunci măcar un complement util.

Apărut, ca scriitor, la confluența între două epoci complet opuse ideologic (a debutat în 1942 cu proză în presă, apoi, după un lung și variat parcurs jurnalistic, a ieșit în volum cu Întîlnirea din pămînturi abia în 1948), Preda are nevoie de nuanțate precizări suplimentare, în „fotografia” de autor important. El nu e nici interbelic deplin, nici postbelic pe de-a-ntregul, cel puțin nu în primele romane. Exclud din start problemele etice, adică relațiile sale cu regimul comunist, care n-au fost unele foarte strînse, cum ar părea (deși acest lucru i-a afectat în bună măsură scrisul și temele). Chestiunea e, teoretic, în afara literaturii, e prea delicată și prea complexă ca să poată însoți un demers didactic preuniversitar (nu că nu s-ar fi abordat în atîtea pagini, după 1990, cu tot cu moartea controversată a prozatorului). Eu vreau să mă refer aici doar la problematica receptării Moromeților și la cît de deconcertant e adesea pentru elevi acest roman rural, atît de diferit de ce-au putut vedea la omologi precum Creangă, Slavici sau Rebreanu, „canonici” și ei în programă.

Chiar dacă opera sa esențială e acoperită de intervalul de după Moromeții I (1955), imaginarul său rural, direcțiile „existențiale” și tehnicile sale narative s-au născut înainte de 1955, în cea mai mare parte. Cu stagii de bună calitate sub albatrosiști și sub autorități literare ca E. Lovinescu, Ion Vinea, Geo Dumitrescu și Miron Radu Paraschivescu, Preda s-a format la școala comportamentistă a marilor realiști americani și europeni, la care s-a adăugat excelentul său talent observațional. Din ele și-a hrănit atît detașarea naratorială specifică behavioriștilor pursînge, cît și problematica umană care-i va genera, mai tîrziu, romanele. În Calul, Salcîmul și La cîmp, de pildă, îl putem găsi in nuce pe Preda, cel din marile eposuri ulterioare, pentru că multe dintre instantaneele aparent neutre ideologic din aceste nuvele de început se vor dezvolta în noduri existențiale încîlcite și discret politizate, odată cu Ana Roșculeț (1949) și Moromeții I (mă gîndesc mai ales la Risipitorii, Moromeții II, Intrusul și Delirul).

               

p10 pe poza sus 1 jpg jpeg

Ei bine, exact acest prim roman al Moromeților îmi pare unul dificil de receptat în dimensiunile sale subtile. În el nu-i vorba numai despre țăranul din Cîmpia Dunării cu puțin înainte de al Doilea Război Mondial, nu-i vorba numai de masca autobiografică a tatălui, Tudor Călărașu, și de satul sudic, cu decupajele sale tipologice și antropologice. În Moromeții I e vorba mai ales despre ultimul strigăt de libertate al lumii rurale românești, înainte de catastrofa colectivizării, e vorba despre ultimele gesturi libere și gratuite ale individului care, dinăuntrul cutumelor universului său ancestral, putea să se bucure încă de viață, de oameni, de gesturi și de cuvinte. „Țăranul-filosof” întrupează tipul atît de original al unui agricultor reflexiv, inteligent și ironic numai în siajul a ceea ce se va întîmpla cu lumea sa după 1945, cînd suferințele și greutățile cotidiene ale vieții rurale nu vor mai avea contrabalansul acestei libertăți depline. Aici s-a produs transferul de la prozele de tinerețe ale lui Preda, cele de dinainte de război, spre cele de maturitate de după, în care problematicile fundamentale rămîn (relațiile sociale condiționate, imprevizibilitatea violentă a cotidianului, redundanța mișcărilor zilnice, orizontul închis, stranietatea oricărei alterități, tragismul istoriei), dar capătă nuanțe marcate politic, în filigran. Moromete vede lumea ca pe un spectacol care, dacă nu există, trebuie provocat, el nu se leagă obsesiv și cumulativ de avere (precum personajele lui Slavici și Rebreanu), fiindcă Preda l-a proiectat în acest univers al unei gratuități ostentative și aproape infinite, un univers care-și va începe cît de curînd agonia.

Or, mi se pare greu să explici unor adolescenți recenți (extrași de mult din orice orizont rural) tot acest set de subtilități care deosebesc personajul lui Preda de omologii săi de dinainte, atît de monocromi, de previzibili, de ușor încadrabili în epocile lor. Sînt prea multe imponderabile istorice și ontologice pentru ca portretul profund al aparent atît de comicului Ilie Moromete să iasă la iveală, în toată splendoarea sa (da, se mai rîde încă la multe dintre replicile sale, la multe din scenele în care e distribuit). El e un „țăran filosof” fiindcă proprietatea, libertatea de mișcare și de vorbire (inclusiv cu sine, cu voce tare), previzibilitatea temporală (timpul „avea răbdare”), imensitatea atît de cunoscută a cîmpiei și voluntarismul structural al fiecărei zile îi mai permit, încă, să plutească pe deasupra tuturor. Transformarea sa sumbră din final, violent contrastantă, anunță în aceeași geografie un cu totul alt individ, într-o cu totul altă lume (al doilea volum al ciclului o va dovedi).

La asta trebuie adăugată și reticența tinerilor la literatura de inspirație rurală, chiar dacă ruralul din Moromeții I nu e chiar același cu cel din Amintiri, Moara cu noroc, Mara sau Ion. Din nou, din această perspectivă, „țăranul filosof” e deficitar receptat din start și tot țăran rămîne, pînă la urmă, eventual unul brutal, care nu vrea să-mpartă casa și pămînturile, unul care nu iubește școala, n-are cu ce-și plăti impozitele, nu muncește ca ceilalți și uneori e violent cu cei apropiați. Toată bogăția sufletească a personajului lui Preda e, astfel, risipită într-un șablon care-l precedă și-l predetermină – de unde necesitatea contextualizărilor de care vorbeam mai sus: comportamentismul neutru al primelor proze, schimbările lumii rurale aduse de comunism, proiecția retroactivă a autorului, dezastrul colectivizării, răpirea tuturor libertăților și a reperelor – greu de asimilat pentru o generație născută după 2000, în orizonturi exclusiv urbane și digitale.

O propunere

Alternativa pe care îndrăznesc s-o propun aici este secondarea predării Moromeților în liceu de cea a ultimului roman, Cel mai iubit dintre pămînteni (1980). Nu doar fiindcă e vorba, radical antitetic, de complementaritatea subiectelor și de tipologia mai agreabilă a intelectualului, a filosofului autentic, nu doar fiindcă e vorba de lumea orașului, cu toate ale ei. Dar acest roman kunderian suscită incursiuni istorice mai clare și mai asimilabile (se predau și la istorie într-a XII-a), absolut necesare și perfect oportune pentru orizonturile culturale ale liceenilor, opace de mult la chestiuni rurale. Instaurarea comunismului în varianta stalinistă, pulsațiile negative din „obsedantul deceniu”, omniprezența poliției politice, a violenței gratuite și a delațiunii, decapitarea elitei intelectuale autohtone (Blaga, universitatea), colaboraționismul unora (Ion Micu), poezia comic-sordidă a detenției și a muncii „de jos” (atmosfera din închisoare, secvența „cosorului lui Moceanu”, savuroasele episoade cu Vintilă, stagiul la deratizare), cenzura, claustrarea cotidiană, condiția dramatică a intelectualului care vrea cu orice preț să rămînă demn (exemplaritatea lui Victor Petrini e indiscutabilă și poate trimite la omologi ca Ștefan Gheorghidiu, G.D. Ladima sau Felix Sima), desele răsturnări de situație, problematica iubirii, a cuplului, a libertății și a nemuririi (avatarurile erotice ale protagonistului, eseul „Era ticăloșilor”, numeroasele discuții dintre personaje), implicațiile absurde ale ludicului și ale ironiei într-o societate totalitară (salutul prietenului din scrisoarea incriminatoare) sînt tot atîtea borne pe care acest „roman total” le aduce aproape de un background aperceptiv racordat la modernitate.

                            

p10 pe poza sub morometii jpg jpeg

Această vastă frescă istorică și intelectuală e realmente utilă conexiunilor informaționale pe care tinerii contemporani le pot face, fie ele literare sau de altă natură, iar aceste conexiuni sînt mult mai apropiate de istoria lor recentă decît cele suscitate de romane precum Moromeții. Autoreferențialitatea (romanul e o imensă declarație personală, un jurnal menit nu atît să disculpe, cît să rememoreze și să ucidă un timp nefast) și ideea salvării prin iubire de la o istorie potrivnică sînt, iarăși, plot-uri ofertante pentru cei dispuși să empatizeze cu Petrini și să vadă în el paradigma tipologică a tuturor tinerilor consecvenți cu propriile principii. Nici adaosul unei cărți curajoase, o veritabilă „lovitură” la adresa unui regim care a realizat prea tîrziu că i-a permis apariția, n-ar fi de neglijat. Disidențele de orice fel au fost mereu atuuri de efect, mai ales cînd la mijloc e numele unui autor creditat pînă la capăt în timpul vieții sale. Cine n-ar fi interesat, pînă la urmă, mai degrabă de exoticul unui intelectual ajuns muncitor (cît de actual!) și de avatarurile „de apartament” ale vieții de cuplu de la mijlocul secolului XX, decît de complicatele transformări ale lumii țărănești înainte și imediat după instalarea comunismului? Iar țărani, iar sat, iar pămînt, iar agricultură, tradiții, familie? Da, știu, se adunau și discutau amuzant politică în Poiana lui Iocan, iar personajul ăsta știa să ironizeze cu stil pe toată lumea, dar totuși...

Între Ilie Moromete și Victor Petrini e previzibil că tinerii vor alege „să-l studieze” pe al doilea, chiar dacă Cel mai iubit dintre pămînteni e ceva mai întins și mai mozaicat. Sugestia mea ar fi ca, dacă nu se optează pentru Petrini în loc de Moromete (autorul e obligatoriu, nu și un roman anume), atunci măcar să se studieze problematica amîndurora, pentru ca posibilitatea alegerii unui text de Marin Preda la examene să fie în cunoștință de cauză. Și nu numai de asta.

Adrian G. Romila este profesor de literatură română, critic literar și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Efectul îndelungat al pasiunilor de tinerețe, Editura Junimea, 2020.

Foto: © Arhiva Muzeului Național al Literaturii Române

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

USS Chancellorsville stramtoarea taiwan Foto US Navy / AFP
SUA vor să știe ce vor face aliații în caz de război în Taiwan
Statele Unite își presează aliații-cheie din regiunea Indo-Pacifică — Japonia și Australia — să spună clar și răspicat ce vor face în cazul unui conflict militar cu China pentru Taiwan. Subiectul, sensibil și potențial exploziv, a fost reluat de Pentagon în ultimele luni, relatează Financial Times.
Mers pe jos plimbare FOTO Shutterstock jpg
„Mersul japonez”, o metodă simplă și eficientă de a face mișcare. De ce o recomandă experții
O metodă de mers pe jos veche, dar redescoperită grație rețelelor sociale, promite îmbunătățiri semnificative ale sănătății fizice și psihice.
Ursula von der Leyen FOTO Comisia Europeana jpg
Uniunea Europeană prelungește până în august contramăsurile tarifare care vizează SUA
Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că Bruxellesul va prelungi suspendarea contramăsurilor la tarifele vamale americane pentru oţel şi aluminiu, într-un context în care Uniunea Europeană încearcă să obţină un acord prin care să evite taxarea cu 30% a tuturor exporturilor.
Alin Tise/ Facebook
Supărat că nu a fost ales vicepreședinte al partidului, liberalul Alin Tișe cântă prohodul PNL: „Cooperativa trădătorilor a pus mâna pe partid”
Tișe a pierdut sâmbătă, la Congresul PNL, una dintre cele patru funcții de prim-vicepreședinte, deși era văzut favorit.
masina incendiata mariupol foto x jpeg
Vehicul folosit de liderii ceceni în Mariupolul ocupat, incendiat de partizanii pro-ucraineni: „Salutări kadîroviților!”
Un vehicul folosit de luptătorii ceceni pro-ruși a fost incendiat în Mariupol de partizanii ucraineni. Gruparea Atesh a revendicat sabotajul, anunțând că toți membrii implicați au scăpat nevătămați.
Judecatoarea Curtii Constitutionale Elena-Simina Tănăsescu FOTO Mediafax
Noul președinte al Curții Constituționale. Cine este Elena Simina Tănăsescu, fost consilier al lui Klaus Iohannis
Elena-Simina Tănăsescu a fost aleasă, pe 13 iulie 2025, în funcția de președintă a Curții Constituționale a României. Potrivit unui comunicat al instituției, „în urma votului secret, cu majoritatea voturilor judecătorilor prezenţi, doamna Elena-Simina Tănăsescu a fost aleasă în funcţia de preşedinte
Modificare ADN FOTO Shutterstock jpg
ADN uman vechi de 40.000 de ani, injectat de cercetători japonezi în șoareci. Rezultatele sunt neașteptate
Oamenii de știință din Japonia au injectat ADN neanderthalian vechi de 40.000 de ani în șoareci, provocând schimbări neașteptate în scheletul acestora. Rezultatele oferă noi perspective surprinzătoare asupra speciei umane străvechi.
spiaggia di budelli jpg
Destinația superbă pe care trebuie să o vizitezi în această vară! Are peisaje superbe și n-ai nevoie de prea mulți bani
O scurtă privire în calendar ne va arăta că deja ne apropiem cu pași repezi de jumătatea lunii iulie. Iar dacă vă numărați printre cei care încă nu au mers în vacanță, devine tot mai important să vă hotărâți rapid către ce destinație să vă îndreptați.
sala de clasa jpeg
Educația teatrală, materie obligatorie în clasa a XI-a, educația sexuală nu este în programa școlară
Începând cu anul 2026, elevii de clasa a XI-a vor studia educația teatrală ca parte a disciplinei „Arte”, în timp ce părinții critică lipsa educației sexuale din programa școlară și momentul ales pentru introducerea noii materii.