⬆
Societate
Pagina 80
Cu ochii-n 3,14
● De-a lungul timpului, m-am împrietenit pe Facebook cu oameni pe care îi cunosc, dar şi cu necunoscuţi, cu asociaţii de artişti, scriitori, apicultori, cu biblioteci, librării, cafenele şi beauty saloane. Dar cu Genţi de Piele chiar nu, nu vreau să mă împrietenesc. Pînă aici! (A. P.)
● Reclamă la ofertele săptămînii într-un supermarket: preţuri reduse la îngheţată şi la hîrtie igienică. Uneori lucrurile merg bine împreună. (S. G.)
O cruce mică la piept şi-o cruce imensă-n spate
Acum cîţiva ani, cînd Rafael Nadal părăsea arena „Philippe Chatrier“ înfrînt de Robin Soderling, atmosfera generală era încărcată de stupoare, tensiune şi speranţă. Rafa, încordat şi nervos, vocifera frustrat că nu găsise soluţia potrivită în faţa bombardamentelor suedezului.
Las’ că se dă pe brazdă…
Oricine-ar veni, oricît de hotărît ar fi să facă ceva – orice, în orice domeniu – pînă la urmă, „se dă pe brazdă“. Intră în ordinea lucrurilor. Se cuibăreşte în vastele apartamente din burta Leviatanului – loc e, cît cuprinde! – se pune la masă, şi… gata. Aici începe totul. La masă.
O meseriaşă a tîrgului
Să fi fost 11 în noapte. Lumină. Eu pe bulevardul Unirii. De ce oi fi luat-o pe acolo? Cum de ce? Ca să am o întîlnire de pomină. Să mi se întîmple, nu? Nu sîntem cu toţii lacomi după întîmplare? De niciunde sare lîngă mine juma’ de femeie. Mi-ajungea pînă la prohab. Şi mă ia pe englezeşte.
Cîteva clipe de optimism
La sfîrşitul lunii mai a fost lansată cea de-a treia ediţie a Coaliţiei pentru Universităţi Curate, proiect prin care „vor fi evaluate şi monitorizate integritatea şi buna guvernare în universităţile publice, vor fi căutate soluţii la problemele identificate şi vor fi făcute publice neregulile găsite“.
Poveste cu rude
Maică-ta e rasistă, mătuşa, bunică-ta la fel. De unchiu-tu nu mai zic. Sînt aşa pentru că aşa au apucat, e un dat şi nici măcar nu realizează că vorbesc de ţigani care fac şi dreg fiindcă aşa sînt ţiganii de felul lor sau de negrotei care nu ştiu exact ce răutăţi mai fac şi ei, dar sînt în esenţă dubioşi, de arăbeţi puşi la grămadă cu turcaleţii, şi tot aşa.
Comedii feministe
Am văzut, de curînd, două comedii pe care le-aş putea numi feministe: Spioana (Spy, 2015, în regia lui Paul Feig) şi Tonul perfect (Pitch perfect, 2012, în regia lui Jason Moore). Amîndouă duc ceea ce aş putea numi „feminismul populist“ dincolo de limitele trasate, cîndva, de alte filme mai vechi ale genului.
Orice utilizator se poate transforma în curator de artă – interviu cu Amit SOOD, directorul Google Institute
"Misiunea Google a fost, încă din prima zi, organizarea şi accesibilizarea informaţiei. E o misiune largă, ea poate fi aplicată pe multe verticale. Dacă priveşti cultura ca pe un sistem global, vei constata că lucrurile nu prea sînt organizate."
Greenaccord 2014 (5): Mica infracţionalitate la Napoli
Fiindcă hotelul nostru era destul de departe de gară, şi pentru că eram trei persoane, cu ceva bagaje pe deasupra, la plecarea din Napoli am chemat un taxi. Ca să evităm circulaţia din centru, am decis să o luăm pe autostrada Capodichino.
Cum se schimbă calculatoarele în timp ce le folosim
Zilele trecute, Apple a anunţat o serie întreagă de actualizări ale sistemelor de operare de pe mobil/tabletă şi calculator, plus o serie întreagă de servicii care concurează alţi giganţi ai tehnologiei, ca Proactive, care vrea să se bată umăr la umăr cu Google Now.
De ce să (mai) scriem despre comunism
Am copilărit în anii ’80, aşadar am crescut într-un timp în care oamenii din jurul meu aveau o singură preocupare majoră – aceea de a-şi procura cele necesare traiului de zi cu zi. Nu ştiu dacă tinerii şi adolescenţii de azi pot înţelege formulări de tipul „nu se găseau de nici unele“, la adevărata lor dimensiune.
Extraordinarele întîmplări ale copiilor dislexici şi ale părinţilor lor
Din definiţiile de mai sus rezultă următoarele: în primul rînd, dislexia nu ţine de anormalitate şi nu are nici o legătură cu retardul mintal sau cu vreun grad de handicap. E o problemă cu care unii copii se nasc, o incapacitate de a face legătura între simbol şi ce reprezintă simbolul.
Cu ochii-n 3,14
● La o tarabă din Piaţa Crîngaşi, printre dresuri, chiloţi şi sutiene, am văzut iţindu-se o carte despre Arsenie Boca. Iluminarea ascunsă printre desuuri. (S. G.)
● De cîteva zile mi s-a stricat maşina de spălat şi caut înlocuitor. Printre review-uri găsesc unul bun: „O maşină cu un aspect deosebit, multe funcţii, dar din păcate la centrifugare trepidează foarte tare“. (C. Ş.)
Bacşiş, peşcheş, ciubuc…
Bacşiş, peşcheş, ciubuc sînt, după cum bine se ştie, cuvinte de origine turcă, care au pătruns în limba română din Imperiul Otoman, dar se vor răspîndi şi vor intra în uz, în secolul al XVIII-lea, odată cu instaurarea domniilor fanariote. Cuvintele au propriile lor istorii, ajungînd să scrie istorii.
O să fie sau n-o să fie?
Zilele trecute, o prietenă din Ardeal avea o discuţie cu părinţii. Făcea planuri să se mute la Bucureşti. Reacţia tatălui său a fost cît se poate limpede: „Nu se poate. Nu e deloc un moment potrivit. Dacă vin ruşii şi ocupă România, n-o să mai poţi pleca de-acolo. Mai aşteaptă, să vezi ce-o să fie.“
Artă şi alcool
Pe zidurile Luvrului, zilnic îl văd, se etalează imensul afiş al expoziţiei „Poussin şi Dumnezeu“ ce convoacă la dialogul pictorului clasic francez cu puterea supremă, el, care s-a confruntat doar cu Biblia şi Antichitatea.
A venit vremea ei. Mazărea
Nici o glumă. Este momentul ei, dulce, îmbietor. Dulcea mazăre de primăvară. Trebuie scoasă din păstăi, e de muncă, dar degetele îţi ies pline de verde, îmbietoare de iarbă. Mazărea este aparenţă-esenţă, dur-moale, mîncat-de nemîncat, sălbatic-domestic, dar mai ales mazăre-mărar-un pic ulei-mărar şi carne de vită şi pui.
Metafora mărgăritarelor, cu bicicleta prin deltă
Revin în forfota jurnalistică examenele naţionale, bacalaureatele, testările etc. E sezonul lor, al perlelor culese din teze şi al procentelor mici de „supravieţuitori“, la capătul zilelor de foc ale sfîrşitului de ciclu şcolar.
Moşi şi babe
„Domnule, erau două babe în tramvai… nu se mai auzea nimeni de ele.“ Treaba asta o spune maică-mea, care, tehnic, e şi ea o babă. Drept e că o spunea cu amuzamentul şi cu lejeritatea unui gras care face glume cu graşi, a unui evreu care face glume cu evrei sau a unei babe care rîde de babe.
Locurile, oamenii şi poveştile Lilianei Nicolae
Liliana Nicolae îşi păstrează, de fiecare dată, în poveştile ei, obiectivitatea jurnalistică. Căci, de fapt, ea scrie poveşti, dar poveşti adevărate, cu oameni adevăraţi. Diferenţa dintre acestea şi proza scurtă e că, în cazul celor dintîi, stilul nu contează foarte mult: reiese, implicit, din bogăţia conţinutului. Realitatea bate stilul.
Fotografiile lui Costică Acsinte. Specificul
Pe la începutul lui 2014, imagini dintr-o arhivă fotografică românească ajungeau pe Time Lightbox, secţiunea de imagine a site-ului celebrei reviste, cu corespondent în ediţia de tipar a aceleiaşi publicaţii.
Civilizaţie, la metrou
Am descoperit de curînd în e-mail-ul redacţiei un mesaj de la un cititor care ne propunea să facem un Dosar cu tema „Civilizaţie, la metrou“. Fiind un vechi călător cu metroul, cititorul era curios cum văd alţii toată această lume underground a Capitalei noastre.
Modestinus şi Codul Familiei – serial de legi absurde
Dacă trăiţi cu impresia că România e haotică şi duce lipsă de legi, aflaţi că doar în acest an, pînă pe 21 mai, erau înregistrate la Parlament 425 de iniţiative legislative. Din 2000 şi pînă în prezent, media anuală e de aproape 705 iniţiative pe an.
Riga, fereastră sau oglindă?
Dincolo de nori, de limitele unei Europe pe care o numim comun Occident şi care se opreşte la frontiera nordică a Germaniei, dincolo de ceea ce cunoaştem în imaginarul atît de restrîns al geografiei noastre continentale, dar şi dincolo de Marea Baltică, începe micul stat leton.
Cu ochii-n 3,14
● Din găselniţele traducătorilor de filme: englezescul The babysitter (dădaca) a fost tradus cu românescul Dorinţă fatală. Ceea ce mi-a adus aminte de franţuzescul „Honni soit qui mal y pense“. (S. G.)
● Nu trece o săptămînă fără să se descopere că pe Internet a circulat ba o ştire falsă, ba o fotografie trucată, ba un studiu-fantomă. Trăim deja viitorul presei! (M. C.)
Potemkiniada de solidaritate
Este într-adevăr loc să ne întrebăm: prin ce ne reprezintă nişte caricaturişti mai bine decît victimele anonime din metroul de la Madrid? Sau soldaţii recent ucişi la Londra? Sau cei şapte modeşti negustori turci şi unul grec, asasinaţi în Germania de neonazişti de-a lungul mai multor ani?
Tinerii la interviu
De cîţiva ani încoace am parte, datorită meseriei, de discuţii ample cu potenţiali angajatori. Oameni care conduc firmei mai mari sau mai mici şi care „vînează“ tineri pentru diverse posturi. Şi care găsesc cu greu ceea ce îşi doresc.
Iubirea, cu reguli şi poveşti
Cărţile de popularizare a relaţiilor dintre sexe se grăbesc cu sfaturi utile, care mai de care. În special pentru femei. Dacă ar fi să sintetizăm, în mare, regulile stau cam aşa: dacă ai ghinionul să fii femeie, nu prea ai voie să faci nimic.
Personal auxiliar
Grupul organizat de turişti pensionari îşi consumă rentele prin Europa Occidentală şi chiar acum, într-un orăşel medieval perfect conservat unde peste un lăcaş de cult vizigot s-a construit o moschee, iar peste moschee o catedrală.
Ziua cînd domeniile (.com, .ro, .orice) au murit
Facebook a lansat Instant Articles, un tool care permite publisher-ilor electronici să îşi pună conţinutul direct pe reţeaua socială, într-un aranjament comod şi spectaculos, gîndit special pentru telefonul mobil.
Sondaje şi oameni trişti
Într-un supermarket, puţin înainte de ora închiderii, în dreptul raftului cu bere, se apropie timid de mine un tip în jur de 30 de ani şi mă întreabă dacă aş fi de acord să particip la un sondaj de opinie. Mă văzuse că pusesem în coş două sticle de bere.
O frîntură de poveste de familie de la marginea unei frînturi de lumi
a periferie sau la centru, în Brazilia, familia e la loc de cinste. Nouă, antropologilor, ne place să numim asta parte din cultură. În contextul unei sărăcii mereu problematice, familia e singura şi cea mai stabilă strategie de a te menţine la suprafaţă.
Cu ochii-n 3,14
● În ziua de azi, o invitaţie la un „eveniment“ prilejuit de inaugurarea unui spaţiu comercial poate fi şi altceva decît clasicul dreptunghi de carton. De pildă, poate fi un guler pe care scrie: „Sînt gulerul Take Ionescu şi te invit să faci cunoştinţă cu cămaşa românească Braiconf la deschiderea celui mai nou magazin din JW Marriott, pe 7 mai, la ora 18“. (D. S.)
● Gata, s-a rezolvat şi problema bacşişului impozitat şi pus pe bon fiscal. A zis domnu’ ministru că „a fost un experiment“ şi s-a an
Un sport la Răsărit
E tipul care nu mai pierde, ca şi Nadal într-o vreme. Interesant. De văzut dacă va ridica în siajul său valul de suspiciuni pe care l-a născut campionul spaniol. Acest Superman este şi un supraom confecţionat în tainicele laboratoare care trăiesc într-o vreme înaintată, unde poate că Jocurile Olimpice de la Rio s-au disputat deja?
Politie şi ipolipsis
Termenul de civilitate nu este ceva comun nici astăzi în vocabularul limbii române. Roger Chartier vorbeşte de civilité, termen cu largi sensuri care înglobează un „cod al purtărilor alese“, practici ale unui comportament politicos, uneori fără a se face trimitere directă la termen.
Halep şi Rapidul au preferat înfrîngerea
Mă ţin departe de comentarii sportive. Prefer să trăiesc. Şi am trăit săptămîna trecută două momente cu final similar: cum să te înfrîngi singur. Halep şi Rapidul au condus minute în şir, hălci întregi de timp şi kilograme de mingi au fost de partea lor.
O lege nouă şi un vechi dispreţ
Va fi pusă în dezbatere publică o nouă lege a educaţiei. Ministrul învăţămîntului a asigurat poporul că va avea la dispoziţie o lună întreagă pentru a spune ce e bine şi ce e rău în legea care stă, deocamdată, prin sertarele Parlamentului.
Hotel şi Enterprise
Mult timp, idealul meu a fost să locuiesc la hotel. Mi se părea fascinant şi chiar palpitant: nu eşti niciodată complet singur, ai serviciile asigurate, poţi oricînd coborî în hol sau la restaurant ori bar dacă te plictiseşti. Şi, dacă nu-ţi mai place, poţi schimba chiar hotelul...
Cine mai stă la oraş
„Ia uite şi la ornitoloaga asta de balcon, National Geographic din cîmpia de gresie de la bucătărie, Bear Grylls de metrou. Se dă mare specialistă şi-şi imaginează că ea ne tolerează. La cît se bagă în seamă pe aici, pun pariu că ne-a pus deja şi pe Facebook.“
Greşelile de documentare
Dacă stimata doamnă dr. în cinematografie şi-ar fi dat osteneala să parcurgă măcar mapa de presă a filmului, ar fi aflat că acesta se sprijină pe scrierile şi aportul personal al Constanţei Vintilă-Ghiţulescu, istoric premiat, autor al mai multor volume despre epoca fanariotă, şi nu pe Wikipedia sau vreun articol dubios de cotidian.
Satele noastre „europene“
Toate casele arată la fel ca a lui nea Fane. Este o indolenţă generală, orice casă se poate repara şi cîrpi pe ici, pe colo, fără o prea mare pricepere. Însă oamenilor pur şi simplu nu le pasă. Chiar dacă ar avea bani, tot nu şi-ar ridica o altă casă. S-au obişnuit să trăiască aşa.
Antidot la pesimism
„Chiar dacă trăim cu impresia că nu există discriminare, uitaţi-vă la statisticile salariale, unde veţi descoperi diferenţe clare între salariul unui bărbat şi cel al unei femei, angajaţi pe aceeaşi poziţie. Uitaţi-vă, mai apoi, la lipsa de reprezentare a femeilor în politică. în prezent, în România, sînt doar 11% femei în Parlament.“
Cu ochii-n 3,14
● Liderul nord-coreean lucrează continuu la rafinarea metodelor de ucidere a celor pe care-i consideră trădători. După ce şi-a otrăvit mătuşa în secret, acum a trecut la nivelul superior: şi-a executat ministrul Apărării cu o rachetă antiaeriană, în faţa a cîteva sute de oameni. Mă întreb ce urmează. (L. V.)
● Cîteva dintre preocupările prinţului Charles al Marii Britanii, dezvăluite de scrisorile sale adresate de-a lungul vremii feluritor miniştri şi publicate recent, în virtutea legii libertăţ
O sută de repetiţii pentru Schönberg
Kosky îşi concepe regia orientată spre perioada în care Schönberg a lucrat la această operă. Situaţia politică a Europei din anii ’30, ascensiunea ideilor lui Sigmund Freud, dezbaterea în jurul sionismului şi a figurii lui Theodor Herzl, frămîntarea ideologică a compozitorului însuşi, toate acestea sînt cîteva din temele principale care îmbracă muzica într-o ţesătură extrem de bine structurată şi de coerentă a simbolurilor scenice.
„Tolerant“ e un nume de cod pentru a fi submisiv – şi a pune capul în pămînt
Titlul şi subtitlul sînt citate dintr-un comentariu la adresa unui articol publicat în ziarul Adevărul. Autoarea articolului scrie despre postările pe Facebook ale unui cadru didactic de la UNATC, care nu se fereşte să afirme, despre romi şi evrei, lucruri pe care le putem considera, în mod clar, afirmaţii jignitoare.
Am băut Portocale de Sicilia
Deşi voiam un vin să mor. Am băut două kilograme de suc de portocale de Sicilia în loc de un kilogram de vin cinstit. Legea mi-a impus. Amenzi, frică de consecinţe. S-a dat legea cu amenda uriaşă – suspendarea carnetului dacă bei. Şi mi-era bine, dar eram în deplasare şi mi-am pus mintea pe un vin şi degetele pe paharul de suc.
De ce sănătatea nu e obligatorie?
„Educaţia pentru sănătate“ este, în momentul de faţă, o materie opţională. Asta însemnînd, pe de o parte, că introducerea sau neintroducerea ei în orarul elevilor este decisă la nivelul fiecărei instituţii şcolare, iar, pe de altă parte, că cei care au hotărît că această materie este opţională nu consideră că ea este esenţială.
Extraordinara poveste a unui tablou urît
Ajunsese cu un mineralier sub pavilion românesc în portul Santos, în Brazilia, de vreo trei zile şi se plictisise deja doar la gîndul drumului de întoarcere. Aşezat pe Atlantic, portul scotea o limbă imensă printre mai multe canale destul de greu de desluşit pentru cineva care-l vedea pentru prima oară.
La drum – propriul road movie
Dacă ar fi după mine, aş alege să fiu mereu on the run. Dar nu oricum, ci pe post de pasager: mi-ar plăcea să fiu tot timpul purtată de ici-colo, prin lumea largă, fără să mă opresc decît pentru scurt timp şi fără să ajung neapărat la vreo destinaţie.
Scandal! Umberto Eco se uită la Sinteza zilei!
Simei vrea un public de televiziune de ştiri românească: peste 50 de ani, „nişte burghezi buni şi oneşti, doritori de legalitate şi ordine, însă lacomi de bîrfe şi de dezvăluiri cu privire la felurite forme de dezordine“.