Amăgire, armură, artificiu

Publicat în Dilema Veche nr. 933 din 24 februarie – 2 martie 2022
Amăgire, armură, artificiu jpeg

Iluzii: întotdeauna pierdute. Aveam impresia că am găsit această „accepție” în Dicționarul ideilor primite de-a gata. Am verificat imediat, dar sarcasmul lui Flaubert suna un pic altfel: „Spune că ai multe iluzii sau plînge-te că le-ai pierdut”.

M-a amuzat iluzia mea că reținusem exact, cînd de fapt doar reformulasem în spiritul lui Flaubert cunoscutul titlu balzacian. Se pare că mare parte din cunoașterea noastră funcționează cu astfel de aproximări, memoria nefiind un depozit inert de date, nu este un stoc, ci un proces de continuă reașezare, recombinare și de ajustare a tuturor elementelor, adică presupune întotdeauna deformare. De altfel, vorbim de „asimilare” atunci cînd ne referim la învățare, pentru că tot ce reușim să reținem ajunge să semene mai mult cu noi decît să păstreze, nealterat, tiparul celor aflate. La fel, amintirile au mai degrabă consistența unor nori a căror formă e în permanentă mișcare, iar ideea că am putea evoca trecutul în tușe sigure, ce ar reda  ferm și exact conturul celor trăite, nu e decît o altă iluzie.

Ne confruntăm însă cu iluzii înainte de a avea de-a face cu reprezentările mai mult sau mai puțin complexe care dau conținut vieții noastre interioare. Mai des decît am crede se adeverește vorba poetului: „Urechea te minte și ochiul te-nșală”. Deși sîntem convinși că dacă vedem ceva „cu ochii noștri” știm cu precizie cum este în realitate acel lucru, de multe ori „convingerea” nu se dovedește a fi altceva decît un excelent sinonim pentru „iluzie”.

Nu întîmplător organele de simț poartă generic numele de „analizatori”. Ochiul este așadar un analizator vizual, care neîncetat selectează și nici măcar o clipă nu reflectă nediferențiat, cu fidelitate de oglindă, absolut tot ce se află în fața noastră. Vedem ce am fost învățați să vedem, vedem ce ne este de folos să vedem, vedem uneori ce vrem să vedem și, nu în ultimul rînd, vedem ce credem că vedem.

Percepția vizuală, ca orice altă percepție senzorială, este în primul rînd interpretare, fiind condiționată de întreaga cunoaștere prealabilă a celor văzute sau întrevăzute, a contextului imediat sau mai larg, la care se adaugă influența coloraturii emoționale a momentului respectiv. Neînchipuita complexitate a vederii umane este pusă în evidență de reușitele și mai ales de eșecurile eforturilor tehnologice din ultimii 50 de ani de a crea programe de calculator capabile să recunoască automat obiecte.

Un proverb chinezesc avertizează: „Două treimi din ceea ce vedem se află în spatele ochilor noștri!”. Într-adevăr, oamenii văd mai degrabă semnificații decît forme, alura e identificată înainte de a sesiza suprafața concretă, este descifrat „aerul” cuiva și abia apoi silueta propriu-zisă. De fapt, are loc o simplificare, o ecranare a tot ceea ce trece drept redundant, o esențializare, o reducere la șablon, aceasta fiind soluția adaptativă care să eficientizeze orientarea în haosul stimulilor vizuali, prezenți în număr nesfîrșit în jurul nostru. Dacă am vedea tot am înnebuni, dar oricum nu sîntem în acest pericol tocmai pentru că nu e capabil creierul să prelucreze un asemenea volum infinit de stimuli.

Aici intervin procesele de drastică selecție a detaliilor ce „merită” să fie folosite la crearea imaginilor vizuale cu care operăm. Diferențele între culturi sînt prezente și la acest nivel, criteriile de selecție pot varia în funcție de relevanța elementelor respective pentru fiecare mod de viață. Se știe că eschimoșii văd mult mai multe feluri de zăpadă, iar oamenii deșertului mult mai multe tipuri de nisip.

Pe lîngă selecție, un alt mecanism al vederii este configurarea euristică, adică „ghicirea” formei în baza cîtorva detalii, anticiparea conturului. O serie întreagă de iluzii optice sînt explicate tocmai ca limite în procesarea cognitivă a imaginilor și studierea acestor anomalii perceptive ajută la înțelegerea specificului vederii umane ca efect al unor adevărate „artificii”. Aceste corecții pot trece drept iluzii în raport cu „materia primă” a realității înconjurătoare, față de care înregistrează simplificări, adăugiri, tot felul de abateri, adică trădări. Numai prin astfel de „iluzii” ne putem orienta perceptiv în ceea ce numim realitate, numai cu o astfel de „armură” putem să rezistăm agresiunii vizuale a lumii.

Cuvîntul iluzie vine de la latinescul illudere și are sensul de a înșela, a amăgi, a realiza un joc al aparențelor pentru a expune realitatea altfel decît este. Folosită în artă, iluzia optică își dezvăluie potențialul transfigurator. Aș da exemplul Partenonului de pe Acropola Atenei. Impresia covîrșitoare pe care o lasă acest edificiu este realizarea unui desăvîrșit echilibru între material și imaterial, printr-o inegalabilă perfecțiune formală, efect al simetriei absolute a tuturor părților. Cine ar crede că sîntem în fața unui rafinat efect estetic înșelător, generat de instrumentarea savantă a unui ansamblu de iluzii optice? Cine ar bănui că simetria pe care o vedem nu există decît în ochii noștri, că liniile verticale și paralele sînt de fapt înclinate unele spre altele, că liniile orizontale sînt de fapt curbe? Cine s-ar gîndi că nu există nici măcar două coloane identice? Dar care să fie rostul acestui fără seamăn număr de iluzionism în marmură?

Trucurile care generează iluzii au fost necesare tocmai pentru a obține corecții optice cu rol de a înlătura distorsiunile pe care le-ar fi perceput ochiul uman în cazul în care Partenonul ar fi fost realizat din coloane perfect egale între ele ca grosime, perfect egale ca grosime de jos pînă sus, dispuse perfect paralel și depuse pe un piedestal perfect drept.

Pentru a anula defectele vederii umane inerente în prezența difracției luminii și rezultate din vederea de la distanță, constructorii au aplicat deformări și au creat abateri care să realizeze numai în ochiul privitorului perfecțiunea edificiului. Au exploatat potențialul iluziei optice de a deforma percepția, recurgînd la jongleria deformării calculate care produce efectul iluzoriu al formei perfecte. În acest caz, perfecțiunea nu pare să fie altceva decît un miraj.

Nu voi da aici cifre, orice tratat de arhitectură descrie artificiile prin care a fost obținută iluzia perfectei verticalități a coloanelor (care, potrivit calculelor, fiind ușor înclinate, dacă ar fi prelungite prin linii imaginare s-ar întîlni la o înălțime de aproximativ cinci kilometri). Alt truc folosit poartă denumirea de entasis: coloanele devin mai groase înspre mijlocul lor, bombarea convexă avînd rolul de a anula scobirea concavă pe care am fi perceput-o dacă coloanele ar fi fost egale în grosime de sus pînă jos.

Iluzia învinsă cu armele ei și transformată în perfecțiune – aceasta este poate lecția subtilă a Partenonului. Medicul și antropologul Francisc Rainer atrăgea atenția că nu e important să vezi Partenonul, ceea ce contează este „să fi ajuns a vedea toate cu ochii pe care ți i-a dat Partenonul”.

Lucia Terzea-Ofrim este conferențiar univ. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București, unde predă cursuri de antropologie culturală.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Cataracta Shutterstock 3 png
Cataracta, boala ochilor opaci. Laserul, tehnica performantă de operație a afecțiunii oculare
Peste 70% dintre vârstnici pot dezvolta cataractă, însă o statistică arată că boala apare și la tineri. Vestea bună este că cea mai modernă tehnică de operație a cataractei este laserul.
parlamentar bosnia jpg
Fost parlamentar bosniac, arestat la Timișoara. Este condamnat în țara lui pentru corupție
Un fost parlamentar bosniac, condamnat în țara sa la trei ani de închisoare pentru corupție, a fost arestat la Timișoara în baza unui mandat european de arestare. Fostul parlamentar a fost introdus în arestul IPJ Timiș.
Iohannis Summit NATO FOTO Presidency
Țările NATO din Europa Centrală și de Est susțin aderarea Ucrainei, cerând statelor membre să crească ajutorul militar
Statele NATO din Europa Centrală și de Est au transmis că susțin aderarea Ucrainei și Georgiei la alianță și că nu recunosc referendumurile prin care Rusia a anexat teritoriile Ucrainei.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.