Livada din fața Rusiei. Europa, diversitate în unitate

Valentin NAUMESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 930 din 3 – 9 februarie 2022
Livada din fața Rusiei  Europa, diversitate în unitate jpeg

M-a fascinat dintotdeauna legătura dintre politică și cultură. Cred cu tărie că, dincolo de considerentele strategice, geopolitice sau economice valabile la un moment dat, există și un determinism cultural profund al modului nostru de a vedea lucrurile, de a înțelege faliile și conflictele interne și externe, de a ne raporta specific la ele și de a ne defini pozițiile. Istoriile diferite ale popoarelor și statelor europene își au rolul lor important aici.

În sistemul relațiilor internaționale, este aproape un loc comun să spunem astăzi că Uniunea Europeană se află, geopolitic vorbind, între Statele Unite ale Americii și Rusia, fiind aliată cu SUA, dar aparținînd, concret, Eurasiei. Este suficient să privim harta și să înțelegem că cei trei actori globali aproape se ating unul pe celălalt, de la Carelia ruso-finlandeză la Groenlanda daneză și de la Alaska americană la Kamceatka rusească, formînd un inel teritorial al emisferei nordice, întrerupt doar de nordul Canadei.

De la Halford Mackinder încoace (teoria „pivotului geografic al istoriei” – 1904), știm că Europa nu este decît o mică peninsulă a marelui continent al Eurasiei, dar că alăturarea politică a peninsulei europene puterilor maritime de limbă engleză (SUA, Marea Britanie, Canada, Australia) a dat naștere conceptului strategic al Occidentului, care nu este neapărat geografic, ci mai degrabă politic și cultural. Cine controlează „pivotul” domină „marea insulă” a lumii, spunea britanicul Mackinder, și cine domină marea insulă conduce lumea întreagă! Iată de ce este esențial, pentru menținerea ordinii mondiale actuale și a supremației Vestului, ca peninsula europeană – cu aproximație UE, în formatul de astăzi – să rămînă împreună cu puterile maritime de limbă engleză și să nu vireze spre Rusia și Eurasia, incluzînd aici și China.

Geopolitica a avut suișuri și coborîșuri. După valul de atractivitate și impact din prima jumătate a secolului XX a urmat o repudiere pacifistă la finalul Războiului Rece. Astăzi, după mai bine de trei decenii, geopolitica revine în forță, ca principală abordare a strategiilor politice și chiar ca fundament al valorilor și culturii politice asumate la nivel european și global. De la Washington și Bruxelles pînă la Moscova și Beijing, geopolitica definește și opune opțiunile rivale. Kievul este prins pe această falie necruțătoare.

A devenit tot mai greu să trasăm în prezent granițe clare între geopolitică, strategie, interese, valori și modele culturale, acestea funcționînd, practic, împreună. Vectorii acțiunii politice se întrepătrund, se intercondiționează și se alimentează reciproc, generînd opțiuni fundamentale de tip bloc, care integrează argumente din toate dimensiunile de mai sus, nemailăsînd loc pentru neutralități și abțineri. Chiar dacă unii lideri europeni, de la președintele Macron la Înaltul Reprezentant Borrell, sugerează că UE ar trebui să aibă propria raportare la Rusia, diferită de cea americană, practica politică ne arată altceva – că există, pe de o parte, o opțiune fundamentală comună, occidentală, și pe de altă parte o sumedenie de versiuni și nuanțe naționale de raportare la Rusia și SUA, ale țărilor europene. Din nefericire, opțiunile naționale vor prevala ca demersuri concrete în fața opțiunii fundamentale comune a europenilor.

Care este însă opțiunea fundamentală a noastră, a europenilor, în confruntarea SUA-Rusia? Întrebarea este simplă și complicată în același timp. Este simplă pentru că răspunsul cel mai la îndemînă pe care-l avem ține de nevoia strategică de a păstra unitatea, forța și coerența Vestului în fața tentativei puterilor revizioniste antiliberale și antioccidentale, Rusia și China, de a schimba regulile lumii în care trăim. Valorile înscrise în Tratatul UE nu lasă loc de îndoială, este clar de ce parte a baricadei trebuie să ne aflăm. Așadar, este mai mult decît evident că sîntem alături de SUA, de NATO și de lumea liberă în efortul de a înfrunta agresiunea Rusiei în Europa de Est. Sîntem parte a lumii occidentale.

Întrebarea este totodată complicată pentru că, dincolo de opțiunea fundamentală pro-occidentală, există nuanțe, tonuri și stilistici foarte diferite, de la italieni la polonezi, de la baltici la unguri, de la francezi și germani la români, iar UE nu se comportă deloc ca un monolit în relația cu Rusia și SUA.

Din acest punct de vedere, poate vor fi mulți surprinși de afirmația mea că nu va exista o opțiune europeană distinctă în confruntarea SUA-Rusia, ci doar opțiuni naționale. Vom vedea acest lucru atunci cînd Uniunea Europeană va începe discuțiile despre impunerea de sancțiuni împotriva Rusiei și a președintelui Putin și despre nivelul de severitate al acestor sancțiuni. Vom vedea cît de greu va fi să se întrunească unanimitatea celor 27 de state membre.

Pot doar să presupun că cel puțin Ungaria, dacă nu și alte țări membre, va încerca să blocheze unanimitatea necesară pentru ca UE să impună sancțiuni dure Moscovei. Acum trei săptămîni, în plină criză Rusia-Occident, ministrul de Externe al Ungariei primea cea mai înaltă distincție a Rusiei, ca semn al prieteniei ruso-ungare și al contribuției Budapestei la extinderea tendințelor iliberale. La rîndul lor, Germania și Austria nu doresc includerea importului de gaze din Rusia pe lista sancțiunilor. Surprize ar mai putea apărea. Asta este Europa, fragmentată, diversă, plină de specificuri și egoisme naționale.

Este, de asemenea, un loc comun să observăm că majoritatea țărilor din flancul estic al NATO (Polonia, România, statele baltice) sînt animate de o pronunțată americanofilie și mai ales de o rusofobie tradițională, pe deplin justificată istoric. Această rusofobie nu o întîlnim și în Franța sau Italia, de pildă. În vestul Europei întîlnim mai degrabă un antiamericanism cultural și politic, animat atît de curentul neomarxist anticapitalist, cît și de curentul naționalist suveranist al dreptei ultraconservatoare. Putin a speculat aceste specifice culturale și interese diferite și a încercat să dezbine Europa și Occidentul.

Noi, europenii, ne atingem limitele presupusului model cultural european atunci cînd vine vorba despre războiul SUA-Rusia. Nu există o abordare europeană unică, dincolo de opțiunea fundamentală comună, pro-occidentală, care are întotdeauna dificultăți de a trece de la teorie la practică, de la principii la aplicare, de la vorbe la fapte. Cu istorii, percepții culturale și mize economice foarte diferite, vom rămîne mai degrabă „naționali” în raportarea la acest conflict major, care vizează revizuirea ordinii europene și globale.  

Valentin Naumescu este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Foto: wikimedia commons

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.