⬆
Societate
Pagina 80
Nunţi în filme – Relatos Salvajes şi Melancholia
Nunţile sînt, de obicei, subiect de comedii (romantice). În care, e adevărat, înaintea momentului idilic final se mai ţes ceva intrigi, mireasa mai are niscaiva dubii, mirele o ia razna, mai sînt cîteva momente grosiere pe la petrecerea burlacilor…
Magna Carta după 800 de ani
Ca parte a tratatului de pace negociat de Arhiepiscopul de Canterbury, regele a acceptat revendicările baronilor, consemnate într-un document numit Magna Carta sau „Marea Cartă“. Magna Carta nu a fost prima cartă validată de un rege englez.
Vîrsta de mijloc este un like?
Mă întîlnesc pe stradă cu o fostă colegă de liceu cu care am fost pentru puţină vreme în aceeaşi clasă. Nu-mi fusese prietenă, făcuse parte din grupul suspinător al fetelor cu veşnice probleme în amor. Şi cu obsesia unei siluete perfecte. Acum mă uit la ea şi constat, fără nici o urmă de invidie, că e neschimbată.
Mediatizîndu-l pe Arsenie Boca
Te strecori cu această nelinişte în suflet, dornic să te laşi pătruns de un sentiment de pioşenie, printre miile de oameni care se vînzolesc, în sus şi în jos. Unii cară ghivece cu flori, alţii bidoane de ulei. Alţii merg în cîrje, alţii vorbesc la telefon. Toţi au pungi de plastic în mînă. Toţi cară cîte ceva.
Copilul şi succesul în timpuri de „părintare“
Părinţii se împlinesc prin copii. Să ştii şi tu! Tot ce nu au reuşit ei să facă împlinesc prin copii! – şi cu asta, în Poziţia copilului, Luminiţa Gheorghiu a vorbit gîndul unor generaţii de părinţii.
Cu ochii-n 3,14
● Cerinţele unui anunţ de închirieri imobiliare: „Fără fumători, animale sau animăluţe, să locuiască maximum 2 persoane. Seriozitate maximă, în bibliotecă se află o Biblie!“. (S.G.)
● La rubrica de mică publicitate dintr-un ziar cineva a dat un anunţ că vrea să angajeze un blogger. Deci ziarul tipărit n-a murit. Ba chiar dă semne de vitalitate! (M. M.)
Despre dracii noştri cei de toate zilele…
Ziua începe cu „Hei, la dracu’“ şi se încheie cu „Să vă ia dracu’ pe toţi“. Tărîmul dracilor este unul bine populat, care înfricoşează prin imensitate şi mai puţin prin mulţime. Dracii inspiră teamă şi admiraţie.
Cei care nu se văd (I)
Să zicem că eşti la un mare festival de teatru. De pildă, la Sibiu. Şi ai norocul să intri la unul dintre spectacolele care se joacă acolo. Aşa cum se întîmplă după orice fapt artistic care te emoţionează, o vreme, după ce ieşi din sală, taci.
Măr şi zmeură
În piaţă la Rîmnicul Sărat – Dristor îmi fac cu ochiul mărul şi zmeura. Mărul e un pic zbîrcit, doar n-a venit Sfîntul Ilie, nu? Şi vînzătoarea îşi cere scuze că e zbîrcit, trecut-a frigul peste el. Pielea doar atinsă de riduri. Vînzătoarea este uimită că ştiu de toate astea şi, totuşi, cumpăr. Iau un kilogram, nimic mai mult.
Primul loc de muncă
Una dintre întrebările curente la interviul de angajare este aceea legată de aşteptările candidatului faţă de noul loc de muncă: cu ce gînduri vrea să ocupe postul oferit. Răspunsul cel mai des întîlnit din partea tinerilor aflaţi în faţa primei slujbe este: „Vreau să învăţ“. În legătură cu el am de făcut cîteva comentarii.
Lansări, vernisaje, firitiseli
Ăla care o să descopere o metodă mai altfel decît lansările obişnuite de carte la tîrguri sau banalele vernisajele de expoziţii în case de cultură o să fie un om lăudat. O să-i fie greu, tare greu, pentru că genul ăsta de evenimente au deja un tipic, o strategie şi un mod de desfăşurare extrem de bine închegat.
După 20 (...30) de ani
Nu ştiu cum se întîmplă, dar se nimereşte cîte un an în care totul se... aniversează. Se împlinesc X ani de la terminarea liceului, Y ani de la absolvirea facultăţii, un număr remarcabil de ani de la căsătorie, un altul şi mai impresionant de la prima iubire... etc.
Analiza pieţei media din 2014
Banii vorbesc, inclusiv, sau mai ales, în piaţa TV din România. Motivul pentru care nu prea mai scriu analize media e acela că încep să semene cu buletinele meteo – foarte interesante, dar, în definitiv, inutile în sensul că ar trebui – sau nu ar trebui – să-ţi iei umbrela mîine, cînd ieşi din casă.
Fete singure pe ringul de dans
Nu era pentru prima dată cînd vedeam tot acest spectacol kitsch şi înduioşător în acelaşi timp. Cam la toate petrecerile, mai ales la cele programatice, de tipul nuntă sau botez, se petrece cam la fel. E o scenă care exprimă o tristeţe goală, lipsită de conţinut. Însă dincolo de ea, sînt o sumedenie de alte lucruri ascunse.
A fi sau a nu fi „vedetă“ de televiziune
În vara lui 2003, la redacţia Matinal a TVR-ului se aflau în practică vreo zece fete. În afară de mine, toate erau încă studente, la Jurnalism sau la alte facultăţi. Nu ştiu dacă toate visam să devenim „vedete de televiziune“, cert este că, din acel grup, mai sîntem, în prezent, în TVR, doar două.
Despre fundamentalism sau proasta înţelegere a mesajului
Trăim într-o societate şi într-o epocă ce nu-şi mai găsesc locul şi numele. Europa, leagănul civilizaţiei, bătrînul continent ce s-a născut la 325 la Sinodul de la Niceea, dacă ar fi să mergem pe linia propusă de Constantin Noica, se remarcă printr-o lipsă de reacţie la ce i se întîmplă.
Portofoliu (II)
Am sunat la un broker („servicii de investiţii financiare“, cum îşi spun ei) şi m-am programat la o discuţie. A fost cea mai scurtă discuţie. M-au întrebat dacă am suma minimă (10.000 de lei) cu care pot deveni investitor la BVB. După ce am răspuns, oamenii mi-au urat politicos „La revedere!“.
Cu ochii-n 3,14
● De-a lungul timpului, m-am împrietenit pe Facebook cu oameni pe care îi cunosc, dar şi cu necunoscuţi, cu asociaţii de artişti, scriitori, apicultori, cu biblioteci, librării, cafenele şi beauty saloane. Dar cu Genţi de Piele chiar nu, nu vreau să mă împrietenesc. Pînă aici! (A. P.)
● Reclamă la ofertele săptămînii într-un supermarket: preţuri reduse la îngheţată şi la hîrtie igienică. Uneori lucrurile merg bine împreună. (S. G.)
O cruce mică la piept şi-o cruce imensă-n spate
Acum cîţiva ani, cînd Rafael Nadal părăsea arena „Philippe Chatrier“ înfrînt de Robin Soderling, atmosfera generală era încărcată de stupoare, tensiune şi speranţă. Rafa, încordat şi nervos, vocifera frustrat că nu găsise soluţia potrivită în faţa bombardamentelor suedezului.
Las’ că se dă pe brazdă…
Oricine-ar veni, oricît de hotărît ar fi să facă ceva – orice, în orice domeniu – pînă la urmă, „se dă pe brazdă“. Intră în ordinea lucrurilor. Se cuibăreşte în vastele apartamente din burta Leviatanului – loc e, cît cuprinde! – se pune la masă, şi… gata. Aici începe totul. La masă.
O meseriaşă a tîrgului
Să fi fost 11 în noapte. Lumină. Eu pe bulevardul Unirii. De ce oi fi luat-o pe acolo? Cum de ce? Ca să am o întîlnire de pomină. Să mi se întîmple, nu? Nu sîntem cu toţii lacomi după întîmplare? De niciunde sare lîngă mine juma’ de femeie. Mi-ajungea pînă la prohab. Şi mă ia pe englezeşte.
Cîteva clipe de optimism
La sfîrşitul lunii mai a fost lansată cea de-a treia ediţie a Coaliţiei pentru Universităţi Curate, proiect prin care „vor fi evaluate şi monitorizate integritatea şi buna guvernare în universităţile publice, vor fi căutate soluţii la problemele identificate şi vor fi făcute publice neregulile găsite“.
Poveste cu rude
Maică-ta e rasistă, mătuşa, bunică-ta la fel. De unchiu-tu nu mai zic. Sînt aşa pentru că aşa au apucat, e un dat şi nici măcar nu realizează că vorbesc de ţigani care fac şi dreg fiindcă aşa sînt ţiganii de felul lor sau de negrotei care nu ştiu exact ce răutăţi mai fac şi ei, dar sînt în esenţă dubioşi, de arăbeţi puşi la grămadă cu turcaleţii, şi tot aşa.
Comedii feministe
Am văzut, de curînd, două comedii pe care le-aş putea numi feministe: Spioana (Spy, 2015, în regia lui Paul Feig) şi Tonul perfect (Pitch perfect, 2012, în regia lui Jason Moore). Amîndouă duc ceea ce aş putea numi „feminismul populist“ dincolo de limitele trasate, cîndva, de alte filme mai vechi ale genului.
Orice utilizator se poate transforma în curator de artă – interviu cu Amit SOOD, directorul Google Institute
"Misiunea Google a fost, încă din prima zi, organizarea şi accesibilizarea informaţiei. E o misiune largă, ea poate fi aplicată pe multe verticale. Dacă priveşti cultura ca pe un sistem global, vei constata că lucrurile nu prea sînt organizate."
Greenaccord 2014 (5): Mica infracţionalitate la Napoli
Fiindcă hotelul nostru era destul de departe de gară, şi pentru că eram trei persoane, cu ceva bagaje pe deasupra, la plecarea din Napoli am chemat un taxi. Ca să evităm circulaţia din centru, am decis să o luăm pe autostrada Capodichino.
Cum se schimbă calculatoarele în timp ce le folosim
Zilele trecute, Apple a anunţat o serie întreagă de actualizări ale sistemelor de operare de pe mobil/tabletă şi calculator, plus o serie întreagă de servicii care concurează alţi giganţi ai tehnologiei, ca Proactive, care vrea să se bată umăr la umăr cu Google Now.
De ce să (mai) scriem despre comunism
Am copilărit în anii ’80, aşadar am crescut într-un timp în care oamenii din jurul meu aveau o singură preocupare majoră – aceea de a-şi procura cele necesare traiului de zi cu zi. Nu ştiu dacă tinerii şi adolescenţii de azi pot înţelege formulări de tipul „nu se găseau de nici unele“, la adevărata lor dimensiune.
Extraordinarele întîmplări ale copiilor dislexici şi ale părinţilor lor
Din definiţiile de mai sus rezultă următoarele: în primul rînd, dislexia nu ţine de anormalitate şi nu are nici o legătură cu retardul mintal sau cu vreun grad de handicap. E o problemă cu care unii copii se nasc, o incapacitate de a face legătura între simbol şi ce reprezintă simbolul.
Cu ochii-n 3,14
● La o tarabă din Piaţa Crîngaşi, printre dresuri, chiloţi şi sutiene, am văzut iţindu-se o carte despre Arsenie Boca. Iluminarea ascunsă printre desuuri. (S. G.)
● De cîteva zile mi s-a stricat maşina de spălat şi caut înlocuitor. Printre review-uri găsesc unul bun: „O maşină cu un aspect deosebit, multe funcţii, dar din păcate la centrifugare trepidează foarte tare“. (C. Ş.)
Bacşiş, peşcheş, ciubuc…
Bacşiş, peşcheş, ciubuc sînt, după cum bine se ştie, cuvinte de origine turcă, care au pătruns în limba română din Imperiul Otoman, dar se vor răspîndi şi vor intra în uz, în secolul al XVIII-lea, odată cu instaurarea domniilor fanariote. Cuvintele au propriile lor istorii, ajungînd să scrie istorii.
O să fie sau n-o să fie?
Zilele trecute, o prietenă din Ardeal avea o discuţie cu părinţii. Făcea planuri să se mute la Bucureşti. Reacţia tatălui său a fost cît se poate limpede: „Nu se poate. Nu e deloc un moment potrivit. Dacă vin ruşii şi ocupă România, n-o să mai poţi pleca de-acolo. Mai aşteaptă, să vezi ce-o să fie.“
Artă şi alcool
Pe zidurile Luvrului, zilnic îl văd, se etalează imensul afiş al expoziţiei „Poussin şi Dumnezeu“ ce convoacă la dialogul pictorului clasic francez cu puterea supremă, el, care s-a confruntat doar cu Biblia şi Antichitatea.
A venit vremea ei. Mazărea
Nici o glumă. Este momentul ei, dulce, îmbietor. Dulcea mazăre de primăvară. Trebuie scoasă din păstăi, e de muncă, dar degetele îţi ies pline de verde, îmbietoare de iarbă. Mazărea este aparenţă-esenţă, dur-moale, mîncat-de nemîncat, sălbatic-domestic, dar mai ales mazăre-mărar-un pic ulei-mărar şi carne de vită şi pui.
Metafora mărgăritarelor, cu bicicleta prin deltă
Revin în forfota jurnalistică examenele naţionale, bacalaureatele, testările etc. E sezonul lor, al perlelor culese din teze şi al procentelor mici de „supravieţuitori“, la capătul zilelor de foc ale sfîrşitului de ciclu şcolar.
Moşi şi babe
„Domnule, erau două babe în tramvai… nu se mai auzea nimeni de ele.“ Treaba asta o spune maică-mea, care, tehnic, e şi ea o babă. Drept e că o spunea cu amuzamentul şi cu lejeritatea unui gras care face glume cu graşi, a unui evreu care face glume cu evrei sau a unei babe care rîde de babe.
Locurile, oamenii şi poveştile Lilianei Nicolae
Liliana Nicolae îşi păstrează, de fiecare dată, în poveştile ei, obiectivitatea jurnalistică. Căci, de fapt, ea scrie poveşti, dar poveşti adevărate, cu oameni adevăraţi. Diferenţa dintre acestea şi proza scurtă e că, în cazul celor dintîi, stilul nu contează foarte mult: reiese, implicit, din bogăţia conţinutului. Realitatea bate stilul.
Fotografiile lui Costică Acsinte. Specificul
Pe la începutul lui 2014, imagini dintr-o arhivă fotografică românească ajungeau pe Time Lightbox, secţiunea de imagine a site-ului celebrei reviste, cu corespondent în ediţia de tipar a aceleiaşi publicaţii.
Civilizaţie, la metrou
Am descoperit de curînd în e-mail-ul redacţiei un mesaj de la un cititor care ne propunea să facem un Dosar cu tema „Civilizaţie, la metrou“. Fiind un vechi călător cu metroul, cititorul era curios cum văd alţii toată această lume underground a Capitalei noastre.
Modestinus şi Codul Familiei – serial de legi absurde
Dacă trăiţi cu impresia că România e haotică şi duce lipsă de legi, aflaţi că doar în acest an, pînă pe 21 mai, erau înregistrate la Parlament 425 de iniţiative legislative. Din 2000 şi pînă în prezent, media anuală e de aproape 705 iniţiative pe an.
Riga, fereastră sau oglindă?
Dincolo de nori, de limitele unei Europe pe care o numim comun Occident şi care se opreşte la frontiera nordică a Germaniei, dincolo de ceea ce cunoaştem în imaginarul atît de restrîns al geografiei noastre continentale, dar şi dincolo de Marea Baltică, începe micul stat leton.
Cu ochii-n 3,14
● Din găselniţele traducătorilor de filme: englezescul The babysitter (dădaca) a fost tradus cu românescul Dorinţă fatală. Ceea ce mi-a adus aminte de franţuzescul „Honni soit qui mal y pense“. (S. G.)
● Nu trece o săptămînă fără să se descopere că pe Internet a circulat ba o ştire falsă, ba o fotografie trucată, ba un studiu-fantomă. Trăim deja viitorul presei! (M. C.)
Potemkiniada de solidaritate
Este într-adevăr loc să ne întrebăm: prin ce ne reprezintă nişte caricaturişti mai bine decît victimele anonime din metroul de la Madrid? Sau soldaţii recent ucişi la Londra? Sau cei şapte modeşti negustori turci şi unul grec, asasinaţi în Germania de neonazişti de-a lungul mai multor ani?
Tinerii la interviu
De cîţiva ani încoace am parte, datorită meseriei, de discuţii ample cu potenţiali angajatori. Oameni care conduc firmei mai mari sau mai mici şi care „vînează“ tineri pentru diverse posturi. Şi care găsesc cu greu ceea ce îşi doresc.
Iubirea, cu reguli şi poveşti
Cărţile de popularizare a relaţiilor dintre sexe se grăbesc cu sfaturi utile, care mai de care. În special pentru femei. Dacă ar fi să sintetizăm, în mare, regulile stau cam aşa: dacă ai ghinionul să fii femeie, nu prea ai voie să faci nimic.
Personal auxiliar
Grupul organizat de turişti pensionari îşi consumă rentele prin Europa Occidentală şi chiar acum, într-un orăşel medieval perfect conservat unde peste un lăcaş de cult vizigot s-a construit o moschee, iar peste moschee o catedrală.
Ziua cînd domeniile (.com, .ro, .orice) au murit
Facebook a lansat Instant Articles, un tool care permite publisher-ilor electronici să îşi pună conţinutul direct pe reţeaua socială, într-un aranjament comod şi spectaculos, gîndit special pentru telefonul mobil.
Sondaje şi oameni trişti
Într-un supermarket, puţin înainte de ora închiderii, în dreptul raftului cu bere, se apropie timid de mine un tip în jur de 30 de ani şi mă întreabă dacă aş fi de acord să particip la un sondaj de opinie. Mă văzuse că pusesem în coş două sticle de bere.
O frîntură de poveste de familie de la marginea unei frînturi de lumi
a periferie sau la centru, în Brazilia, familia e la loc de cinste. Nouă, antropologilor, ne place să numim asta parte din cultură. În contextul unei sărăcii mereu problematice, familia e singura şi cea mai stabilă strategie de a te menţine la suprafaţă.
Cu ochii-n 3,14
● În ziua de azi, o invitaţie la un „eveniment“ prilejuit de inaugurarea unui spaţiu comercial poate fi şi altceva decît clasicul dreptunghi de carton. De pildă, poate fi un guler pe care scrie: „Sînt gulerul Take Ionescu şi te invit să faci cunoştinţă cu cămaşa românească Braiconf la deschiderea celui mai nou magazin din JW Marriott, pe 7 mai, la ora 18“. (D. S.)
● Gata, s-a rezolvat şi problema bacşişului impozitat şi pus pe bon fiscal. A zis domnu’ ministru că „a fost un experiment“ şi s-a an