Lansări, vernisaje, firitiseli

Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Ăla care o să descopere o metodă mai altfel decît lansările obişnuite de carte la tîrguri sau banalele vernisajele de expoziţii în case de cultură o să fie un om lăudat. O să-i fie greu, tare greu, pentru că genul ăsta de evenimente au deja un tipic, o strategie şi un mod de desfăşurare extrem de bine închegat. Greu să ieşi din reţeta pe care mulţi o ştiu deja cu ochii închişi. Gramajul de invitaţi la cana cu public aleator, numărul de exemplare de luat şi de dat, ora, presa, data. 

Pentru un ochi proaspăt, o zi obişnuită de tîrg de carte poate fi un spectacol mai degrabă obositor. Şirul de standuri de editură e gîtuit undeva de o lansare mai babană. Publicul, destul de numeros, e aşezat în semicerc în faţa cîtorva persoane care-şi trec un microfon de la una la alta. Chestiunea se poate produce şi cu persoanele din centrul atenţiei aşezate la o masă. Între persoane se află autorul, vreo doi critici amici şi, poate, un jurnalist mai cunoscut, uneori specialist în domeniul abordat în carte. Criticii, jurnalistul, prietenii autorului se lansează într-o şarjă de laude la adresa scriitorului, a cărţii, a scriiturii, a contextului, a coperţilor. Unii sînt vorbitori de meserie. Au la activ sute de asemenea lansări. Vorbesc precum coperţile patru ale cărţilor din Penguin, de pildă, unde sînt reproduse fragmente elogioase din cronicile de ziare. Fragmentele astea care preamăresc opera respectivă se pot aplica la orice. Ca la Nobel: „Pentru contribuţia nemăsurată la dezvoltarea literaturii universale în care întrebările profunde ale umanităţii îşi găsesc răspuns în…“ – ştiţi genul ăsta de prostii. Vorbitorii de meserie ştiu să alunece prin asfel de evenimente şi să vorbească jumate de oră fără ca măcar să fi citit cartea bietului autor.  Ăsta, autorul, stă stingher şi roşu, îmbrăcat în cel mai bun costum, cei mai buni jeanşi sau în cea mai potrivită rochie. Sunetul care trece din microfon în boxe e prost, sinistru de prost. Fîrîie şi cîrîie şi bubuie şi face microfonie. În jur, rumoarea, gălăgia şi lansările de la celelalte standuri se încalecă oricum. Vorbitorii de meserie ştiu să facă glume. Le fac. Lumea de pe margine rîde. În public sînt doamne care strîng la piept cartea autorului, gata să primească autograful pe primele pagini. Lucesc de emoţie şi bucurie. Unele au pălării de soare cu flori de pînzică şi sandale. Altele, unghii roşii şi fuste cu bluze largi, new age de acu’ 30 de ani. Tot în public sînt prietenii şi rudele autorului, zîmbind – „Ia uite-l, mă, cred că are emoţii, săracul. Oo, cămaşa aia i-o ştiu de la ultima nuntă la care am fost împreună…“ şi cine ştie ce altele le-or mai trece prin cap. 

Vorbitorii vorbesc. Unora le place teribil să se audă. Se vede literalmente fizic cum le reuşeşte o întorsătură de frază tocmai cînd credeai că au uitat unde să pună predicatul sau cum să lege o completivă despletită. Pe mulţi nu-i vezi lansîndu-l pe bietul om care a scris o carte, ci lansîndu-se pe sine. Păcat de zgomotul din jur. Cînd cineva tocmai spune cum scriitorul ăsta din faţa noastră care a scris cartea e ca o fîntînă care stăpîneşte şi adîncurile, dar şi cerul care se oglindeşte în ea, e foarte posibil ca la standul de alături, într-un happening, într-un spectacol experimental, doi tineri să zacă pe spate şi să citească (de asemenea la microfon) fragmente din altă carte: „Curul ei era ca un pilon, ţîţele ca nişte ogive…“ – gen de text. Orice e posibil la tîrgurile astea, ascultaţi-mă pe mine. 

După lansările de la tîrguri, sînt lansările de la casele de cultură din diverse oraşe mai mici. Cu nimic mai prejos şi poate mult mai drăguţe. Aici, de regulă, amfitrionii sînt unii şi aceiaşi, figuri cunoscute şi respectate în oraş. Presa locală nu lipseşte; lansarea apare la buletinele de seară, nu lipsesc nici cîţiva liceeni pe care a picat măgăreaţa şi au fost aduşi cu japca la eveniment. Iar aici fursecurile parcă-s mai bune. Le face garderobiera acasă, nu ca la Bucureşti, luate de-a gata. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

The Oppidum propune cel mai mare buncăr pentru miliardari din lume FOTO Oppidum/Mega
Buncărele miliardarilor: cum încearcă elitele lumii să fenteze apocalipsa VIDEO
Cei mai bogați oameni din lume se izolează din ce în ce mai mult de pericolul schimbărilor climatice, al pandemiilor globale și al epuizării resurselor", scrie Douglas Mark Rushkoff, teoretician media.
marcel ciolacu jpeg
Ciolacu: Pentru PSD, prezidențialele sunt cea mai mare provocare în 2024
Șeful PSD crede că „cea mai mare provocare” pentru partid în 2024 sunt prezidențialele, partidele de stânga eșuând în ultimii ani în a găsi „coerenţa” pentru a câștiga funcția din fruntea statului.
camioane   shutterstock 1978869203 1 jpeg
Camioanele înmatriculate în UE, interzise în Rusia din 10 octombrie
Circulaţia camioanelor înmatriculate în statele membre UE va fi interzisă în Rusia începând cu 10 octombrie, potrivit Kremlinului, ca reacție la interdicția impusă Rusiei în urmă cu câteva luni.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.