Forumul pionieresc de la Crevedia

Publicat în Dilema Veche nr. 598 din 30 iulie - 5 august 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Era tot un sfîrşit de iulie, exact ca acum, cu o căldură uscată, dogoritoare. Se ridica în valuri din şapa de beton unde ţineam careul, aerul tremura, bluzele noastre albe erau năclăite, cravata nu flutura în vînt, pentru că nu se simţea nici o adiere. „Pionierii fruntaşi ai sectorului 2 îşi prezintă onorul!“ Îmi bombam pieptul, ca să-mi pun şi mai tare în evidenţă şnurul auriu, de comandant de detaşament. Pionierii stegari încremeniseră cu steagurile în mîini, ca nişte statui. Dinspre fermă venea acelaşi miros fetid de pui ars cu tot cu pene, de crematoriu.

Mă aflam de trei zile în „tabără“, la Forumul Pionieresc al Municipiului Bucureşti de la Crevedia. De obicei nu mergeam în tabere, le uram, însă de data aceasta a trebuit să fac o excepţie. „Adina, vor veni cei mai buni pioneri din Bucureşti, de la şnur de detaşament în sus“, îmi spusese Tovarăşa, prin iunie. „Trebuie să mergi şi să reprezinţi şcoala noastră. Mai ales că la anul vei fi aleasă locţiitor de unitate.“ Am oftat, îmi doream şnurul azuriu mai mult decît orice. 

Zece zile în tabăra de la Crevedia şi nu ştiam ce mă aştepta acolo. Ne-au urcat în nişte autocare şi în mai puţin de o jumătate de oră am ajuns la locul faptei. Ce sens avea să organizezi o tabără la doi paşi de Bucureşti? – m-am întrebat eu. Avea. La Crevedia n-aveai unde să scapi (poate doar în lanul cu porumb), unde să te plimbi, ce să vizitezi. Nu era nimic, decît cîmp şi ferme de pui. Aşa că puteau să transforme tabăra într-un mic lagăr de concentrare. 

Ne-am cazat într-un soi de complex, cu clădiri care semănau cu nişte cămine de nefamilişti, însă erau proaspăt renovate. Mirosea peste tot a var. La duşuri erau broaşte şi nişte fete din Colentina rîdeau de mine pentru că mi-era frică să merg singură. Am fost împărţiţi pe sectoare şi ni s-au dat nişte tricouri „pentru timpul liber“. Fiecare sector, cu culoarea lui, ca să ştie de unde să ne ia. Ale noastre, sectorul 2, erau galbene. Cei din Sectorul Agricol Ilfov aveau tricouri roz. Nişte ţărani! Noroc cu rozul ăla care îţi sărea în ochi de la o poştă, ca să-i recunoaştem şi să ne ferim de ei! Mai dificil era cînd dădeam raportul zilnic şi trebuia să fim îmbrăcaţi în uniformă. Sau seara, la spectacol. În complex exista o sală de spectacole adevărată. Uriaşă, semăna un pic cu Sala Polivalentă. După ce le prezentam onorul, artiştii ne cîntau şi ne distrau. Aşa am cunoscut-o pe Mădălina Manole, o fată slăbuţă, frumuşică, UTC-istă de nădejde. Am şi autograf de la ea. L-am cunoscut şi pe Iurie Darie, „un artist al poporului“, ni s-a spus. A făcut nişte bancuri mai proaste decît cele ale lui Dem. Rădulescu şi Mitică Popescu, de Revelion, dar am rîs ca să nu se simtă prost omul că a venit pînă acolo, la Forum, degeaba. Cel mai tare şi sincer a rîs tot Sectorul Agricol Ilfov, dar ei rîdeau şi cînd vedeau o vacă. 

Eram în jur de 300 de copii. Cînd ne adunam dimineaţa pe platou ca să dăm raportul şi să prezentăm onorul, păream o mică armată. Răsuna cerul Crevediei de strigătul nostru, din toate piepturile: „Tot înainte!“ Cred că se speriau şi puii din ferme şi de-aia nu mai creşteau, rămîneau mici.

În fiecare zi, mergeam în vizite de lucru. De-abia aşteptam să ne urcăm din nou în autocare şi să ieşim din micul nostru lagăr. Însă vizita din a doua zi a fost o dezamăgire. Am pornit la drum şi am ajuns… la Bucureşti. La fabrica de confecţii de la Apaca. Dacă aş fi avut telefon mobil, însă desigur n-aveam, aş fi putut să o sun pe mama: „Hai la Apaca, să ne vezi!“ La finalul vizitei, am primit nişte tricouri chiar mai urîte decît cele galbene, ale sectorului 2. Am fost în vizită şi la o fermă de vaci, iar tovarăşii ingineri agronomi ne-au arătat cum se mulge vaca. Mirosea a balegă proaspătă şi cred că erau milioane de muşte. Am băut lapte prins pe săturate. Iar apoi am mers în livada fermei, iar tovarăşii de acolo ne-au dat caise. Rînd pe rînd sau în grup, cei mai buni pionieri din Bucureşti, de la şef de detaşament în sus, dispăreau prin boschete. De la fermă am plecat abia spre seară, cu nişte feţe galbene şi scurse.

Cele mai frumoase vizite au fost la Forumul Judeţului Prahova şi Forumul de la Vîlcea, la „schimburi de experienţă“. Cele două tabere erau în nişte locuri încîntătoare, cu munte, pădure şi rîuleţe. M-am ofticat – cu ce sînt mai buni pionierii ăştia decît noi, ca să merite aşa ceva? După ce ne-am dat onorul cuvenit, băieţii au jucat tovărăşeşte fotbal, iar noi, fetele, am făcut galerie. 

Însă

to Crevedia! Sectorul 2 era de serviciu la spălat vase, la bucătărie. Trei sute de farfurii pline de sos ne aşteptau clădite în maldăre. Sectorul 1 curăţa cartofi. 

Seara, cînd căldura se mai domolea, aveam discotecă, chiar pe platoul unde făceam careul. O muzică „occidentală“ se auzea din difuzoare – „Boys, boys, boys“ şi „I just called to say I love you!“. Puteam să ne îmbrăcăm cum voiam noi. Din fericire, aveam în bagaj un bluzon de care eram tare mîndră – cu o pisică neagră şi scria ceva cu litere cauciucate. Un băiat m-a prins de o mînecă a bluzonului şi m-a invitat la dans. Îl chema Florin. „Vrei să fii prietena mea?“ Da, am spus repede. „De unde eşti?“ Din sectorul 2, am răspuns. Tu? „Din Sectorul Agricol Ilfov.“ Am zbughit-o de lîngă el, m-am strecurat prin mulţimea de pionieri care dansau şi m-am ascuns la duşurile cu broaşte. Ca să nu mă găsească. Nimeni n-ar fi intrat acolo de bunăvoie. 

Voi, copiii de astăzi, să vă bucuraţi de taberele voastre!  

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.