Romancierul
Cu un prim volum din Moromeții – roman răs-editat, intrat în programa școlară, citat, ecranizat și care a dat, poate, cel mai iconic personaj din proza noastră contemporană – și cu Cel mai iubit dintre pămînteni – poate cel mai așteptat și mai bine vîndut roman intelectualist din perioada comunistă –, Marin Preda (5 august 1922 – 16 mai 1980) este romancierul canonic prin excelență al literaturii române postbelice.
Cu o faimos de curajoasă replică (reală sau apocrifă) dată lui Ceaușescu în anii ’70 („Dacă vreți să reintroduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid!“), dar și cu o serie de concesii politice discutabile, director de editură, scenarist și scriitor cu statut și cu mare capital simbolic, popular și boem, avînd parte de o moarte controversată, Marin Preda a fost, cum foarte nimerit îl numește un critic chiar în Dosarul de față, „ultimul superstar al prozei românești din comunism”.
Școlit literar cu realismul american (sudist) și european, Marin Preda a dat o operă modernă și neconformă politic la vremea ei, dar inegală ca valoare, fiind cumva și victima, în timp, a propriului succes și a marilor teme pe care le-a consacrat/consolidat, care au creat emulație și epigoni: mai întîi, tema dramei rurale în contextul postbelic, apoi tema intelectualului anticomunist.
Din cauza contextului și cu doar trei romane traduse în franceză, Marin Preda n-a avut șansa unei cariere internaționale (așa cum a avut-o, și a ratat-o, Zaharia Stancu, ale cărui traduceri masive în numeroase limbi au fost sprijinite politic în anii ’50-’60).
Cu o ironie remarcată de un alt critic în grupajul de față, Moromeții, singurul roman postbelic pe care-l studiază cu adevărat elevii în ultimele decenii, a fost publicat în mijlocul realismului socialist, în perioada cea mai cruntă a cenzurii comuniste. Dar mai este atractivă, inteligibilă și relevantă literatura sa rurală de manual pentru tînăra generație de elevi sau cititori? Există vreun roman nedreptățit în opera lui? Există o conexiune profundă a lui Marin Preda cu William Faulkner? Cît de departe în timp va mai fascina și va mai fi citat Ilie Moromete, „țăranul filozof” readus recent pe ecrane a doua oară după treizeci și trei de ani?
