Drumul spre performanţă

Publicat în Dilema Veche nr. 596 din 16-22 iulie 2015
Dialoguri întrerupte jpeg

Le cerem copiilor noştri să facă performanţă. Să fie foarte buni, cei mai buni. Să nu pregete în achiziţia a tot ce e necesar pentru a răzbi în viaţă. Iar pentru asta „nu precupeţim“ nici un efort: le punem dinainte modele de succes, ţintim cele mai bune şcoli şi cei mai bine cotaţi profesori, înlăturăm din preajma lor tot ce i-ar putea abate de la drumul spre excelenţă. De ce o facem? E simplu, omenesc, firesc: mai întîi, fiindcă ne imaginăm că performanţa este singura care i-ar putea scăpa de grija zilei de mîine, eliminînd pe cît posibil ghinionul, neşansa, ratarea ţintei, întîmplarea nefericită din destinul copiilor noştri. Fiindcă ne dorim ca ei să nu aibă eşecuri în construirea unei vieţi decente, să nu se lovească de porţi închise. Mai apoi, fiindcă e cît se poate de stimulativ pentru un copil să i se fixeze ca azimut treapta următoare către succes: să obţină note bune şi un rezultat foarte bun la examenul de capacitate, pentru ca apoi să obţină un loc într-un liceu de elită, să ia bacalaureatul cu o medie care să îi permită trecerea la o facultate de prestigiu, socotită ca fiind primul pas spre o carieră reuşită etc. Cu ochii pe un rezultat concret, cu efecte benefice, copiii se pot mobiliza, pot face eforturi nebănuite. 

Ma gîndesc însă că parcurgerea unui astfel de traseu cu ţinte fixe ar putea aduce cu sine şi cîteva riscuri: 

1) Cu mintea, inima şi privirea îndreptate către scopurile propuse de noi, adulţii din preajma lor, copiii vor avea dificultăţi să-şi construiască, să dea la iveală propriile lor scopuri. Şi vor crede că există un singur fel, o singură reţetă, un singur drum către o viaţă împlinită. Cu alte cuvinte, există riscul ca, astfel, să le croim viaţa după regulile drumului şi ale reprezentărilor noastre.

2) Drumul spre performanţă poate fi monoton, nepersonalizat cu propriile culori, aşteptări, emoţii, curiozităţi. Pus să privească doar în direcţia succesului, copilul poate deveni orb la întîmplările care-i construiesc viaţa de pînă la obţinerea laurilor şi va deveni imun la tot ceea ce înseamnă altceva decît o „carieră“ reuşită. Există, deci, riscul ca emoţiile, mintea şi voinţa lui să nu fie activate decît de competiţie, aplauze, titluri şi medalii şi să rămînă opace la bucurii şi plăceri, căutări, răspunsuri, experienţe şi întîlniri la fel de importante în economia vieţii sale. 

3) Atunci cînd le proiectăm drumul către performanţă, ne gîndim foarte puţin la ce vor face cu ea după ce o vor obţine. Sigur, vor avea o viaţă prosperă, cu tot confortul asigurat. Dar mai departe? În ce fel performanţa, succesul ar putea avea efect şi după ce au fost obţinute? Cum i-ar putea schimba pe copiii noştri astfel încît ele să nu însemne numai o cursă cu obstacole bine finalizată? Îmi imaginez un posibil răspuns: performanţa obţinută trebuie să fie cuplată cu generozitatea. În fond, drumul spre ea nu înseamnă doar acumulare. Ca să nu fie doar o simplă formă de „culturism“, o vanitoasă exhibare a muşchilor, un joc cu mărgelele de sticlă bine învăţat, performanţa, odată obţinută, ar trebui să se reîntoarcă în lume prin daruri făcute din bunătate. Şi să fie dublată de o desăvîrşire a sinelui propriu. Cu alte cuvinte, performanţa nu ar trebui să devină un pisc din vîrful căruia totul să ţi se pară derizoriu, ci un loc înalt care să te ajute să priveşti către înălţimi pe care încă nu le-ai atins…  

Maria Iordănescu este psiholog. 

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.