⬆
Societate
Pagina 79
Din pattern-urile călătoriilor
Călătoriile, în special cele prin ţară, urmează, de cînd mă ştiu, cîte un pattern deja consacrat. Evident, nu e unul universal, e doar pattern-ul meu personal: îmi aleg şi eu, din realitatea din jur, strict ce mă interesează, mă emoţionează şi mă pune pe gînduri.
Ambasadorul şi eticheta
Cu ceva ani în urmă, am fost invitată să iau prînzul cu un ambasador (şi cu soţia lui). Invitaţia a sosit în plic, pe adresa redacţiei, era scrisă cu litere argintii, caligrafice, mai ceva ca acelea pentru nunţi. Vreo cîteva zile mi-am bătut capul de ce mă invitase tocmai pe mine.
Poveştile Gării de Nord
Pe peron erau doar călători. Nu existau nici chioşcuri, nici vînzători ambulanţi. Apă, sandviş şi reviste ţi le luai de acasă. Povestea gării din vremurile comuniste este una în alb şi negru.
Copilărie în oraşul centru al bucuriei
Laşi favela în spate, cu copiii ei desculţi pe stradă, groapa de gunoi, casele mici din cărămidă, hainele puse la uscat pe garduri pricăjite de lemn. De partea celalaltă a gardului înalt cresc 40 de copii care învaţă engleză de la 2 ani şi pînă la 8 ajung să o vorbească cu un accent perfect american.
Cu ochii-n 3,14
● În Gara de Nord, printre multele tarabe şi buticuri, un chioşc inedit: se numeşte La Efendi şi vinde socată, cafea turcească şi hot dog american. O globalizare aproape perfectă. (S. G.)
● Mă întreb dacă Angela Merkel s-a gîndit vreodată ce sumă ar avea de plată Europa şi restul lumii dacă grecii şi-ar revendica drepturile de autor asupra focului. Doar Prometeu nu s-a sacrificat degeaba pentru noi, nu? (A. D.)
Temă şi variaţiuni
Dacă m-aş fi născut pe la începutul secolului XX şi, în 1960, aş fi fost poftit să-mi imaginez cum va arăta o oră de limba şi literatura română în 2010, probabil că m-aş fi găsit într-o încurcătură la fel cu cea în care mă aflu acum. Primul impuls ar fi fost să-mi închipui nişte schimbări radicale, spectaculoase, demne de un alt mileniu.
Orientul Mijlociu – e momentul să fim realişti
Orientul Mijlociu le dă de furcă preşedinţilor SUA, de 70 de ani încoace. Istoric vorbind, sprijinirea Israelului şi a dreptului său de a exista în limita unor frontiere apărabile s-a aflat într-un echilibru precar cu necesitatea de a apăra rutele maritime ale petrolierelor, altfel spus, de a proteja aprovizionarea cu energie a întregii lumi.
Cîte ceva despre printat
Îmi dau teza de doctorat la printat La Cactuşi. Adică fostul La Cactuşi, că nu mai vinde femeia cactuşi. La SNSPA, cine ştie mai bine. Bine, dar nici SNSPA nu mai este acolo. S-a mutat pe Expoziţiei. Oricum, mi-am dat teza la printat. Am început prin a spune La Cactuşi ce să scrie pe copertă. Grea decizie.
Un like mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire
Spuneam într-un alt articol că Facebook-ul le întreţine tinerilor iluzia că lumea întreagă e o pagină de socializare şi că viaţa însăşi poate fi trăită la fel de simplu şi de superficial pe cît de simplu completezi un post pe un blog personal.
O oră de relaxare
Inspir-expir şi mă gîndesc că am ceva de făcut urgent cînd ajung la serviciu. Mi se pare brusc atît de presant că mi se cască un gol în capul pieptului. „Vaidecapulmeu, chestia aia trebuie făcută urgent!“ – mă loveşte brusc spaima lucrului care trebuie neapărat înfăptuit aici şi acum.
Cartea de poezii a lui Sorin Vieru
Despre Ultima Thule, cartea de poezii a lui Sorin Vieru, apărută recent la Humanitas, Ion Mureşan, în Cuvîntul introductiv, spune că e o carte fără sfîrşit: „Cel puţin eu unul nu am reuşit să o gat în mine şi, de fiecare dată, în funcţie de starea sufletească şi de momentul zilei în care o citeam (…) mi s-a părut că parcurg o altă carte.“
Nostalgia unui trecut inexistent
Campania Coca-Cola „I’ve kissed…“ o are cap de afiş, în România, pe Delia. Cîntăreaţa, care a reuşit un meritoriu comeback de cînd cu X-Factor, nu prea are nici în clin, nici în mînecă cu centenarul aniversat de Coca-Cola.
Turişti străini, la Peleş
În vreme ce pensiunile din Sinaia – unele adevărate monumente kitsch, un soi de cavouri turistice – stau goale în plin sezon, castelul Peleş a devenit un must see, o destinaţie „de bifat“ rapid, în doar o oră sau două. Te întîlneşti cu turişti străini care urcă gîfîind şi destul de dezorientaţi pe Furnica: „Peleş castle?“
Viva Las Vegas?
Ajungem în cazinou şi ne îndreptăm spre slot-uri. Printre zecile de aparate ne oprim la penny slots, singurul loc unde poţi juca pe bani puţini. Atracţia principală – băuturile gratis pe care le primesc toţi clienţii cazinoului.
Patton n-are dubii
Discuţiile despre Rusia şi Statele Unite sînt interminabile. Îndeosebi în ultima vreme: oricine face o mutare pe tabla de şah aflată în zona Balcanilor, restul, spectatori mai mult sau mai puţin afectaţi de noua configuraţie, se întreabă cu mai mult sau mai puţin zel, inspiraţie şi interes care va fi următoarea mişcare.
Cu ochii-n 3,14
● Mă amuză formula pe care am tot auzit-o/citit-o în ultimele zile: „Victor Ponta se află la recuperare în Turcia“. Adică e recuperabil? Cu teză de doctorat cu tot? (M. V.)
● Există şi o variantă horror a animalelor care-ţi pot ieşi în cale ziua-n amiaza mare în Bucureşti: pe o stradă de pe lîngă Mall Vitan era să dăm cu maşina peste o bufniţă (!) rănită, iar în zona catedralei Sf. Iosif mi-a tăiat calea un şobolan gras. (I. P.)
Titu a lu’ Jumară
Se spune că Titu ăsta este foarte priceput în zidirea de fîntîni: una dintre cele mai vechi şi mai binecuvîntate meserii. Nu oricui îi este dat să facă o fîntînă, nu oricui îi este dat să ştie unde apa este bună şi din belşug. De aia i se şi spune Titu Fîntînaru.
Totalitarism 2.0
În lucrarea sa din 1970, Exit, Voice, Loyalty, Albert Hirschman a expus cele trei opţiuni pe care le au oamenii pentru a răspunde nemulţumirilor în cadrul organizaţiilor, firmelor sau statelor: pot pleca, pot cere o schimbare sau pot să se conformeze.
Experienţa întunericului
Întunericul, la teatru, e o experienţă unică. Întunericul se prezintă ca o experienţă şi de aceea se aseamănă cu muzica ce e, spune un recent specialist, „experienţă“. Muzica şi întunericul nu spun nimic, nu au discurs, dar, dincolo el, furnizează datele unei experienţe „artistice“.
Voci din gura Oborului
Fă, pleacă de aici! Nu vinde, că mă bagi în belea! Hai, un leu tot ce am acilea! N-auzi să pleci! Mărioaro, du-te, fată! Ce, bă, te-ai boierit? Nu pot să vă las azi, nu pot! Era forfotă, un bodyguard împingea femei cu paporniţe, genţi, bagaje. O fi avut omul control.
Iei Cambridge-ul, dar cu bacul mai vedem…
Afli cu bucurie imensă că vei fi student la Cambridge. Dar cu o condiţie: să iei peste 9,50 la examenul de bacalaureat din ţară. Cu alte cuvinte, tot viitorul tău luminos depinde, acum, de răspunsurile pe care le dai pe foaia de examen din România.
Ce-o să fii cînd te faci mare
Cînd eram mică, mică de vreo 4, 5, 6 ani, voiam să mă fac veterinar. Aş fi luat temperatura unor pisici drăgălaşe şi unor iepuraşi pufoşi punîndu-le termometrul la subsuoară, aş fi auscultat cu stetoscopul căţelandri frumoşi ca pluşurile chinezeşti, prin cabinet ar fi ciripit sticleţi, canari şi grauri cu aripile vindecate.
Jocuri politice „la nivel înalt“ – Karlthegreat vs anarhistul Alex
Naţiunea noastră are zece ghilde, de obicei sîntem în jur de o sută cincizeci de oameni online, din toate colţurile lumii. Pînă în urmă cu puţină vreme m-am simţit bine în Conquest – o naţiune puternică şi bogată, în Top 3 naţiuni, nu ca altele unde jucătorii trăiesc ca-n Evul Mediu şi n-au auzit în viaţa lor de un ND.
Sex & violence: Scurtă istorie a pudorii în România – serial de legi absurde
În secolul XVIII, în timpul domniei lui Mavrocordat, sancţiunile împotriva violatorilor erau destul de tranşante, la propriu. Pravila zicea că „cel ce va fi prins cu ştromeleagul învîrtoşat primpregiurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scîrbavnicul mădulariu, spre veşnica lui nefolosire“.
Viitorul geopolitic al Rusiei
În ciuda rezervelor mele faţă de geopolitică, în contextul evenimentelor care au avut loc în Ucraina în 2014, am început să mă întreb dacă problemele ridicate cu această ocazie nu ar trebui să fie abordate tocmai pe terenul geopoliticii.
Grecia sau inadecvarea la capitalism
În Grecia îndrăznesc să spun că avem de-a face cu o stîngă anticapitalistă, ai cărei lideri par a fi chiar adepţii teoriei conspiraţiei. Sprijinul masiv popular pentru o stîngă anticapitalistă a fost alimentat şi de filozofia europeană de combatere a crizei.
Cu ochii-n 3,14
● Se pare că ultimul om din Neanderthal, al cărui fragment de maxilar a fost descoperit de curînd în Peştera cu Oase din Caraş-Severin, ar fi trăit în România. De ce nu mă miră? (A. P.)
● Cică o femeie a fost prinsă pe aeroportul din Bogota, în timp ce încerca să urce într-un avion spre Spania, cu un kilogram şi jumătate de cocaină ascuns în implanturile mamare. Cu alte cuvinte, sîni şi droguri la un loc. (A. M.)
De la Marea Mediterană la Marea Britanie
David Abulafia este un foarte bun povestitor. Cititorul este purtat prin lumea mediteraneană de la fenicieni şi grecii din Troia pînă sub zidurile Uniunii Europene de ieri. Marea Mediterană n-a transportat pe apele sale doar grîu, aur sau mirodenii, ci şi cultură, foarte multă cultură, şi mai ales o cultură a toleranţei şi îngăduinţei.
Cei care nu se văd (II)
A fi muzician în România, membru al unei orchestre simfonice – fie ea chiar şi una din Bucureşti –, se exprimă, uneori, cam aşa: „Asta e. N-am avut noroc. Am eşuat într-o orchestră simfonică“. Dacă nu eşti solist, în ochii multora devii cineva care s-a plafonat şi care acceptă cu resemnare ideea că trăieşte un semieşec.
Într-o gură de Obor
Prima oară m-am dus ţintit la carne. Se înfrigurase, ploua cu lacrimi mari. Mă luase frigul. Am mers la Carne. Locul era pustiu. Legam ceva, bineînţeles, dar nu-mi pica fisa. Hai la Peşte. Cum să-l fac? În folie, prăjit? De data aceasta, gîndul însuşi m-a făcut străin. Am lăsat peştele la locul lui.
Olimpici în ciuda şcolii româneşti
De cîte ori vorbesc/scriu despre pagubele învăţămîntului românesc există destule voci tăioase şi patriotice care mă trag de urechi amintindu-mi de medaliile, nu puţine, ale elevilor români la olimpiadele şcolare.
Amabilităţi mortale
Chelnerul de la terasă e genul care te inhibă. E tare prezentabil, înalt, brunet, să bată spre 40, aşa. E înfăşurat într-un cocon de bunăvoinţă superioară, are un aer patern în modul în care se apleacă uşor ca să te ghideze în actul complicat al alegerii unui fel de mîncare.
Nunţi în filme – Relatos Salvajes şi Melancholia
Nunţile sînt, de obicei, subiect de comedii (romantice). În care, e adevărat, înaintea momentului idilic final se mai ţes ceva intrigi, mireasa mai are niscaiva dubii, mirele o ia razna, mai sînt cîteva momente grosiere pe la petrecerea burlacilor…
Magna Carta după 800 de ani
Ca parte a tratatului de pace negociat de Arhiepiscopul de Canterbury, regele a acceptat revendicările baronilor, consemnate într-un document numit Magna Carta sau „Marea Cartă“. Magna Carta nu a fost prima cartă validată de un rege englez.
Vîrsta de mijloc este un like?
Mă întîlnesc pe stradă cu o fostă colegă de liceu cu care am fost pentru puţină vreme în aceeaşi clasă. Nu-mi fusese prietenă, făcuse parte din grupul suspinător al fetelor cu veşnice probleme în amor. Şi cu obsesia unei siluete perfecte. Acum mă uit la ea şi constat, fără nici o urmă de invidie, că e neschimbată.
Mediatizîndu-l pe Arsenie Boca
Te strecori cu această nelinişte în suflet, dornic să te laşi pătruns de un sentiment de pioşenie, printre miile de oameni care se vînzolesc, în sus şi în jos. Unii cară ghivece cu flori, alţii bidoane de ulei. Alţii merg în cîrje, alţii vorbesc la telefon. Toţi au pungi de plastic în mînă. Toţi cară cîte ceva.
Copilul şi succesul în timpuri de „părintare“
Părinţii se împlinesc prin copii. Să ştii şi tu! Tot ce nu au reuşit ei să facă împlinesc prin copii! – şi cu asta, în Poziţia copilului, Luminiţa Gheorghiu a vorbit gîndul unor generaţii de părinţii.
Cu ochii-n 3,14
● Cerinţele unui anunţ de închirieri imobiliare: „Fără fumători, animale sau animăluţe, să locuiască maximum 2 persoane. Seriozitate maximă, în bibliotecă se află o Biblie!“. (S.G.)
● La rubrica de mică publicitate dintr-un ziar cineva a dat un anunţ că vrea să angajeze un blogger. Deci ziarul tipărit n-a murit. Ba chiar dă semne de vitalitate! (M. M.)
Despre dracii noştri cei de toate zilele…
Ziua începe cu „Hei, la dracu’“ şi se încheie cu „Să vă ia dracu’ pe toţi“. Tărîmul dracilor este unul bine populat, care înfricoşează prin imensitate şi mai puţin prin mulţime. Dracii inspiră teamă şi admiraţie.
Cei care nu se văd (I)
Să zicem că eşti la un mare festival de teatru. De pildă, la Sibiu. Şi ai norocul să intri la unul dintre spectacolele care se joacă acolo. Aşa cum se întîmplă după orice fapt artistic care te emoţionează, o vreme, după ce ieşi din sală, taci.
Măr şi zmeură
În piaţă la Rîmnicul Sărat – Dristor îmi fac cu ochiul mărul şi zmeura. Mărul e un pic zbîrcit, doar n-a venit Sfîntul Ilie, nu? Şi vînzătoarea îşi cere scuze că e zbîrcit, trecut-a frigul peste el. Pielea doar atinsă de riduri. Vînzătoarea este uimită că ştiu de toate astea şi, totuşi, cumpăr. Iau un kilogram, nimic mai mult.
Primul loc de muncă
Una dintre întrebările curente la interviul de angajare este aceea legată de aşteptările candidatului faţă de noul loc de muncă: cu ce gînduri vrea să ocupe postul oferit. Răspunsul cel mai des întîlnit din partea tinerilor aflaţi în faţa primei slujbe este: „Vreau să învăţ“. În legătură cu el am de făcut cîteva comentarii.
Lansări, vernisaje, firitiseli
Ăla care o să descopere o metodă mai altfel decît lansările obişnuite de carte la tîrguri sau banalele vernisajele de expoziţii în case de cultură o să fie un om lăudat. O să-i fie greu, tare greu, pentru că genul ăsta de evenimente au deja un tipic, o strategie şi un mod de desfăşurare extrem de bine închegat.
După 20 (...30) de ani
Nu ştiu cum se întîmplă, dar se nimereşte cîte un an în care totul se... aniversează. Se împlinesc X ani de la terminarea liceului, Y ani de la absolvirea facultăţii, un număr remarcabil de ani de la căsătorie, un altul şi mai impresionant de la prima iubire... etc.
Analiza pieţei media din 2014
Banii vorbesc, inclusiv, sau mai ales, în piaţa TV din România. Motivul pentru care nu prea mai scriu analize media e acela că încep să semene cu buletinele meteo – foarte interesante, dar, în definitiv, inutile în sensul că ar trebui – sau nu ar trebui – să-ţi iei umbrela mîine, cînd ieşi din casă.
Fete singure pe ringul de dans
Nu era pentru prima dată cînd vedeam tot acest spectacol kitsch şi înduioşător în acelaşi timp. Cam la toate petrecerile, mai ales la cele programatice, de tipul nuntă sau botez, se petrece cam la fel. E o scenă care exprimă o tristeţe goală, lipsită de conţinut. Însă dincolo de ea, sînt o sumedenie de alte lucruri ascunse.
A fi sau a nu fi „vedetă“ de televiziune
În vara lui 2003, la redacţia Matinal a TVR-ului se aflau în practică vreo zece fete. În afară de mine, toate erau încă studente, la Jurnalism sau la alte facultăţi. Nu ştiu dacă toate visam să devenim „vedete de televiziune“, cert este că, din acel grup, mai sîntem, în prezent, în TVR, doar două.
Despre fundamentalism sau proasta înţelegere a mesajului
Trăim într-o societate şi într-o epocă ce nu-şi mai găsesc locul şi numele. Europa, leagănul civilizaţiei, bătrînul continent ce s-a născut la 325 la Sinodul de la Niceea, dacă ar fi să mergem pe linia propusă de Constantin Noica, se remarcă printr-o lipsă de reacţie la ce i se întîmplă.
Portofoliu (II)
Am sunat la un broker („servicii de investiţii financiare“, cum îşi spun ei) şi m-am programat la o discuţie. A fost cea mai scurtă discuţie. M-au întrebat dacă am suma minimă (10.000 de lei) cu care pot deveni investitor la BVB. După ce am răspuns, oamenii mi-au urat politicos „La revedere!“.