Vîrsta de mijloc este un like?

Publicat în Dilema Veche nr. 593 din 25 iunie - 1 iulie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Mă întîlnesc pe stradă cu o fostă colegă de liceu cu care am fost pentru puţină vreme în aceeaşi clasă. Nu-mi fusese prietenă, făcuse parte din grupul suspinător al fetelor cu veşnice probleme în amor. Şi cu obsesia unei siluete perfecte. Acum mă uit la ea şi constat, fără nici o urmă de invidie, că e neschimbată. O evaluez dintr-o privire, aşa cum se întîmplă de fiecare dată, în acest caz. Tendinţa oarecum firească este să te compari. Nu s-a îngrăşat deloc, ar încăpea lejer în acei blugi Motor nr. 27 după care, în fond, tînjeam cu toatele. Hai să nu exagerăm… poate într-un 28. Are un ten neted, strălucitor, şi acelaşi păr lung, bogat, pe care şi-l scutură ca pe o coamă, atunci cînd rîde. Şi e chiar acelaşi rîs de „Lasă-mă-n pace, fată! Chiar pe bune?“. Acelaşi mers, uşor legănat, cu picioarele ei puţin în X, cu mîinile un pic depărtate, ca şi cum purta o rochiţă de balet inexistentă. Cu acel mers ieşea la tablă să rezolve probleme din Gazeta matematică. Iar cînd nu ştia nimic, îşi scutura părul lung şi zîmbea sfidător. Aştepta cu creta în mînă să i se pună un 4 sau să fie „iertată“ şi trimisă în bancă, ca să continue să viseze în legea ei. De obicei, proful se uita la ea intimidat – tot acel amestec de candoare, neştiinţă şi voluptate îl lăsa fără reacţie. E greu şi pentru profii ăştia de mate atunci cînd elevele lor devin femei! 

Am stat una lîngă alta, chiar la mijlocul unei treceri de pietoni din centru, şi nu ştiam ce să ne spunem. Însă nici nu puteam să mergem mai departe, ignorîndu-ne reciproc, din moment ce tot ne întîlniserăm întîmplător. Trebuia să ne dăm un raport reciproc despre viaţa noastră, evenimentele marcante din timpul care ne îndepărtase, dar care ne apropia acum ca pe nişte vechi cunoştinţe. Oricine ar avea un blocaj şi ar începe cu întrebări tipice – „Te-ai măritat?“, „Ai copii?“. Da, se măritase, avea doi copii, un băiat şi o fetiţă, a scos imediat telefonul şi mi i-a arătat. Ca şi cum această conversaţie era cumva pregătită şi telefonul setat doar pe acele fotografii cu doi copii frumoşi care se jucau împreună în curtea unei case, pe o plajă la mare, trăgeau de coşuri în supermarket şi adormeau pe o saltea în piscină. Mi-a pus chiar şi un filmuleţ cu copiii care tocmai descopereau un sconcs în vacanţa lor din Suedia. M-am uitat la clip şi am zîmbit chiar în mijlocul acelei treceri de pietoni de pe Calea Victoriei. Şi am spus, desigur: „Ce haioşi sînt!“. Iar maşinile încetineau şi ne lăsau să ne vedem de ale noastre, două foste colege de liceu, împărtăşindu-ne experienţe de viaţă. 

Pentru o clipă, fosta mea colegă de liceu a reprezentat întruchiparea fericirii supreme sau cel puţin a tot ce şi-ar putea dori o femeie ajunsă la vîrsta „de mijloc“ – soţ (cu stare), casa (în oraşul Voluntari), job (la o multinaţională, „e cam rutină, dar te obişnuieşti cu ea!“), copii în diferite stadii de evoluţie şi de creştere, vacanţe programate din timp, în locuri unde nu ajunge oricine. Apoi, cînd maşinile au început să ne claxoneze, ochii au trădat-o. Mai întîi au avut o scurtă privire de panică, apoi o opacizare care s-a revărsat peste scurta noastră întîlnire. „Oare unde mi-am lăsat maşina?“ Nu m-a întrebat nimic despre ce am făcut eu în tot acest timp, apoi a tulit-o brusc, fluturînd din mînă: „Ne mai auzim pe Facebook!“. 

Am traversat, în sfîrşit, strada, obsedată de ultima ei privire. Fata era aparent aceeaşi, însă privirea mi-era una necunoscută. În nici un caz nu era privirea cu care îl urmărea, prin grilajul sălii noastre de clasă, pe băiatul de la a XII-a D care juca baschet în fiecare pauză şi marca coş după coş. Nici măcar acea privire pervertită şi oarecum vinovată pe care o avea atunci cînd fumam împreună, în toaletă. Nici privirea scormonitoare şi angoasată din barul liceului, atunci cînd sorbea cola cu paiul şi încerca fără succes să fumeze, doar ca să îi arate lui X că e emancipată. Şi nici privirea „supremă“ – din timpul orelor, cînd făcea abstracţie de orice, îşi rotea un cîrlionţ pe deget şi se uita pe geam. Cea de acum era o privire goală, fără căutări, fără nuanţe. Şi mi-am dat seama dintr-odată că fosta mea colegă de liceu era, de fapt, nemulţumită de viaţă. Habar n-am din ce motive sau poate aşa, pur şi simplu. Poate că îşi dorise mai mult şi obţinuse prea puţin. 

În ultima vreme mă tot gîndesc la vîrsta asta „de mijloc“ şi la întrebuinţările ei. Mi se pare din ce în ce mai mult că este o vîrstă obositoare, fără mari aşteptări şi fără regrete – pentru că eşti încă tînăr. Nu eşti la o vîrstă la care să priveşti retrospectiv, dar nici nu îndrăzneşti să te gîndeşti prea mult la viitor. Pentru că toate îţi vin oarecum de la sine şi pe nevoia de imediat. Dacă ai credite la bancă, le plăteşti. Dacă ai copii, copiii cresc. Dacă ai un concediu, ţi-l programezi şi ţi-l faci. Dacă ai o relaţie, o utilizezi într-un fel sau altul, sexual sau/şi domestic. Dacă relaţia se destramă, îţi găseşti alta, mai devreme sau mai tîrziu. 

Aşa cum clasa de mijloc nu există în România, şi vîrsta de mijloc este doar un mit. Cei mai mulţi se consideră încă foarte tineri. Iar alţii se consideră deja prea bătrîni. Iar aşa-zisa vîrstă de mijloc devine cea a confirmărilor. E prezentă doar pe Facebook sau pe o trecere de pietoni de pe Calea Victoriei, cînd o fată din liceu îţi arată pe un telefon smart ceea ce a realizat ea – copii, soţ, casă, vacanţe – şi te întreabă din priviri: oare e suficient? Ar fi trebuit mai mult? 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Viktor Orban FOTO AFP
Viktor Orban șochează din nou: oferă 8 milioane de euro pentru ca Supercupa Italiei să se joace pe o arenă sătească!
Ungurii investesc masiv în sport, mai ales în fotbal. Atât în campionatul intern, cât și în zonele cu populație majoritar maghiară, dar și în imagine. Premierul Ungariei e la un pas de a da o lovitură colosală cu ultima sa propunere.
Roger Waters,  fondatorul Pink  Floyd, a cântat  în faţa a 50 000  de spectatori jpeg
Concertele lui Roger Waters în Polonia au fost anulate din cauza poziţiei sale faţă de Ucraina
Roger Waters urma să susţină la Cracovia, în aprilie 2023, spectacolul „This Is Not A Drill”, dar, potrivit presei poloneze, unii consilieri municipali au început pregătirile pentru a-l declara persona non grata.
Anestezie
Criză în spitalele din țară, după ce medicamentul care trezește pacienții din anestezie lipsește din stoc
În prezent, medicii din spitalele din întreaga țară vor trebui să folosească un alt medicament care costă de 20 de ori mai mult sau să continue aceste operații în regim de urgență.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Asociațiile sovietice de „prietenie” – lucrate de contraspionaj în România comunistă
„Apolitică” și cu peste 6 milioane de membri, Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) a fost instrumentul sovietic cel mai extins între cele destinate să sugrume democrația liberală din România.