Iei Cambridge-ul, dar cu bacul mai vedem…

Să spunem că vrei să urmezi cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Cambridge, universitate aflată pe primul loc în clasamentele oficiale ale celor mai prestigioase şcoli din lume. Ce ai de făcut? Păi, în ultimul an de liceu, cu engleza bine învăţată şi bine certificată, trimiţi o scrisoare de intenţie, în care spui de ce vrei să studiezi legea la ei, precum şi un CV bine garnisit cu detalii despre performanţele tale şcolare, training-uri şi ore de practică realizate în domeniul pentru care vrei să aplici; pe scurt, trimiţi toate argumentele pe care le ai la îndemînă pentru a-i convinge pe cei din Marea Britanie să ia în considerare candidatura ta. Mai apoi, dacă scrisoarea îşi atinge scopul, eşti invitat să dai un interviu şi un examen. Nici interviul, nici examenul nu sînt menite să îţi verifice cantitatea de informaţii acumulate despre Dreptul universal, ci abilităţile dobîndite în doisprezece ani de studiu: capacitatea de a înţelege un text şi de a formula o opinie bine argumentată şi structurată, capacitatea de exprimare corectă şi coerentă în cadrul unui context clar definit, deprinderea de a extrage esenţialul dintr-un text auzit sau citit şi de a-l folosi într-o argumentaţie eficientă, capacitatea de analiză a unui caz şi de configurare a unui set de concluzii logice etc. Iată cîteva exemple de subiecte propuse pentru testarea scrisă: „Au oamenii drepturi morale fundamentale, în afara celor legale? Dacă da, cum am putea decide care sînt aceste drepturi? Motivaţi răspunsul“; sau „G şi H sînt doi prieteni care joacă împreună la loterie; în fiecare săptămînă, fiecare dintre ei stabileşte numerele pe care vor paria, urmînd ca, indiferent cine cîştigă, să împartă banii în mod egal între cei doi şi un al treilea prieten J. La un moment dat cîştigă G, care se decide să păstreze banii. Îl poate da în judecată J, dată fiind înţelegerea făcută?“. Încă o dată precizez, nu se face apel la cunoştinţele tale de Drept, nici un răspuns nu e considerat greşit, din punct de vedere al legii, ci doar atunci cînd nu are o argumentaţie impecabilă. 

Trecem mai departe: afli cu bucurie imensă că vei fi student la Cambridge. Dar cu o condiţie: să iei peste 9,50 la examenul de bacalaureat din ţară. Cu alte cuvinte, tot viitorul tău luminos depinde, acum, de răspunsurile pe care le dai pe foaia de examen din România. Foarte corect. Şi totuşi, hai să vedem ce ar trebui să ştii, din punctul de vedere al educaţiei autohtone, ca să ajungi să te bucuri de statutul de student în Marea Britanie: 1) la română ar trebui, de exemplu, să ştii foarte, foarte bine, să ilustrezi „patru componente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative pentru analiza relaţiei dintre cele două personaje (de exemplu: incipit, final, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, modalităţi de caracterizare a personajelor, registre stilistice, limbajul personajelor etc.)“; 2) la istorie ar trebui să ştii să formulezi „un punct de vedere referitor la existenţa constantelor în abordarea romanităţii românilor de către istorici şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric“ sau să „menţionezi o asemănare între autonomiile locale din spaţiul românesc în Evul Mediu“; 3) de geografie nu poţi trece dacă nu ai cunoştinţele unui meteorolog aflat în prag de pensionare: „Precizaţi trei deosebiri între climele celor două state marcate cu H şi J pe hartă. Nota 1: Deosebirile se pot referi la oricare dintre următoarele elemente de climă: factori genetici, tip de climă, temperaturi medii anuale/vara/iarna, amplitudine termică, precipitaţii medii anuale/vara/iarna, vînturi cu frecvenţă ridicată“ sau „Precizaţi trei deosebiri între reliefurile unităţilor marcate pe hartă cu F şi G. Nota 1: Deosebirile se pot referi la oricare dintre următoarele aspecte ale reliefului: mod de formare, tipuri de roci pe care s-a format relieful, altitudini, gradul de fragmentare, tipuri genetice de relief, orientarea culmilor şi a văilor principale, dispunerea depresiunilor, alte aspecte specifice ale reliefului“. 

Concluzia e simplă: cine e bun să meargă la Cambridge nu e neapărat bun să treacă şi bacalaureatul românesc. 

Maria Iordănescu este psiholog.