⬆
Societate
Pagina 79
Forumul pionieresc de la Crevedia
Era tot un sfîrşit de iulie, exact ca acum, cu o căldură uscată, dogoritoare. Se ridica în valuri din şapa de beton unde ţineam careul, aerul tremura, bluzele noastre albe erau năclăite, cravata nu flutura în vînt, pentru că nu se simţea nici o adiere.
Oameni pierduţi între Europa şi America
Metropola francofonă a Canadei strînge la un loc visele Europei vechi, ale Americii postcoloniale şi ale Africii negre. Peste toate, destinul istoric a presărat condimentele Extremului Orient. Aşa se face că dintre zgîrie-nori răsare o imensă poartă chinezească.
„Imaginea umană s-a uniformizat“ – interviu cu Adina NANU
Costumul maschează şi dezvăluie totodată entitatea umană. Adina Nanu cercetează de o jumătate de veac acest fenomen în universalitatea lui manifestă, indiferent de spaţiul geografic, epoci sau mentalităţile consecvente, prin studii integrate în cărţi scrise cu o cuceritoare pasiune.
Cu ochii-n 3,14
● La magazinul de suveniruri din Salina Turda, lîngă brichetele cu inscripţiile salinei, magneţi cu Arsenie Boca. Un viciu lîngă altul. (S. G.)
● În publicaţia The Talks, Stellan Skarsgård, actor suedez care joacă şi la Hollywood, răspunde că nu vrea să se mute în America: „Prefer să trăiesc în Suedia pentru că taxele sînt mai mari, nimeni nu face foamea, avem un sistem de sănătate foarte bun, şcoli şi universităţi gratuite. Prefer să plătesc taxe mari ca să avem toate acestea.“ (M. C.)
Haznaua estivală
Cuvînt de origine turcească, hazna a pătruns în limba română prin secolul al XVII-lea, cînd Imperiul Otoman se apropie din ce în ce mai mult de Ţările Române. Orientalistul Lazăr Şăineanu îl indexează cu sensul de „visteria ţării“, „comoara statului“, tezaur, loc unde se depozitează banii, bogăţiile, argintăriile celor avuţi.
Brînza, smîntîna… şi alte femei
Am observat că a apărut o modă acum să nu mai mergi la piaţă, unde chipurile totul e contrafăcut, importat, vîndut la a treia mînă şi la suprapreţ (mergeţi în Piaţa Obor, o să vedeţi că nu e cazul!) şi să-ţi vină acasă o lădiţă cu fructe şi legume proaspete, cam ce s-a copt prin grădina omului.
Roşia lui Mirel
M-a sunat ieri Mirel Bănică. Spiritul lui sociologic, investigativ, uman, pînda sa de realităţi nu are astîmpăr nici în vacanţă. După ce mi-a dat o carte despre România pelerinajului, acum mi-a dăruit o roşie. Eh, despre ce credeţi că ne-am conversat, pînă mi s-a făcut poftă, dar poftă, de m-am dus în piaţă şi-am luat brînză?
Reacţii obscene la obscenitate
Cazul fetei din Vaslui, violată de un grup de şapte tineri, este cu adevărat revoltător. Dar nu numai faptul în sine, acela al unui abuz incalificabil, de natură să nască indignare, oripilare şi dorinţă de dreptate, ci şi unele reacţii viscerale, obscene, care l-au însoţit.
Haştag nofilter
Plîng cu gura larg deschisă. Mi se văd clar nişte dinţi noi – ivorii, transparenţi, proaspeţi şi curaţi. De colţul gurii schimonosite în plîns mi s-a prins o firimitură de pîine. Ştiu că e pîine, pentru că în fotografia asta alb-negru ţin strîns în pumn un colţ de pîine. Am trei ani, probabil.
Mame, pui şi taţi – pisiceşti şi omeneşti
În subsolul blocului meu şi într-un fel de minicurte interioară din faţa gemuleţului de la subsol s-a aciuat o pisică. O pisică foarte mică, firavă, tărcata clasică, în nuanţe mai deschise. O mîţă despre care ai crede că e pui, cînd, de fapt, s-a dovedit că e o vajnică mamă.
Cum ne-am umplut de sponsorizări la Robbie Williams
Scandalul legat de organizarea concertului Robbie Williams are o mulţime de perdanţi şi un relativ cîştigător, în materie de imagine. Pînă la urmă, socoteala e simplă: brand-urile prea mercantile o încasează din cînd în cînd, şi bine de tot.
Hoteluri-fantomă sau turismul „de tip Overlook"
Am citit The Shining a lui Stephen King pe la 15 ani şi multă vreme m-a bîntuit imaginea hotelului pustiu din creierii munţilor, care se comportă ca o entitate vie, malefică. La ceva vreme după aceea, am aflat că Overlook există într-o oarecare măsură şi în realitate, este vorba de hotelul istoric Stanley, din Colorado.
Cu ochii-n 3,14
● Pe o biserică din sectorul 2, care tocmai a intrat în reparaţii, sînt două bannere mari. Pe unul scrie: „Construim cu Duraziv!“, pe celălalt „Investim în spiritualitate. Neculai Onţanu“. Doamne-ajută! (A. P.)
● De ziua mea, primesc, fix la miezul nopţii, trei e-mail-uri: de la Alsafix – „soluţii profesionale de fixare“, de la Raclette.de – „specialistul Dvs. în racletă“ şi de la Monopol-Shop.de – un site care nici măcar nu mai există. (M. P.)
Prin satele deocheate ale Valahiei de altădată
Colindînd zilele acestea prin satele Valahiei, am regăsit sate şi nume familiare pentru mine ca istoric al timpului trecut. Multe însă le ghicesc doar în spatele unor denumiri cosmetizate de pudibonderia secolului al XX-lea şi de moralitatea epocii comuniste.
Cum faci un pachet
Trimitere urgentă. Sîmbătă. Nici poşta nu e deschisă în toată puterea reţelei. Ai marfa, dar nu ai cutie. Fără cutie, degeaba ai ce să trimiţi. Poţi să trimiţi ce vrei, numai şi numai în cutie. Cobor la Sala Palatului. Deschis! Dar cutie poşta nu are. E sîmbătă. Două funcţionare cu o răbdare infinită pe chipuri.
Drumul spre performanţă
Le cerem copiilor noştri să facă performanţă. Să fie foarte buni, cei mai buni. Iar pentru asta „nu precupeţim“ nici un efort: le punem dinainte modele de succes, ţintim cele mai bune şcoli şi cei mai bine cotaţi profesori, înlăturăm din preajma lor tot ce i-ar putea abate de la drumul spre excelenţă.
Personaje nasoale
Prima oară îţi marcau ăştia copilăria (vorbim de anii ’80) cu fabula nesărată a lui La Fontaine – ca un pumn în stomac venit pe neaşteptate. Un greiere nesăbuit cîntă toată vara fără să ducă nimic de zacuscă la cămară, ca vecina lui furnica.
Din pattern-urile călătoriilor
Călătoriile, în special cele prin ţară, urmează, de cînd mă ştiu, cîte un pattern deja consacrat. Evident, nu e unul universal, e doar pattern-ul meu personal: îmi aleg şi eu, din realitatea din jur, strict ce mă interesează, mă emoţionează şi mă pune pe gînduri.
Ambasadorul şi eticheta
Cu ceva ani în urmă, am fost invitată să iau prînzul cu un ambasador (şi cu soţia lui). Invitaţia a sosit în plic, pe adresa redacţiei, era scrisă cu litere argintii, caligrafice, mai ceva ca acelea pentru nunţi. Vreo cîteva zile mi-am bătut capul de ce mă invitase tocmai pe mine.
Poveştile Gării de Nord
Pe peron erau doar călători. Nu existau nici chioşcuri, nici vînzători ambulanţi. Apă, sandviş şi reviste ţi le luai de acasă. Povestea gării din vremurile comuniste este una în alb şi negru.
Copilărie în oraşul centru al bucuriei
Laşi favela în spate, cu copiii ei desculţi pe stradă, groapa de gunoi, casele mici din cărămidă, hainele puse la uscat pe garduri pricăjite de lemn. De partea celalaltă a gardului înalt cresc 40 de copii care învaţă engleză de la 2 ani şi pînă la 8 ajung să o vorbească cu un accent perfect american.
Cu ochii-n 3,14
● În Gara de Nord, printre multele tarabe şi buticuri, un chioşc inedit: se numeşte La Efendi şi vinde socată, cafea turcească şi hot dog american. O globalizare aproape perfectă. (S. G.)
● Mă întreb dacă Angela Merkel s-a gîndit vreodată ce sumă ar avea de plată Europa şi restul lumii dacă grecii şi-ar revendica drepturile de autor asupra focului. Doar Prometeu nu s-a sacrificat degeaba pentru noi, nu? (A. D.)
Temă şi variaţiuni
Dacă m-aş fi născut pe la începutul secolului XX şi, în 1960, aş fi fost poftit să-mi imaginez cum va arăta o oră de limba şi literatura română în 2010, probabil că m-aş fi găsit într-o încurcătură la fel cu cea în care mă aflu acum. Primul impuls ar fi fost să-mi închipui nişte schimbări radicale, spectaculoase, demne de un alt mileniu.
Orientul Mijlociu – e momentul să fim realişti
Orientul Mijlociu le dă de furcă preşedinţilor SUA, de 70 de ani încoace. Istoric vorbind, sprijinirea Israelului şi a dreptului său de a exista în limita unor frontiere apărabile s-a aflat într-un echilibru precar cu necesitatea de a apăra rutele maritime ale petrolierelor, altfel spus, de a proteja aprovizionarea cu energie a întregii lumi.
Cîte ceva despre printat
Îmi dau teza de doctorat la printat La Cactuşi. Adică fostul La Cactuşi, că nu mai vinde femeia cactuşi. La SNSPA, cine ştie mai bine. Bine, dar nici SNSPA nu mai este acolo. S-a mutat pe Expoziţiei. Oricum, mi-am dat teza la printat. Am început prin a spune La Cactuşi ce să scrie pe copertă. Grea decizie.
Un like mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire
Spuneam într-un alt articol că Facebook-ul le întreţine tinerilor iluzia că lumea întreagă e o pagină de socializare şi că viaţa însăşi poate fi trăită la fel de simplu şi de superficial pe cît de simplu completezi un post pe un blog personal.
O oră de relaxare
Inspir-expir şi mă gîndesc că am ceva de făcut urgent cînd ajung la serviciu. Mi se pare brusc atît de presant că mi se cască un gol în capul pieptului. „Vaidecapulmeu, chestia aia trebuie făcută urgent!“ – mă loveşte brusc spaima lucrului care trebuie neapărat înfăptuit aici şi acum.
Cartea de poezii a lui Sorin Vieru
Despre Ultima Thule, cartea de poezii a lui Sorin Vieru, apărută recent la Humanitas, Ion Mureşan, în Cuvîntul introductiv, spune că e o carte fără sfîrşit: „Cel puţin eu unul nu am reuşit să o gat în mine şi, de fiecare dată, în funcţie de starea sufletească şi de momentul zilei în care o citeam (…) mi s-a părut că parcurg o altă carte.“
Nostalgia unui trecut inexistent
Campania Coca-Cola „I’ve kissed…“ o are cap de afiş, în România, pe Delia. Cîntăreaţa, care a reuşit un meritoriu comeback de cînd cu X-Factor, nu prea are nici în clin, nici în mînecă cu centenarul aniversat de Coca-Cola.
Turişti străini, la Peleş
În vreme ce pensiunile din Sinaia – unele adevărate monumente kitsch, un soi de cavouri turistice – stau goale în plin sezon, castelul Peleş a devenit un must see, o destinaţie „de bifat“ rapid, în doar o oră sau două. Te întîlneşti cu turişti străini care urcă gîfîind şi destul de dezorientaţi pe Furnica: „Peleş castle?“
Viva Las Vegas?
Ajungem în cazinou şi ne îndreptăm spre slot-uri. Printre zecile de aparate ne oprim la penny slots, singurul loc unde poţi juca pe bani puţini. Atracţia principală – băuturile gratis pe care le primesc toţi clienţii cazinoului.
Patton n-are dubii
Discuţiile despre Rusia şi Statele Unite sînt interminabile. Îndeosebi în ultima vreme: oricine face o mutare pe tabla de şah aflată în zona Balcanilor, restul, spectatori mai mult sau mai puţin afectaţi de noua configuraţie, se întreabă cu mai mult sau mai puţin zel, inspiraţie şi interes care va fi următoarea mişcare.
Cu ochii-n 3,14
● Mă amuză formula pe care am tot auzit-o/citit-o în ultimele zile: „Victor Ponta se află la recuperare în Turcia“. Adică e recuperabil? Cu teză de doctorat cu tot? (M. V.)
● Există şi o variantă horror a animalelor care-ţi pot ieşi în cale ziua-n amiaza mare în Bucureşti: pe o stradă de pe lîngă Mall Vitan era să dăm cu maşina peste o bufniţă (!) rănită, iar în zona catedralei Sf. Iosif mi-a tăiat calea un şobolan gras. (I. P.)
Titu a lu’ Jumară
Se spune că Titu ăsta este foarte priceput în zidirea de fîntîni: una dintre cele mai vechi şi mai binecuvîntate meserii. Nu oricui îi este dat să facă o fîntînă, nu oricui îi este dat să ştie unde apa este bună şi din belşug. De aia i se şi spune Titu Fîntînaru.
Totalitarism 2.0
În lucrarea sa din 1970, Exit, Voice, Loyalty, Albert Hirschman a expus cele trei opţiuni pe care le au oamenii pentru a răspunde nemulţumirilor în cadrul organizaţiilor, firmelor sau statelor: pot pleca, pot cere o schimbare sau pot să se conformeze.
Experienţa întunericului
Întunericul, la teatru, e o experienţă unică. Întunericul se prezintă ca o experienţă şi de aceea se aseamănă cu muzica ce e, spune un recent specialist, „experienţă“. Muzica şi întunericul nu spun nimic, nu au discurs, dar, dincolo el, furnizează datele unei experienţe „artistice“.
Voci din gura Oborului
Fă, pleacă de aici! Nu vinde, că mă bagi în belea! Hai, un leu tot ce am acilea! N-auzi să pleci! Mărioaro, du-te, fată! Ce, bă, te-ai boierit? Nu pot să vă las azi, nu pot! Era forfotă, un bodyguard împingea femei cu paporniţe, genţi, bagaje. O fi avut omul control.
Iei Cambridge-ul, dar cu bacul mai vedem…
Afli cu bucurie imensă că vei fi student la Cambridge. Dar cu o condiţie: să iei peste 9,50 la examenul de bacalaureat din ţară. Cu alte cuvinte, tot viitorul tău luminos depinde, acum, de răspunsurile pe care le dai pe foaia de examen din România.
Ce-o să fii cînd te faci mare
Cînd eram mică, mică de vreo 4, 5, 6 ani, voiam să mă fac veterinar. Aş fi luat temperatura unor pisici drăgălaşe şi unor iepuraşi pufoşi punîndu-le termometrul la subsuoară, aş fi auscultat cu stetoscopul căţelandri frumoşi ca pluşurile chinezeşti, prin cabinet ar fi ciripit sticleţi, canari şi grauri cu aripile vindecate.
Jocuri politice „la nivel înalt“ – Karlthegreat vs anarhistul Alex
Naţiunea noastră are zece ghilde, de obicei sîntem în jur de o sută cincizeci de oameni online, din toate colţurile lumii. Pînă în urmă cu puţină vreme m-am simţit bine în Conquest – o naţiune puternică şi bogată, în Top 3 naţiuni, nu ca altele unde jucătorii trăiesc ca-n Evul Mediu şi n-au auzit în viaţa lor de un ND.
Sex & violence: Scurtă istorie a pudorii în România – serial de legi absurde
În secolul XVIII, în timpul domniei lui Mavrocordat, sancţiunile împotriva violatorilor erau destul de tranşante, la propriu. Pravila zicea că „cel ce va fi prins cu ştromeleagul învîrtoşat primpregiurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scîrbavnicul mădulariu, spre veşnica lui nefolosire“.
Viitorul geopolitic al Rusiei
În ciuda rezervelor mele faţă de geopolitică, în contextul evenimentelor care au avut loc în Ucraina în 2014, am început să mă întreb dacă problemele ridicate cu această ocazie nu ar trebui să fie abordate tocmai pe terenul geopoliticii.
Grecia sau inadecvarea la capitalism
În Grecia îndrăznesc să spun că avem de-a face cu o stîngă anticapitalistă, ai cărei lideri par a fi chiar adepţii teoriei conspiraţiei. Sprijinul masiv popular pentru o stîngă anticapitalistă a fost alimentat şi de filozofia europeană de combatere a crizei.
Cu ochii-n 3,14
● Se pare că ultimul om din Neanderthal, al cărui fragment de maxilar a fost descoperit de curînd în Peştera cu Oase din Caraş-Severin, ar fi trăit în România. De ce nu mă miră? (A. P.)
● Cică o femeie a fost prinsă pe aeroportul din Bogota, în timp ce încerca să urce într-un avion spre Spania, cu un kilogram şi jumătate de cocaină ascuns în implanturile mamare. Cu alte cuvinte, sîni şi droguri la un loc. (A. M.)
De la Marea Mediterană la Marea Britanie
David Abulafia este un foarte bun povestitor. Cititorul este purtat prin lumea mediteraneană de la fenicieni şi grecii din Troia pînă sub zidurile Uniunii Europene de ieri. Marea Mediterană n-a transportat pe apele sale doar grîu, aur sau mirodenii, ci şi cultură, foarte multă cultură, şi mai ales o cultură a toleranţei şi îngăduinţei.
Cei care nu se văd (II)
A fi muzician în România, membru al unei orchestre simfonice – fie ea chiar şi una din Bucureşti –, se exprimă, uneori, cam aşa: „Asta e. N-am avut noroc. Am eşuat într-o orchestră simfonică“. Dacă nu eşti solist, în ochii multora devii cineva care s-a plafonat şi care acceptă cu resemnare ideea că trăieşte un semieşec.
Într-o gură de Obor
Prima oară m-am dus ţintit la carne. Se înfrigurase, ploua cu lacrimi mari. Mă luase frigul. Am mers la Carne. Locul era pustiu. Legam ceva, bineînţeles, dar nu-mi pica fisa. Hai la Peşte. Cum să-l fac? În folie, prăjit? De data aceasta, gîndul însuşi m-a făcut străin. Am lăsat peştele la locul lui.
Olimpici în ciuda şcolii româneşti
De cîte ori vorbesc/scriu despre pagubele învăţămîntului românesc există destule voci tăioase şi patriotice care mă trag de urechi amintindu-mi de medaliile, nu puţine, ale elevilor români la olimpiadele şcolare.
Amabilităţi mortale
Chelnerul de la terasă e genul care te inhibă. E tare prezentabil, înalt, brunet, să bată spre 40, aşa. E înfăşurat într-un cocon de bunăvoinţă superioară, are un aer patern în modul în care se apleacă uşor ca să te ghideze în actul complicat al alegerii unui fel de mîncare.