Personal auxiliar

Publicat în Dilema Veche nr. 589 din 28 mai - 3 iunie 2015
Oameni pe stradă jpeg

Merge încet, pe faţa ei poţi citi plictiseala şi acreala unei zile lungi şi fierbinţi de lucru. Duce în mîna dreaptă un soi de băţ lung din care se ramifică mai multe crengi de care atîrnă nişte sfere mov. Chestia asta din mîna ei poate fi reinterpretarea unei pălării a vreunui nebun de curte regală. Bilele mov, pe care le ghicesc a fi moi şi pufoase, se clatină în toate direcţiile la fiecare pas. În spatele celei care poartă zurliul toiag – o procesiune de moşi şi babe.

Grupul organizat de turişti pensionari îşi consumă rentele prin Europa Occidentală şi chiar acum, într-un orăşel medieval perfect conservat unde peste un lăcaş de cult vizigot s-a construit o moschee, iar peste moschee o catedrală. Perechile de moşi şi babe merg ca la grădiniţă, doi cîte doi în spatele doamnei cu bile mov. N-ar îndrăzni să se abată de la drum şi de la program. Orice pas în stînga sau în dreapta, orice lipsă la apelul vizual duce la o fluturare nervoasă a toiagului mov, flamura cuceritoare, bastonul călăuzitor al unei cruciade turistice în care eticheta cere disciplină, un mers tîrşîit de muzeu şi capetele lăsate pe spate la fotografiat turnuri, creneluri, faţade şi bolţi pictate.

Procesiunea de pensionari e compactă şi înşelătoare. Nu poţi izola nici o figură. Toţi seamănă între ei, de parcă au fost turnaţi în aceleaşi matriţe. Ele sînt tunse scurt şi blonzite, cu ochelari cu rame subţiri, aurii, au cercei, inele şi brăţări şi genul ăla de bermude imposibile, nici scurte, nici lungi, din care ies picioarele fanate, albe, încălţate în sandale cu tălpi ca de tractor. Ei poartă şepci, tricouri colorate peste semi-burţi şi au primit cu toţii Ordinul Sfîntului Aparat de Fotografiat; harnaşamentul e aşezat pe diagonala pieptului, încrucişat pe acelaşi piept mîndru cu Ordinul Sfintei Borsete în care se află paşapoarte şi banii pe care au auzit că trebuie să-i păzească cu zece ochi de mărunţii hoţi de buzunare locali.

În faţa lor flutură femeia asta plictisită toiagul cu bile mov, cu ei trebuie să petreacă zile întregi de mers în orăşele medievale, pe străzi înguste, în muzee şi pe terase organizate de berării, la vreo degustare tradiţională de te miri ce, la cofetăria cu marţipan – tradiţie de secole – şi alte asemenea chestii.

Ea este parte a celor care susţin eşafodajul complicat, menit să servească (şi să supravegheze) turistul. E sora bună a celor care stau ascunşi de lumina soarelui în săli de muzee. Îi vezi pe cîte un scaun, în colţ. Ei au grijă să nu bei apă pe lîngă un Goya nepreţuit din perioada neagră, să nu te apuci să atingi cu vîrful degetului vreo trăsătură lucioasă de penel a vreunui maestru flamand cel Bătrîn, trăsătură care de aproape nu înseamnă nimic, iar de departe face o dantelă diafană şi argintie la gîtul unei matroane înţepate. Oamenii ăştia ascunşi de lumina soarelui îşi omoară zilele pe tablete şi pe ecranele telefoanelor. Unii învaţă chineza, i-am văzut cu caiete, scrijelind la ideograme. Alţii citesc, mulţi schimbă nesfîrşite mesaje pe telefoane cu cei din lumea de afară. Întotdeauna m-am uitat cu atenţie la oamenii ăştia, am recunoscut prezenţa lor şi i-am observat la fel de bine ca pe tablourile pe care le păzeau. În contrapartidă, în ochii lor eram cu toţii o masă informă de omenire din toate colţurile lumii, enervantă uneori, plictisitoare de cele mai multe. O turmă în şlapi şi sandale care bifează şi muzeul ăsta pe listă. Tu, paznic la muzeu şi om de ordine, alegi să stai lîngă un tablou trecut cu vederea, un mic studiu, poate un ucenic umil rafaelit, lumea te ocoleşte, nu e spectaculos.

Aţi observat vreodată cupidonii din picturi sau basoreliefuri? Ei sînt cei care susţin eşafodajele complicate, leagă panglicile care închid frumos un peisaj, fac giumbuşlucuri ascunşi la picioarele vreunui personaj important, aruncă cu mere în derîdere într-o scenă importantă cu decapitări. Acum mai priviţi-i încă o dată pe cei cărora nu le dăm importanţă în vacanţele noastre anoste – personalul auxiliar.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Volodimir Zelensky FOTO Profimedia
The Economist: Încercările armatei ucrainiene de a ocupa Crimeea ar putea duce la disensiuni serioase între Zelensky și liderii occidentali
Revista britanică a relatat că Occidentul se teme de o escaladare a conflictului în cazul unei ofensive a Forțelor Armate ale Ucrainei în Crimeea și de posibila utilizare a armelor nucleare de către Federația Rusă, ca răspuns.
vaccin covid foto Pixabay
COVID-19. Unde putem face vaccinul bivalent în România
La finalul săptămânii trecute a sosit în România vaccinul anti-COVID bivalent, care în statele din Vest se administrează încă din septembrie.
Zimbru Romsilva jpg
Un zimbru impunător, filmat la masă într-o pădure din Parcul Natural Vânători Neamț VIDEO
Cel mai mare mamifer terestru din Europa, zimbrul, are în Parcul Natural Vânători Neamț toate condițiile de hrană și adăpost. Este „la el acasă”, după ce specia a fost reintrodusă în urmă cu câteva decenii.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.